Ultima ora
Publicat: miercuri, 15 noiembrie 2017

Cine răspunde când ne cade tavanul școlii în cap?

Săptămâna trecută, trei copii au fost răniți într-o școală din Alexandria, după ce, în timpul orelor de curs, tencuiala tavanului a căzut peste ei. Este al treilea incident de acest fel la nivel național, după ce în luna mai, în București, s-a prăbușit plafonul holului de la etajul doi din incinta unei școli din Rahova, iar în luna septembrie o profesoară din Deva a fost rănită de o bucată de tencuială desprinsă din tavan.

De fiecare dată, în zilele imediat următoare a existat o reacție puternică, aducându-se în discuție programele de reabilitare, reacția inspectoratelor și avizele ISU. În general, oamenii sunt îngrijorați – pe bună dreptate – că o tragedie poate avea loc în orice moment și vor – din nou, pe bună dreptate – să vadă măsuri și reacții atât preventive, cât și reactive – mai exact să vadă că cei vinovați de expunerea elevilor și a cadrelor didactice și nedidactice din școli la un asemenea risc sunt trași la răspundere.

În luna mai, după incidentul de la școala din Rahova, am scris despre (a) cine, ce răspundere are și (b) ce se poate face și ce ar trebui să facem atunci când ne cade tavanul școlii în cap. Tragerea la răspundere e o treabă tare complicată, mai ales în sistemul de învățământ. Reiau aici explicațiile date la momentul respectiv, cu mici actualizări, întrucât sunt în continuare relevante.

Care este, conform legii, responsabilitatea autorităților locale?

  • „Unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administraţie, de directori şi de directori adjuncţi, după caz.” (Legea Educației Naționale – LEN de aici înainte –  art. 96, alin. 1).
  • Consiliul de administrație este organul de conducere al școlii și poate avea 7, 9 sau 13 membri, în funcție de cât de mare este școala. Dintre aceștia, părinții au cel puțin doi reprezentanți, consiliul local cel puțin un reprezentant, iar primarul poate merge în persoană sau poate trimite un reprezentant. În oricare dintre situații, comunitatea locală (prin părinți, primar, consiliul local) are majoritatea în consiliul de administrație, în timp ce cadrele didactice sunt mereu în minoritate (LEN art. 96, alin. 2, 3).
  • Propunerea proiectului de buget și prezentarea raportului de execuție bugetară intră în atribuțiile directorului școlii. Adoptarea proiectului și avizarea raportului se face de către consiliul de administrație. (LEN art. 96, alin. 7 și art. 97, alin 2)
  • „Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ” și este ordonatorul de credite al unității de învățământ (LEN art. 97).

Ce trebuie să înțelegem până aici: școala este condusă de consiliul de administrație. Acesta se întrunește cel puțin o dată pe lună. Directorul are responsabilitatea principală acolo, dar nu poate face nimic fără aprobarea consiliului de administrație, în special când vine vorba de cheltuieli. Atât primarul, cât și consiliul local, au reprezentanți în consiliile de administrație ale școlilor din localitatea/sectorul de care aparțin. Dacă legea este respectată, autoritățile locale știu care este situația în fiecare școală. Asta înseamnă că în toate cele trei cazuri atât primarul  localității (sau, în cazul din Rahova, primarul sectorului 5), cât și consilierii locali (sau de sector, în București), ar fi trebuit să știe de starea în care era tavanul de la școala din Rahova.

În schimb, președintele consiliului județean (sau primarul Bucureștiului, în primul caz), consiliul județean (sau consiliul general București) și/sau inspectoratul școlar nu au niciun reprezentant în consiliul de administrație al școlii. Astfel, ei nu află decât din surse secundare și doar în anumite cazuri (inspectoratul, spre exemplu, are rol de mediere între școală și administrația locală atunci când sunt probleme).

Revenind, însă, la ce spune legea:

  • „Consiliile locale şi consiliul judeţean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot contribui din bugetele proprii la finanţarea de bază şi complementară a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat.” (LEN art. 103, alin. 2)
  • Investițiile, reparațiile capitale sau consolidările se fac din finanțarea complementară, susținută din bugetul local (primărie/consiliu local). (LEN art. 105). Sigur, o parte din bani vin tot de la bugetul de stat, defalcați din TVA, dar ne pierdem în detalii. Esențialul de aici este că reparațiile sau consolidările nu fac parte din finanțarea de bază, ci depind de ce bani are sau poate să obțină primăria.
  • În fine, probabil cel important aspect: „terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolilor primare, gimnaziale şi liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, înfiinţate de stat, fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale.” (LEN art. 112, alin. 2). Asta înseamnă că școala, clădirea în sine, aparține consiliului local. Deci răspunderea cea mai mare acolo este. Așadar, primăria și consiliul local ar fi trebuit să găsească bani ca să repare clădirea, pe care cei din urmă o dețin.

Cum ramâne, însă, cu conducerea școlii?

Răspunderea cea mai mare la nivelul școlii aparține directorului și consiliului de administrație. În cazul clădirilor, școlile au un administrator de patrimoniu. Conform articolului 52, alin. 5 din regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROF de aici înainte), acesta „trebuie să se îngrijească, în limita competențelor, de verificarea periodică a elementelor bazei materiale a unității de învățământ, în vederea asigurării securității copiilor/elevilor/personalului din unitate”. Administratorul de patrimoniu este subordonat directorului și coordonează compartimentul administrativ, în atribuțiile căruia intră „realizarea reparațiilor, care sunt în sarcina unității, și a lucrărilor de întreținere, igienizare, curățenie și gospodărire a unității de învățământ”. Tot acest compartiment recepționează și lucrările care se efectuează în școală (ROF art. 89, 90).

Concluzii, pe scurt:

  • Starea în care se află clădirea școlii ar trebui să fie cunoscută de administratorul unității de învățământ;
  • Acesta informează directorul, care prezintă situația în consiliul de administrație al școlii;
  • În acel consiliu există un reprezentant al primarului și cel puțin un reprezentant al consiliului local, precum și reprezentanți ai părinților;
  • Clădirea școlii aparține consiliului local;
  • Bani pentru renovări nu sunt prevăzuți în finanțarea de bază, așa că este treaba primăriei și a consiliului local să găsească bani pentru astfel de renovări;
  • Directorul face bugetul și îl propune în consiliul de administrație, care, desigur, poate să îl respingă sau să propună amendamente;
  • Răspunderea principală este la consiliul local, ei dețin imobilul, ei trebuie să se asigure că nu sunt probleme, ei finanțează dacă sunt necesare renovări. Secundar, directorul, membrii consiliului de administrație al școlii și administratorul de patrimoniu sunt cei care ar fi trebuit să știe situația și să ceară consiliului local să ia măsuri sau să ceară inspectoratului să intervină și să medieze comunicarea cu consiliul local.

Ce putem (și ar trebui) să facem ca să prevenim o tragedie în școli

Ce poate face Ministerul Educației

În mai, ministrul a cerut inspectoratelor să prezinte rapoarte de urgență cu privire la situația școlilor. Am solicitat, astăzi, în baza legii 544/2001, o informare privind concluziile trase în baza acelor rapoarte și măsurile luate în consecință. Din punctul meu de vedere, însă, reacția ministrului de la acea vreme a fost o mișcare ineficientă și nerealistă. În primul rând, nu există cadru legal pentru așa ceva, inspectoratele neavând competență pe astfel de probleme. În al doilea rând, ministrul ar fi putut să ceară echipei sale să prezinte public trei lucruri importante, în baza unor informații de care dispune deja:

  1. O sinteză a stării clădirilor unităților de învățământ, inclusiv situația lucrărilor de reabilitare, așa cum rezultă din rapoartele anuale privind starea învățământului pe teritoriul județului (sunt obligatorii, cel național e realizat de minister, iar cele județene de către inspectorate, conform LEN, art. 94, 95). Acestea ar trebui să fie publice, dar în cazul multor județe rapoartele recente lipsesc. Raportul național este disponibil aici. Ambele tipuri de rapoarte – național și județean – au categorii sumare dedicate infrastructurii, ambele vorbesc despre proiectele de reabilitare. Raportul pentru București este ceva mai generos cu informații privind starea infrastructurii, iar câteva detalii sunt de-a dreptul alarmante:
    • „Conform datelor Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, aproximativ 30-35% din populaţia şcolară a capitalei învaţă şi va învaţa în spaţii moderne şi în siguranţă.”
    • „Din totalul celor 919 clădiri care sunt destinate învăţământului de stat, sunt autorizate numai 37. Numărul clădirilor neautorizate pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei de securitate este de 544. Pentru 338 de clădiri nu este obligatorie obţinerea autorizaţiei. Din totalul de 220 de clădiri destinate învăţământului particular, 203 sunt neautorizate.”
    • Totodată, dintr-un raport mai vechi, aflăm că„majoritatea unităţilor de învăţământ au fost construite înainte de cutremurul din anul 1977 (78%-80%)” precum și că „în perioada anilor 1990-2008 nu au fost realizate lucrări majore în domeniul infrastructurii şcolare”.
  2. Conform LEN, art. 94, alin. 2, lit. u, Ministerul Educației „elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora”. Nu am găsit aceste norme nicăieri online, însă mi-au fost indicate de către Minister într-un răspuns primit la o solicitare de informare trimisă în luna mai. Alături de sinteza din rapoarte, înțelegerea acestor norme ne-ar putea oferi o imagine foarte clară despre starea curentă a școlilor și cât de mari sunt problemele cu care ne confruntăm.
  3. Ministerul Educației are, conform LEN, art. 111, alin. 1, lit. f, posibilitatea să asigure „programe anuale sau multianuale de investiții, de modernizare și de dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor de învăţământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări şi reabilitări de şcoli şi dotări”. O listă cu aceste programe este disponibilă aici, însă ministerul ar putea prezenta un rezumat și un ghid pentru părinții care vor să știe care este starea școlilor în care învață copiii lor.

Ce pot face autoritățile locale, în special consilierii locali

Așa cum am văzut, ministerul și inspectoratele au un rol secundar. În prim-plan sunt consiliile locale și consiliile de administrație ale școlilor. Astfel, orice consiliu local trebuie să răspundă mai întâi la următoarele întrebări:

  • În cazul celor trei unități școlare în care au fost incidente anul acesta, ce știau despre starea clădirii școlilor respective? Când au fost semnalate pentru prima dată aceste probleme?
  • Care sunt consilierii locali care reprezintă consiliul local în consiliile de administrație ale școlilor? La câte ședințe ale consiliilor de administrație au participat consilierii anul acesta? Câte au ratat și de ce? În cazul celor trei incidente, cunoșteau consilierii condiția școlii și riscurile la care sunt expuși elevii și/sau personalul școlii?
  • Care este situația clădirilor unităților de învățământ din responsabilitatea lor? Câte școli necesită măsuri de reabilitare? Cât de urgentă este această necesitate pentru fiecare unitate?
  • Cum își propune consiliul local să adreseze nevoile de reabilitare? Ce buget are alocat pentru astfel de măsuri?

Consiliile locale ar putea să preia inițiativa pe această problemă și să prezinte un raport răspunzând la întrebări similare. Consilierii locali pot ieși singuri să prezinte rapoartele lor de activitate privind ședințele consiliilor de administrație la care au participat, de la ce probleme le-au fost semnalate, până la ce măsuri au propus mai departe.

Ce pot face elevii și părinții

Nu trebuie să stăm să așteptăm reacția consilierilor locali. Elevii și părinții lor, prin reprezentantul consiliului elevilor, respectiv prin reprezentanții părinților în consiliul de administrație al școlii, pot solicita un raport cu privire la condiția școlii și a bazei tehnico-materiale:

  • Când a fost ultima dată renovată școala?
  • Ce pericole prezintă școala în caz de cutremur?
  • Are școala toate avizele necesare pentru funcționare?
  • Este necesară consolidarea sau reabilitarea vreunui corp al școlii?
  • Există vreun alt pericol (e.g. rețeaua electrică, încălzirea, igiena sanitară etc.) la care sunt expuși elevii și/sau personalul școlii?
  • Dacă sunt probleme, ce măsuri au fost luate, când vor începe lucrările și cum va fi afectată activitatea educațională?

Toate aceste informații ar trebui să fie cunoscute de către director și de către compartimentul administrativ, fără a fi necesare eforturi deosebite sau expertize externe. Un termen realist pentru a aștepta un răspuns la o astfel de solicitare este între patru și șase săptămâni, dat fiind că, dacă cererea a fost depusă imediat după o ședință de consiliu de administrație, va dura, cel mai probabil, încă o lună până la următoarea.

Totodată, orice cetățean, în baza legii 544/2001, poate solicita ministerului educației, inspectoratelor școlare, consiliilor locale sau chiar consiliilor de administrație ale școlilor orice fel de informație. Personal, voi continua să trimit mailuri, revenind aici de fiecare dată când primesc un răspuns. Ideal, însă, ar fi ca fiecare elev și părinte să acționeze, în conformitate cu drepturile și obligațiile pe care le au. Acum, când încă scăpăm cu avertismente doar și răni ușoare, nu după o tragedie.

Mihai VASILE,

România Curată

Foto: Radu Ciorniciuc

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>