Ultima ora
Publicat: miercuri, 17 mai 2017

CÂND VREODATĂ ÎN ROMÂNIA ??? Partea a II-a

Presedintele Traian Basescu a participat, joi, la bilantul Ministerului Public pe anul 2004. In imagine, Florentin Scaletchi, presedintele Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului.

Multe dintre cele aproximativ 64.000 de dosare aflate pe rol la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului sunt aşa-numitele „dosare repetitive„, ce derivă dintr-o disfuncţie comună la nivel naţional. Procedura de hotărâre-pilot a fost dezvoltată ca tehnica prin care să fie identificate problemele structurale care stau la baza dosarelor repetitive împotriva multor ţări şi prin care statele să fie obligate să soluţioneze acele probleme. In momentul în care Curtea primeşte mai multe plângeri ce au o cauză comună, ea poate selecta una sau mai multe dintre acestea, cărora să le aplice tratament prioritar pe baza procedurii-pilot. In hotărârea-pilot, sarcina Curţii nu este de doar să decidă dacă într-un anume caz a avut loc o încălcare a Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, ci şi să identifice problema sistemică şi să dea guvernului indicaţii clare asupra tipului de măsuri reparatorii necesare pentru rezolvarea ei. Un aspect-cheie al procedurii-pilot este posibilitatea suspendării sau „îngheţării” cazurilor similare pentru o anumită perioadă de timp, cu condiţia ca respectivul guvern să acţioneze prompt pentru adoptarea la nivel naţional a măsurilor care să dea curs hotărârii. Curtea poate, totuşi, să reia examinarea dosarelor suspendate oricând o cere interesul judiciar.

Singurul efect concret al deciziei este că toate cauzele similare referitoare la condiţiile de detenţie nu se mai judecă la CEDO până când statul român nu remediază problema. CEDO a mai pronunţat o decizie-pilot împotriva României în cazurile de retrocedări şi n-au mai fost judecate acest tip de cauze până când, dupa marea afacere a ANRP, a fost pus la punct un sistem efectiv şi previzibil de despăgubiri.

              Ministerul Justiţiei şi întregul sistem al Puterii Judecătoreşti trebuie să înţeleagă că a venit momentul unor schimbări de substanţă, atât în zona modificărilor din Codul penal şi Codul de procedură penală, a modificării pedepselor în sensul de a fi date mult în jos şi a conferi instanţelor de judecată lejeritatea şi confortul de a aplica şi pedepse alternative, precum munca în folosul comunităţii.

            De asemenea, trebuie să se înţeleagă şi obligativitatea statului de a fi de acord cu măsura închisorii la domiciliu, aşa cum se practică în multe ţări europene.

            Şi modul de  executare a pedepselor ar trebui relaxat prin noi forme şi instrumente de punere în aplicare.

            Trebuie, obligatoriu, să fie schimbat modul de finanţare a penitenciarelor, trecându-se de la finanţare pe deţinut, la finanţare pe loc de detenţie, ceea ce va duce obligatoriu la decongestionare, iar cei pentru care nu este loc, vor putea rămâne în libertate, pe o listă de aşteptare, până când se vor crea locuri prin eliberări la termen sau condiţionate.

            De asemenea, referitor la eliberarea condiţionată, această problemă trebuie rezolvată la nivel de penitenciar, desigur, acolo unde avem deja judecător-delegat, şi nu la o nouă instanţă,  unde există un Complet de judecată care nu cunoaşte cauza şi nici activitatea, bună sau rea, a deţinutului propus de penitenciar pentru a se elibera condiţionat.

            Am scris acest articol în calitate de expert, care a cunoscut foarte bine sistemul şi din interior, şi din exterior, în cele două sisteme – comunist şi capitalist, dar  şi ca Preşedinte Fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), organizaţie neguvernamentală de interes naţional şi utilitate publica, specializată in problematica complexa a ceea ce înseamna cunoaşterea, promovarea si apărarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum sunt ele stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului de la 10 decembrie 1948. O.A.D.O a fost înfiinţată imediat după Revoluţia din 1989, în aprilie 1990, şi are ca scop promovarea principiilor Cartei ONU şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului în procesul de restaurare democratică şi de reforme economice şi sociale post-totalitare din România.

Organizaţia, în conformitate cu Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ este asimilată autorităţilor publice şi funcţionează în regim de putere publică, se manifestă activ atât în cadrul societăţii civile interne, cât şi internaţionale, păstrând o permanentă legătură cu instituţiile Europene şi cu principalele organisme ONU implicate în promovarea drepturilor şi libertăţilor fiinţelor umane, fiind instituţie juridică de interes naţional şi utilitate publică, membru cu Statut Special Consultativ  al ONU–ECOSOC, cu reprezentant permanent la New York, Geneva şi Viena, membru Participativ al Consiliului Europei, cu reprezentant permanent la Strasbourg şi Bruxelles şi membru colectiv al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

Am scris în cei 27 de ani de democraţie probabil sute de articole şi chiar o carte – „Jertfele uitării” – despre acest sistem, aflat permanent în situaţii de nefinanţare şi lipsit de interesul Guvernelor  care s-au perindat la conducerea ţării, fiind considerat „oaia neagră” a ministerelor din subordinea cărora au făcut parte de-a lungul timpului, fie că vorbim de Ministerul Afacerilor Interne, fie de Ministerul Justiţiei.

Florentin SCALEŢCHI

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>