Ultima ora
Publicat: vineri, 14 iulie 2017

BASARABIA – LACRIMI ŞI DURERE

 

Ah! Cât timp va mai dura calvarul

Plin de durere şi tăceri de veacuri?

Pâinea şi sarea este adevărul,

Trecut prin apa plină de vârtejuri.

 

Cât timp va mai dura această cruce,

Căzută peste capul aplecat?

Vântul trezeşte-o lume la răscruce,

Dar, din păcate, toţi au plecat din sat.

 

Cât timp va mai ploua cu piatră

Peste destinul mort, fără cuvânt?

Blestemul orb loveşte rău în vatră

Şi-mprăştie scântei pe-al meu pământ.

 

S-a-ndepărtat copilul de părinte,

Părinţii au rămas orfani în timp,

Durerea oarbă mătură cuminte

Ograda goală şi sărmanul câmp.

 

Printre scânteile, furtunile răbdării,

Viaţa cu moartea se confruntă zi cu zi,

Un plug rămas la voia întâmplării

Ară pământul trist, de-al netezi.

 

Pământul trist – un martor peste vreme,

Înstrăinat şi singur în cuvânt,

Mai caută s-adune şi să cheme

Copiii amărâţi, pierduţi prin vânt.

 

O lume, un popor şi-o ţară-ndură

Tăria greului cu faptele-n şirag,

Duşmanii nepoftiţi şi plini de ură

Dărâmă pe ascuns hotarul drag.

 

Un neam cu-o ţară ruinată şi pustie,

Cu focul stins în sobă şi pierdut,

S-a înfrăţit cu moartea la prostie

Şi pe-un bănuţ şi-o foaie s-a vândut.

 

S-a tot vândut străinilor de-afară

Să potolească frigul strâns în prag,

Lumina zilei blândă surioară,

Veghează pacea pentru-al său meleag.

 

O ţară, un popor şi-o stea ce cade

Se luptă pentru viaţă prin destin,

Bate un clopot, că pământul arde

Prin arşiţa durerii şi de chin.

 

Bate un clopot, o lumină se-nfioară

Prin adevărul răstignit pe-aripi de fier,

Suntem cu toţii, suntem o povară

Pentru ţărâna sub albastrul cer.

 

Suntem o umbră pe pământul nostru,

O ploaie din cenuşă, un incert,

Ochii din suflet vor să-şi vadă rostul

Prin leagănul trăirilor – decent.

 

Lumina nopţii şi cu cea a zilei,

Cu strigăt mut îşi cere locul său,

Revarsă lacrimi, tulburări umile,

Durerea ce se scurge pe pârău.

 

Pământul trist cu lumea şi mai tristă

Îşi face cruce pe ascuns, tăcut,

Apă şi pâine, lacrimi şi-o batistă

Avem în ţara unde ne-am născut.

 

Apă şi pâine, sare, chin, durere,

Ne leagă un prezent şi un trecut,

Ah, Basarabie, ce tristă adiere,

Cu viaţa împletită din lacrimi şi din lut.

(Versuri din volumul “Durere Tricoloră”, autor Galina Martea, Editura Pontos, 2014)

 

 Galina MARTEA

Comments

comments

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>