Ultima ora
Publicat: luni, 13 ianuarie 2014

Ce ceață deasă… – C.F. POPESCU

 Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă… /Nu mai cunoaştem drumul către casă”, scria Eugen Jebeleanu în” Surâsul Hiroshimei”.

Ce ceață deasă, domnilor Ponta și Antonescu, vorba unui eminent comunicator public, v-o spun cu toată dragostea.
Cât să fie? Să fie un an și ceva de când guvernați cu o majoritate de 72%? Ați promis că schimbați în plan legislativ tot ce a fost greșit și nu ați schimbat mai nimic.
Din nou cu toată dragostea, am impresia că nu ați examinat sub toate aspectele cum a fost posibil ca domnul Boc să-și dea demisia și cum a fost posibil ca următorul să-și dea și el demisia. Am impresia că nu ați examinat la microscop picătura care a umplut paharul. Noi nu avem la îndemână microscoapele de care dispuneți dumneavoastră, dar considerăm că doctorul Arafat a fost doar o jumătate de picătură. Cealaltă, a fost reforma sistemului de sănătate plănuită să se facă în pas alergător, în care cruciada închiderii spitalelor era doar o piesă din domino, dar în care bătaia peștelui era privatizarea sistemului de urgență. Adică ai bani bine, vine ambulanța, dacă nu, asta este. Curată eugenie, nu alta. (Amândoi știți bine, căci sunteți corect școliți, în ce direcție ne trimite termenul de mai sus). Ultima picătură așa formată venea după o întreagă rafală. Cu câteva luni înaintea alegerilor, reorganizarea teritorială, după criterii discutate în spatele ușilor închise. Toată lumea rămânea fără acte de identitate valabile. Circumscripțiile electorale și așa cu liste în continuare aproximative (eșecul referendumului nu vă spune în continuare nimic?), erau în ceața deasă de mai sus. În paralel, autointitulatul brand Baconski promitea un milion de voturi din străinătate (detaliul tehnic al fusului orar cu referire la votul din străinătate nu l-ați rezolvat nici pe el). Aceste ultime avalanșe veneau după o serie întreagă de legi importante trecute cu viteza debitului verbal al domnului Boc, prin asumarea răspunderii. Codul Civil, Codul de Procedură, Legea Învățământului, Codul Muncii, Legea Pensiilor (or mai fi fost și altele) și iată, mai aveți trei săptămâni și dați în funcțiune Codul Penal (asumat și el de guvernul Boc, prin noua rețetă de vot inventată de D-sa: zero voturi pentru, X împotrivă, dar nu suficiente) prin care se instituie cenzura presei.
Ați schimbat câte ceva la pensii. Nu ați schimbat mai nimic din Legea Învățământului, îndreptată parcă împotriva sistemului. Sistem însemnând în primul rând, populația școlară. Așteptam, de exemplu, să treceți înapoi la grădiniță clasa zero. De ce să faceți asta, vă rog să-i întrebați pe aceia din Facultățile de Științele Educației și vă vor povesti despre o teorie necontrazisă până acum, a lui Jean Piaget.
În rest, nu ați schimbat nimic, ceea ce înseamnă că vă convin toate acele legi. Dacă vă convin, înseamnă că sunt bune. Dar spuneați că nu sunt bune. Sau poate, datorită faimoaselor presiuni din exterior? Dacă da, spuneți-ne cu ce amenințări ne confruntăm. Vom fi bombardați așa cum a bombardat aviația NATO Belgrad? Când din greșeală a fost atinsă Ambasada Chinei, când au fost bombardate a doua oară spitalele și tot a doua oară Televiziunea Publică? Dacă despre așa ceva este vorba, atunci, desigur, poate ne mai gândim. Orice altceva, nu intră în discuție. Vă rugăm frumos, mai lăsați-ne puțin să visăm și să credem că avem liberul arbitru în calitate de stat suveran.
De ce un referendum perfect valabil a fost invalidat? Îndemnul la răbdare nu ține loc de explicație.
Cu toată dragostea, domnule Ponta și cu scuzele de rigoare, promit să nu repet această insolență, vă întreb în calitate de magistrat.
De ce durează procesele, mai ales acelea care atrag atenția tuturor de la 7 ani încolo? De câți ani are nevoie un procuror și pe banii cui, să constate că are probe și dacă nu le are să pună NUP? În definitiv câtă vreme trebuie să stea un cetățean, oricine ar fi el, cu stigmatul” învinuit”, ca să afle, eventual, că este achitat? Ce facem cu dreptul fiecărui cetățean la demnitate și la propria imagine? Cum trăiește el ani de zile, zi de zi și în fiecare oră printre ceilalți cu stigmatul” învinuit”, nu și condamnat? Nu este aici prea mult Ev Mediu? Este cumva o sincronizare cu termenele de prescriere a faptelor judecate? Sau sistemul este greoi ca să avem vreme să ne acoperim cu toate hârtiile? În că o dată, pe banii cui? Cu ce drept, ca să zicem așa? La alții cum de se poate mult mai repede și pe bani publici mult mai bine folosiți? Dacă nu știm cum să facem, de ce nu le preluăm modelul?
În fine, chestiunea dreptului de a comenta ce se întâmplă în sistemul judiciar.
Dacă este adevărat ce aud, văd și citesc, așadar, dacă este adevărat că în dosarul Babiuc-Becali la bază a stat o hotărâre CSAT, dar nu toți membrii completului aveau certificat ORNISS, asta înseamnă că unii judecători au avut pe masă toate datele, ceilalți, nu. Așa o fi corect?
Vedeam prin filmele americane că unui polițist îi spunea șeful.” Ești implicat emoțional. Îți iau cazul.” Tot în filmele americane care ne duc invariabil în fața unui judecător, vedem cum avocatul apărării îl recuză pe acesta pe motiv că acum 10 ani s-a pronunțat într-un caz asemănător și nu se mai discută. Aici, la noi, înțelegem ca prin ceață, că doi sau trei judecători îl mai condamnaseră o dată pe fostul prim ministru cu câteva luni înainte. Mai înțelegem că ar fi legală la noi situația aceasta. Legală, legală, dar așa o fi corect?
În chestiunea legată de dreptul de a comenta asemenea chestiuni, avem două planuri de abordat.
Primul. De exemplu, Franța. Legea din 29 iulie 1881 care reglementează libertatea presei [revizuită/completată de-a lungul vremii]. Publicată de Ministerul Justiţiei – august, 2001, stipulează.
Articolul 38 (completat cu decret-lege/ordonanţă/legi: ultima – 2000).
” Este interzisă publicarea actelor de acuzare şi a oricărui alt act de procedură penală sau corecţională, înainte ca ele să fie pronunţate în şedinţă publică, pedeapsa fiind amenda prevăzută la contravenţiile din clasa a 4-a”.
Aici, dacă nu greșim, este vorba despre secretul cercetării penale. Dar cine a fost și este sursa telejustiției? Cine aruncă în eter stenograme, înregistrări video, audio etc.? Media doar le primesc, fără să le ceară neapărat.
Așadar, dacă este vorba despre reguli de ordine interioară, corpul profesional al acuzării să facă bine să le respecte. Și cine nu le respectă, să fie pedepsit. Nu am văzut până acum pe nimeni pedepsit pentru scurgerile de informații din dosarele abia în lucru.
Dacă nu apar semne de întrebare legate de vicii de procedură, atunci nimeni nu ar mai avea nimic de comentat. Nu ar avea îndoieli, deci ar avea încredere. Ar avea doar de transmis informația.
Dar, să fim iertați, dacă se poate. Când se spune că nu sunt probe directe dar avem în față un simbol al păcatului, parcă nu este nici corect, nici în pas cu vremea. Pedepsim simboluri sau fapte probate? Nu seamănă prea mult cu Inchiziția?
Al doilea plan. Dacă nimeni nu mai are dreptul să spună nimic, cum rămâne cu articolele 30 și 31 din Constituția încă în vigoare?
Ce ceață deasă, domnilor!

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>