Ultima ora
Publicat: miercuri, 22 ianuarie 2014

Cine a fost Shakespeare?

Daca “lumea-ntreaga e o scena” iar William Shakespeare un actor genial, atunci cine a jucat in rolul dramaturgului? Personalitati ca Orson Welles, Charlie Chaplin, Henry James, Charles Dickens sau Sigmund Freud s-au indoit de faptul ca Shakespeare a fost insusi Shakespeare. De la Francis Bacon la Elisabeta I, nu putine persoane au fost creditate cu paternitatea celor doua versiuni ale lui Hamlet, trei versiuni ale lui Henric al VI-lea, sase versiuni ale lui Richard al III-lea…

Enigmele unei biografii

„Lumea-ntreaga e o scena
Si toti oamenii-s actori,
Rasar si pier, cu randul, fiecare:
Mai multe roluri joaca omu-n viata…”

William Shakespeare, Cum va place, traducere de Virgil Teodorescu

Inainte ca specialisti precum Robert Matthews sa ridice – in studiul Who Was Shakespeare –problema „autorului pieselor lui Shakespeare”, au fost invocate prea multele secrete ale vietii marelui actor si, eventual, scriitor elisabetan cu acelasi nume.

Pseudonim sau alibi?

Despre paternitatea pieselor lui Shakespeare s-a discutat mai mult chiar decat despre sexualitatea luiNici pana astazi nu se poate spune exact care texte ii apartin dintre multele atribuite lui in decursul timpului. Cert este ca, pe vremea aceea, se lucra cam ca la Hollywood astazi: fiecare productie era opera colectiva a unui grup de scenaristi profesionisti.

Brian Vickers a dedicat acestei practici a scrisului in comun in epoca elisabetana un studiu cat se poate de pedant (recenzat cu entuziasm de The Times Literary Supplement), in care demonstreaza ca, la limita, nimic nu-i poate fi atribuit integral lui Will, cel din Stratford. Daca parti din Periclesau Titus Andronicus, bunaoara, au fost incredintate de proprietarii de teatre unor iscusiti copywriteri precum George Wilkins ori Thomas Middleton, interesant este ca si Shakespeare, la randu-i, a prestat pentru diverse texte dramatice din epoca, pe care azi nu le regasim in antologiile Lebedei de pe Avon.

Cat anume va fi scris Will pentru altii probabil ca nu vom afla niciodata, insa stim ca a finisat – cand nu a semnat, pur si simplu, „ca primarul” – destule bestseller-uri de pe la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea. Astfel, in 1605, un editor intrepid a lansat culegerea The London Prodigal de „William Shakespeare”, in care figurau piese ca LocrineThomas Lord Cromwell,The Puritan si altele, de care azi nu mai pomeneste nimeni ca facand parte din – oricum – vasta opera shakespeareana. Editorul nu a facut altceva decat sa cumpere un „brand image” si sa revanda un numar de produse de calitate medie ambalate intr-un pachet cu o eticheta stralucitoare (si cu un scor de piata pe masura).

Reintorcandu-ne la Shakespeare-urile „veritabile”, chiar daca editiile Cambridge recente (2001, de pilda) insista pe un singur autor („the one and only”), Vickers contesta, cu argumente solide, acest tip dogmatic de atribuire a paternitatii textelor si propune in schimb formule hibride, cum ar fi „Henric al VIII-leaMacbethTimon din Atena de William Shakespeare impreuna cu John Fletcher” sau „…impreuna cu George Peele” s.a.m.d.

Amănunte pe descopera.ro

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>