Ultima ora
Publicat: joi, 22 iunie 2017

30 de ani de la moartea coregrafului și actorului Fred Astaire

Actor și dansator, coregraf și cântăreț, Fred Astaire (Frederick Austerlitz) s-a născut la 10 mai 1899 în Omaha, Nebraska, SUA. În 1905 familia s-a mutat la New York iar Fred și sora lui Adele au început să studieze la Alviene Master School of the Theatre and Academy of Cultural Arts.

Cei doi frați au debutat în New Jersey cu un spectacol care s-a bucurat de aprecieri în presa locală. Au devenit cunoscuți după câteva apariții într-un turneu prin SUA, potrivit site-ului www.thefamouspeople.com.

Timp de doi ani, au fost nevoiți să nu mai joace, pentru a nu încălca legile privind munca în rândul copiilor. Apoi au avut împreună o carieră de 27 de ani. În 1917, au optat pentru muzicaluri. Din acel moment până în 1932 au apărut în zece producții muzicale de pe Broadway. Cele mai multe au fost de mare succes. Remarcabile sunt comediile muzicale semnate de George și Ira Gershwin — „Lady, Be Good!” (1924) și „Funny Face” (1927).

După căsătoria surorii lui, în 1932, Fred a început să-și caute de lucru la studiourile de film. Debutul său la Hollywood a fost în producția MGM ”Dancing Lady” (1933) unde a jucat cu Joan Crawford. Apoi a jucat la studiourile Radio-Keith-Orpheum (RKO) în filmul ”Flying Down to Rio” (1933), când a făcut duet pentru prima dată cu Ginger Rogers. Curând cei doi au devenit un cuplu artistic foarte cunoscut.

Fred Astaire a realizat două inovații în musicalurile sale. În primul rând a insistat să se filmeze întregul dans într-o singură repriză,cu dansatorii mereu în prim plan. Cea de-a doua a fost să introducă dansul nu ca pe un spectacol, ci ca pe o parte din film, replicile să fie date pe muzică, în ritm de dans.

Între 1940-1946 a făcut trei filme la Metro-Goldwyn-Mayer Studios (MGM), două la Columbia, și trei la Paramount, și apoi încă unul pentru Radio-Keith-Orpheum (RKO) Pictures: „Broadway Melody of 1940” (1940) cu Eleanor Powell, „Second Chorus” (1941) cu Paulette Goddard, „You’ll Never Get Rich” (1941) și „You Were Never Lovelier” (1942) cu Rita Hayworth, „Holiday Inn” (1942) cu Virginia Dale și Bing Crosby, „The Sky’s the Limit” (1943) cu Joan Leslie, „Yolanda and the Thief” (1945) și „Ziegfeld Follies” (1945-1946) cu Lucille Bremer și „Blue Skies” (1946) cu Joan Caulfield și Bing Crosby.

Despre Rita Hayworth, alături de care a apărut în „You’ll Never Get Rich” (1942) și „You Were Never Lovelier” (1946), Astaire a spus mai târziu că a fost partenera sa favorită. A mai avut și alte partenere, printre care: Lucille Bremer, Judy Garland, Betty Hutton, Jane Powell, Cyd Charisse și Barrie Chase, dar cu niciuna nu a mai înregistrat succesele pe care le-a avut cu Ginger Rogers.

După insuccesul cu filmul lui Vincente Minelli ”Yolanda and the Thief” (1945), Fred Astaire a devenit nesigur pe el și a intenționat să se retragă. Și-a concentrat atenția asupra curselor de cai și a deschis Fred Astaire Dance Studio în 1947.

A revenit la Hollywood pentru a-l înlocui pe Gene Kelly în filmul ”Easter Parade” (1948) iar apoi a jucat în ”The Barkleys of Broadway” (1949), alături de Ginger Rogers pentru ultima oară.

Fred Astaire a oprit filmările la ”Daddy Long Legs” (1955) din cauza morții soției sale, dar compozitorul coloanei muzicale a filmului și alți colegi de platou l-au convins că munca, lucrul în studio sunt cel mai bun remediu pentru a uita de tristețe.

Au urmat filmele ”Funny Face” (1957), producție Paramount, și ”Silk Stockings” (1957), producție MGM. Filmul ”Finian’s Rainbow” (1968) regiza de Francis Ford Coppola a fost ultimul său mare musical, în care a jucat alături de Petula Clark.

În 1975 a lansat trei albume — ”Attitude Dancing”, ”They Can’t Take These Away From Me” și ”A Couple of Song and Dance Men” la Londra. A jucat roluri principale în filmele ”The Amazing Dobermans” (1976), ”The Purple Taxi” (1977) și în filmul de televiziune ”A Family Upside Down” (1978). A avut o apariție ca guest star în serialul de televiziune ”Battlestar Galactica” (1979).

De-a lungul carierei, care a durat în total 76 ani, timp în care a făcut 31 de filme muzicale și numeroase înregistrări, talentul i-a fost răsplătit cu multe premii. În 1958, musicalul ”An Evening with Fred Astaire” a câștigat nouă premii Emmy Awards, la mai multe categorii. În 1950 a primit Academy Award pentru unicitatea actului său artistic și contribuția la filmul musical. A primit Globul de aur de mai multe ori, între care pentru filmele ”Three Little Words” în 1950 și ”The Towering Inferno” în 1975.

A fost introdus în Hall of Fame of the International Best Dressed List, American Theatre Hall of Fame și National Museum of Dance’s Mr & Mrs Cornelius Vanderbilt Whitney Hall of Fame.

A primit un premiu Grammy pentru întreaga carieră și, postum, Grammy Hall of Fame Award. De asemenea, a intrat în Television Hall of Fame și Ballroom Dancer’s Hall of Fame.

În 1981 a primit un premiu pentru întreaga carieră din partea Institutului American de Film.

A fost căsătorit cu Phyllis Potter din 1933 până în 1954, la moartea acesteia, și au avut doi copii — Fred Jr și Ava. A doua căsătorie a avut loc în 1980, cu Robyn Smith.

Împreună cu Bing Crosby, George Murphy, Ginger Rogers și alți artiști a fondat Hollywood Republican Committee. Fred Astaire a murit la 22 iunie 1987. Înainte de a muri, acest mare dansator și coregraf a declarat: „Nu am vrut să părăsesc această lume înainte de a afla cine este descendentul meu. Mulțumesc, Michael”, referindu-se la Michael Jackson, precizează site-ul www.thefamouspeople.com.

Sursa: AGERPRES

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>