Ultima ora
Publicat: luni, 24 iulie 2017

Catia Maxim: ,,Prin scris se pot construi punți durabile între oameni și timpuri.”

      Scriitorii români contemporani sunt nedrept de puţin cunoscuţi. Mă refer la lipsa acestora de vizibilitate în spaţiul public. Oameni frumoşi, talentaţi, cultivaţi care au ce spune sunt foarte rar invitaţi în emisiuni televizate, doar în reviste de specialitate se scrie, uneori, despre volumele pe care le semnează. Prin urmare, nu sunt promovaţi, aşa cum ar merita. În cele mai fericite situaţii, li se reţine numele, scris pe coperţile cărţilor din librării sau prezente pe afişele târgurilor de carte.

     Prozatoarea Catia Maxim este un exemplu. Îşi vede frumos, meritoriu şi cu determinare de treabă. Am întâlnit-o cu peste 10 ani în urmă, pe terasa Muzeului Literaturii Române, din acele vremuri. O doamnă modestă şi surâzătoare, despre care am aflat că este filolog. Lucrase mulţi ani ca redactor de carte la o prestigioasă editură bucureşteană.

Urgenţa de a scrie şi reverenţă pentru prieteni

  A aşteptat momentul debutului literar, nu s-a grăbit. Am fost la prima sa lansare de carte şi pot spune că până astăzi, Catia Maxim a rămas la fel de încrezătoare, senină, binevoitoare, ştiind parcă, de atunci, că destinul său este literatura. A scris şi publicat constant nouă romane, bine receptate de critica literară şi de către cititori. Priveşte în urmă cu lumină în ochi şi îşi aminteşte: ,,Prin 2005, am început să scriu pe nerăsuflate – cum se mai spune- și așa s-a închegat romanul de debut Încă un pas, publicat în 2007 la  editura Echinox (Cluj). Cronologic vorbind, dorinţa de a scrie s-a conturat într-un moment când viața mea începuse să o ia razna, iar reperele unei familii tradiționale se evaporau pe rând. Într-un fel, romanul de debut a fost o terapie care m-a ajutat să trec peste și să înțeleg… După acel moment, dorința de a scrie a crescut în intensitate de la o carte la alta.” 

   Dorinţa de a scrie, însoţită de talent şi de o uriaşă putere de muncă au făcut ca viaţa autoarei să fie livrată literaturii. S-a luat în serios, a crezut cu tărie în ceea ce face. Catia Maxim este dintre cei care crede că, într-o proporţie covârşitoare, caracterul creează destinul. Este un om blând şi puternic, un om cu mare respect pentru valori, o fiinţă care are mereu la purtător, încrederea în ceea ce face şi o vorbă bună pentru cei din jur. Astfel că i s-au deschis drumurile, i s-au dat semne, a avut îngeri buni, de-a stânga şi de-a dreapta. Ştie şi mărturiseşte: ,,Subiectele mi-au fost dăruite chiar de cititori. Fiecare roman a pornit de la un pretext, un imbold al realității. Am început să simt povara responsabilității și o nevoie imperioasă a evaluărilor obiective. Exigente. Realizam că mă aflam la începutul unui drum fără capăt, presărat cu numeroase capcane. Şi s-a ivit marea șansă sau destinul fericit: reîntâlnirea – după niște ani- cu doi prieteni de aleasă clasă literară: prozatorul Constantin Stan și poeta Cornelia Maria Savu, ambii, hăruiți cu talent, generozitate și smerenie față de scris. Mi-au citit manuscrisele și m-au învățat, cu răbdare și exigență (mai cu seamă Costi), cum aș putea să scriu, dacă… Le-am urmat sfaturi și conduită  față de scris. Astfel că, de la doi scriitori de raftul întâi, am învățat că smerenia și scrisul neobosit, generat de pasiune și onestitate, duc la anumite împliniri. N-aș vrea să omit însă rolul esențial al Editurii Tracus Arte care mă publică de ani buni, mai cu seamă atitudinea față de necunoscuta care eram, a omului de cultură Ioan Cristescu, sufletul editurii.”

 

Destin binecuvântat şi ,,Îngerii din Moscopole”

    O cunosc pe Catia Maxim, nu doar din cărţile sale. Ştiu despre ea că este de o generozitate soră, uneori, cu inocenţa celor ce nu au habar că există trădare şi laşitate. Vede lumea prin lentila sa curată, prin aura sa binevoitoare. Este dintre cei care îşi caută semenii doar să le spună un cuvânt bun şi încurajator. Poate că şi de aceea, la întâlnirile esenţiale, destinul îi zâmbeşte. Este româncă sută la sută, dar a scris trei romane, inspirate din istoria aromânilor. Cărţi în care dezvăluie meticulozitate de istoric, o impresionantă capacitate de analiză şi sinteză, dar şi sensibilitate poetică. ,,Trilogia Îngerii din Moscopole are în spate o poveste adevărată, inspirată din zbuciumata istorie a aromânilor. Din momentul în care am început să gândesc și să duc la îndeplinire acest proiect literar, întâmplări providențiale nu au încetat să-și facă simțită prezența, astfel încât am reușit să mă apropii  de o comunitate, care nu e din cale-afară de prietenoasă cu… străinii. Aromânii m-au fascinat însă prin felul de a fi și de a  gândi. De aceea, m-am înarmat cu răbdare și determinare, iar azi pot afirma cu mâna pe inimă că am devenit mai bogată, datorită unor prietenii valoroase cu aromâni de pretutindeni. Destinul meu și al lor s-au împletit, grație unei trilogii care vorbește de leagănul civilizației lor,  Moscopole, un ținut cu câmpuri inundate de parfum de mosc”.

 

    O prozatoare care nu se dezimte, ascunsă la umbra modetiei

      Catia Maxim are şi harul unor impresionante empatii. Este, desigur, atributul necesar al unui prozator serios, dar şi al unui fin psiholog. Ascultă, trece prin filtrul propriu fiecare poveste şi o topeşte în romane memorabile. Ştie că Dumnezeu i-a dat semn şi nu se dezminte: ,,Proiectele literare rămân limpezi și bine țintite: un nou roman despre aromânii din zilele noastre, apoi istoria străveche a unei viori, încredințată de o prietenă- cititoare al cărei bunic, vestit lutier de secol XVIII, a creat viori cu suflet, parte din ele întorcându-se, azi,  la nepoată într-o minunată colecție.

      Omul Catia Maxim, întruchipare a pozitivismului şi bunei dispoziţii, nu trăieşte în sfere imaginare, nici în turnuri de fildeş. O dor adesea realităţile concrete, nedreptăţile, lipsa de comunicare constructivă. Vorbeşte, uneori, cu mâhnire şi revoltă, dar cu aceeaşi blândeţe care o caracterizează despre colţurile sfărâmate ale lumii. Cu speranţă, îngăduinţă şi credinţa că drumurile întortocheate vor duce, totuşi, către echilibru: ,,În ce privește lumea literară, așteptările mele țin de speranța că va reveni la normalitate, bun-simț și dreaptă judecată. Aștept ziua în care această lume să privească înainte și să devină cât mai utilă poporului său. Prin urmare, tânjesc după o lume literară liberă, dinamică și curajoasă, capabilă  de  a-și făuri un statut demn,  un destin pe măsură, indiferent de miasmele politice și interesele meschine de grup care, azi, riscă să o sugrume.”

 

  Un om împăcat, un destin literar

    Scriu despre prozatoarea Catia Maxim pentru că este un destin cu har. Un exemplu viu că răbdarea, determinarea, munca, talentul, generozitatea duc acolo unde este menit să ducă, spre limpezire, lumină şi recunoaştere. Este unul dintre puţinii oameni împăcaţi cu sine, cu viaţa şi vocaţia sa, pe care i-am întâlnit. Cum spuneam, are valori, dar şi certitudini: ,,Prin scris se pot construi punți durabile între oameni și timpuri.”

     Închei liric, mulţumindu-i frumos Catiei pentru felul în care trece prin lume. O lume contorsionată, cu multe hăţişuri, în care avem acută nevoie de politeţe, prietenie, zâmbet şi răbdare. Dincolo şi dincoace de toate, încrederea pe care o are în literatură este o mare forţă.

 Clara Mărgineanu    

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>