Ultima ora
Publicat: luni, 20 martie 2017

Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești

Constantin Brâncoveanu s-a născut la Brâncoveni, sat ce există și astăzi în județul Olt, în anul 1654, într-una dintre cele mai puternice și mai avute familii din țară, fiind fiul postelnicului Papa Brâncoveanu și al Stancăi (Cantacuzino).
Copilăria lui Brâncoveanu a fost marcată de conflictul politic dintre Băleni și Cantacuzini , urmând ca în anul 1655 acesta să rămână orfan de tată. Papa Brâncoveanu a fost ucis în răscoala seimenilor și a dorobanților pornită împotriva domnului Constantin Șerban, acești mercenari (majoritatea de origine sârbească) s-au ridicat împotriva boierilor care l-au sfătuit pe Constantin Șerban să-i alunge afară din țară. Răscoala a ajuns până la București unde era Familia Brâncoveanu, împreună cu logofătul Preda. Papa Brâncoveanu va fi omorât la baza dealului Mitropoliei, loc unde nepotul său, Constantin II Brâncoveanu, avea să ridice o cruce de piatră. Boierul Preda Brâncoveanu reușește să își răscumpere viața cu o sumă mare de bani, iar Constantin a fost salvat de slugi, care l-au schimbat cu un copil de țigan.

În anul 1688, Constantin Brâncoveanu urcă în scaunul de domnie, în urma morții domnului Șerban Cantacuzino. A avut una dintre cele mai lungi și stabile domnii din istoria principatelor române. A întărit economia și a fost un protector al artelor.
După ce a preluat domnia Țării Românești, Brâncoveanu reconfirmă mandatul solilor trimiși la Viena. Aceștia semnează un acord prin care : Țara Românească renunță la toate legăturile cu Poarta și reface legăturile cu Ungaria, care era condusă de împăratul Austriei. Doi dintre Cantacuzini au rămas în Viena ca ostatici, fiind o garanție pentru ținerea angajamentului. În țară se întoarce  doar  Șerban Vlădescu, acesta fiind  pedepsit de către Brâncoveanu, fapt care l-a condus pe istoricul Constantin Giurescu să caute explicația pentru care solii și-au depășit atribuțiile verbale. Decizia lui Brâncoveanu îi deranjează pe imperiali, care aveau nevoie de resursele Țării Românești pentru a-și întreține trupele din regiune. În final, aceștia decid să își ia cu forța lucrurile de care aveau nevoie și invadează teritoriul lui Brâncoveanu. Domnitorul, fiind pus în fața forței imperialilor, plătește restul de tribut și este nevoit să accepte iernarea în țară a 12 regimente și să dea armatei austriece 1500 de cai. Brâncoveanu se adresează tătarilor și turcilor, astfel că aceștia intră în țară iar imperialii se retrag peste graniță. Însă pentru a elimina de tot pericolul ce se afla peste granița țării, Brâncoveanu pornește o ofensivă ajutat de turci. Aceștia i-au prin surprindere oastea formată din austrieci și secui, urmând ca bătălia de la Zărnești (din anul 1690) să fie catastrofală pentru imperiali.
Mai târziu, în anul 1710 va avea loc războiul ruso-turc care izbucnește din dorința turcilor de al scoate de la domnie pe Brâncoveanu. Conform lui Ion Neculce, hanul tătar îl sprijinea pe Dimitrie Cantemir pe tronul Moldovei cu condiția ca domnul Țării Românești să fie mazilit și numai Cantemir ar fi fost capabil să-l prindă.
În perioada următoare, Constantin Brâncoveanu s-a concentrat asupra cererilor turcilor.  Peste ceva timp va primi o vizită din partea prietenului său turc, Capugiul Mustafa-aga, anunțându-l pe domnitor  că este detronat. Brâncoveanu a fost închis în sala de audiență, în timp ce Mustafa-aga anunța vestea detronării. A doua zi domnitorul și familia sa au fost trimiși la Constantinopol, călătoria durând aproximativ trei săptămâni, în ciuda speranței sale, fostul domn nu a fost închis într-unul dintre palatele sale, ci în închisoare Edicule. Aici a fost dezbrăcat de hainele domnești cu care plecase din București.  Constantin Brâncoveanu a fost acuzat de trădare, spunând că acesta transmitea date despre turci Austriei, Moscovei, Poloniei și Veneției, că locuia 7 luni pe an la Târgoviște astfel aducând pagube Bucureștilor și pentru că acesta cumpărase mai multe moșii. Era acuzat că a depus anumite sume de bani la Viena și Veneția și că fuga lui Toma Cantacuzino ar fi fost cu acordul său. Alte acuzații făceau referire la faptul că își cumpărase instrumente muzicale din Viena, instrumente pe care nici sultanul nu le poseda și că a bătut în Transilvania monede de aur.
Ca urmare a acestor acuzații, domnitorul și cei patru fii ai săi au fost executați pe data de 16 august 1714. După execuție, capetele au fost purtate în vârf de suliță prin oraș, iar corpurile au rămas la locul execuției urmând ca mai apoi să fie aruncate în mare.

Constantin Brâncoveanu a fost  unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din Țările Române. În timpul domniei a ridicat la București trei biserici, printre ele Biserica Sf. Gheorghe Nou, aceasta păstrându-se până astăzi și este una dintre cele mai frumoase clădiri de arhitectură brâncovenească.

palatul-mogosoaia-19Acesta a mai ridicat Ansamblul de la Mogoșoaia în anul 1702, pentru fiul său Ștefan. Construcția respectă formele tradiționale ale arhitecturii muntenești, îmbinate cu elemente orientale, baroce și renascentiste, de asemenea putem întâlni și scări monumentale cu balustrade sculptate, coloane în torsadă cu capitel compozit, oglinzi de apă și grădini frumos amenajate.

ansamblul-brancovenesc-de-la-potlogi-12Un alt ansamblu, cel de la Potlogi, a fost construit de către Brâncoveanu pentru avantajul poziției pe care îl are, fiind situat pe drumul care leaga Bucureștiul de Târgoviște și va fi lăsat moștenire fiului său Constantin. Complexul se întinde pe o suprafață de 23.000 de metri pătrați fiind alcătuit din mai multe elemente : poarta de intrare, încăperile corpului de gardă, locuințele slujitorilor curții, cuhnia, droșcăria, vechea casă boierească și palatul.

Turnul Chindiei (20)De asemenea, domnitorul reface Curtea Domnească de la Târgoviște, se refac casele domnești, se construiește un foișor, se intervine la fațadele palatului și la beciuri și se refac grădinile exterioare. Cea mai importantă intervenție a domnitorului este pictarea în frescă a Bisericii Mari Domnești.

Obilesti (11)Brâncoveanu mai ridică și în satul Obilești, astăzi Siliștea, din județul Călărași, ”o casă din piatră” pe o insulă de pe lacul Mostiștea. Aici vor fi prinși de către turci și duși pe malul Bosforului pentru execuției. Astăzi ruinele curții nu mai sunt vizibile, iar informații despre înfățișările sale sunt foarte puține.

Mai multe fotografii aici.
Pentru ziarul online Ultima Oră, Daniela Eremia
Sursă foto Constantin Brâncoveanu : google.ro

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>