Ultima ora
Publicat: marți, 16 mai 2017

COLEGUL MEU, SABIN PAUTZA

 

Saltul lui Sabin de la timidul studențel cu ochi albaștri venit din Câlnicul lui reșițean, direct pe băncile Conservatorului bucureștean, este o POVESTE. Eram câteva zeci în anul I, la Teorie, amestecați la întâmplare – învățători de la țară cu absolvenți de liceu de muzică, cu cei pregătiți ani de zile să-și împlinească nu știu ce carieră…. Unii abia deslușeau un solfegiu, alții știau să orchestreze. Nu avea importanță! Eram atât de tineri, încât nimic nu conta, iar prieteniile, camaraderiile se închegau rapid. Habar nu aveam ce ne așteaptă, ce o să facem peste ani, ce drum vom alege fiecare, Ziua și ora: asta conta. Clar însă: eram conștienți că ne înconjurau celebri maeștri, pe care îi întâlneam zi de zi, la clasă; iar pe culoar, nu știam cum să ne lipim de ziduri ca să le facem loc… Noi, colegii și maeștrii noștrii…

            Fiecare în felul nostru, apăsam acea pedală a pregătirii care să ne ducă acolo unde visam; dar nimeni nu știa cât de întortocheate vor fi căile DOMNULUI, și ce surprize ne va da viața…

De unde să-mi închipui că timidul student bănățean pe nume Sabin Pautza, de altfel bine pregătit, prezent la toate cursurile, simpatizat, cu duh, cu o diplomație a vorbelor înnăscută, va deveni unul dintre marii compozitori români, cu care tot omul să se mândrească?

El, de fapt, a făcut pasul la IAȘI, în acea atmosferă fantastică de creație; de acolo a început să-și lanseze compozițiile, să cucerească formațiile – vezi MADRIGALUL. Acolo a întemeiat corala ANIMOSI, la  Conservatorul din Iași s-a ditins ca pedagog – doar a fost șef de catedră, zeci de ani. Cred că acolo – dar n-are importanță unde, preda ARMONIA și vorbea în admirația studenților de Rolling Stones ori Jimi Hendrix… Mi-a plăcut grozav ideea! Așa cum s-a întâmplat, peste timp, să catalogheze clopoțeii, drept instrument muzical serios și să-i plaseze într-un opus dedicat lui Martin Luther King jr.

Să fi fost Sabin, cel de pe băncile Conservatorului, un excentric? Mi se părea prea liniștit, prea pașnic – pe vremea când îi spuneam, cu declarată simpatie, SABENA, ca să-l bănui de extravaganțe…

Numai vă viața și cariera lui de POVESTE, chiar m-au uimit. Cât a fost în STATE, a fost și dirijor la o redutabilă orchestră din New Jersey. A debutat în 1995 la Carnegie Hall din New York, fiind și dirijor și compozitor. I se editează întreaga operă – și ce OPERĂ!, pe CD-uri: de la muzică de scenă (și Băieșu și Frații Grimm și mulți alții), la pagini vocal simfonice (amintesc doar de CANTI PROPHANI, pentru cor de copii și orchestră – pagină de maestru); de simfonii, concerte instrumentale. Cine uită incredibilul opus coral OFRANDĂ COPIILOR LUMII, bijuterie din repertoriul inegalabilului  MADRIGAL?

El este SABIN, COLEGUL MEU, azi în top-ul muzical românesc, onorat în toată lumea. Și chiar dacă păstrez în minte figura lui delicată, vorba plină de tâlc, sârguința cu care asimila învățăturile maeștrilor – în anii de studenție, chiar dacă și o călătorie la TESCANI, la BICAZ (o dimineață întreagă în care nu ne-am săturat de vorbe), oricât m-aș strădui, n-aș putea descoperi nici un indiciu despre CARIERA LUI DE POVESTE, ce va ului toată lumea…

SABENA, EȘTI UN MIRACOL!

Autor monografie: Daniela Caraman Fotea. Grafică, prelucrare fotografii: Bogdan Opreanu. Redactor: Dana Pocea. Editura Palimpsest.

Smaranda Oțeanu Bunea

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>