Ultima ora
Publicat: luni, 16 decembrie 2013

Cui îi este frică de învățământ? Naufragiu (I) – C.F. POPESCU

Cincisprezece miniștri ai învățământului din 1990 până azi; dacă numărăm corect, șase prim miniștri proveniți din rândurile profesorilor, începând cu mai tânărul pe atunci, carismaticul și populistul Petre Roman, un președinte al Republicii (din trei până în acest moment), fost profesor și Rector al Universității București, cu un singur rezultat.
Ce se întâmplă cu sistemul de învățământ (și cu sistemul de sănătate) din 1990 încoace (și după toate aparențele și în continuare), ridică grave, tulburătoare și neliniștitoare probleme legate de bunăstarea mentală și fizică a acestui popor.
Cum s-a ajuns aici?
Discuția este complexă și îndelungată.
În perioada care începe cu un vânt de liberalizare ideologică în anii ’60, continuă cu o serie de regrese odată cu edificarea cultului personalității și ia sfârșit în anul 1990, sistemul de învățământ (de la grădiniță la nivelul universitar, cuprinzând subsistemele de formare a specialiștilor, de repartizare a lor pe piața muncii și de salarizare), chiar dacă rigid, era coerent. Mai mult. Introducea în mecanismul de repartizare a absolvenților în învățământ, un soi de meritocrație drept criteriu de departajare. (Repartizarea se făcea în ordinea mediilor, deci a meritului, ordine bruiată în unele cazuri de activitatea politică, activism care adăuga un bonus la medie și, în unele situații, de domiciliul stabil al absolventului, criteriu care devenea mai important decât media).
Cele dintâi zguduiri tectonice apar curând în anul 1990. Ele ne par a fi două. Tânărul, entuziastul și liberalul în gând și simțire prim ministru Petre Roman este de acord și pune în aplicare eliminarea repartiției obligatorii a absolvenților pentru primii trei ani de activitate (stagiatura). Și cu asta, ne-am luat de o grijă. Relația cerere – ofertă (adică formare – piața muncii) este eliminată și eliminată rămâne și azi, mai ales după recentele șocuri de tip neoliberal, chiar dacă caricatural neoliberal, ale mandatelor Băsescu-Boc. Care va să zică, piața și libera concurență ar regla acest mecanism. Nu l-au reglat și nu îl reglează nici acum, printre altele, și pentru că nici până în acest moment nu au fost puse în funcțiune sistemele de reguli care să ierarhizeze meritele, adică aptitudinile și abilitățile.
A doua zguduire tectonică a afectat direct ierarhiile profesionale în interiorul corpului didactic, introducând criterii false, adică greșite și nedrepte.

Minstrul Mihai Șora (despre care Mircea Eliade își amintește în Jurnal că în anii când era asistentul profesorului Nae Ionescu la Facultatea de Filozofie, acesta, alături de Mariana Șora, erau cei mai străluciți studenți), probabil încurajat de elanul anti-dictatorial al primului ministru, decide să repare așa-numitele persecuții la care fuseseră supuse cadrele didactice, în primul rând profesorii, datorită sistemului de repartizare în ordinea mediilor.
Conform reglementărilor valabile până în anul 1990, puteau să apară două situații. O medie de absolvire mai slabă îl trimitea pe absolvent în mediul rural. Drept pentru care, dacă avea domiciliul în orașul cel mai apropiat, alegea să devină navetist. A doua situație. Absolventul din mediul rural putea renunța la poziția de titular și devenea suplinitor în orașul în care avea domiciliul.
Așadar, au fost imaginate punctaje pentru anii de navetă, punctaje pentru distanțele acestor navete, pe baza cărora puteau fi obținute pozițiile de profesori titulari la cele mai prestigioase școli și licee din centrele urbane, mai ales din reședințele de județ unde, în medie, existau circa cinci asemenea licee prestigioase. (Acum, probabil, mai sunt în medie două, odată cu dispariția unor licee unde concurența era foarte mare: liceele pedagogice și liceele sanitare).
Măsura a fost devastatoare și nedreaptă din două motive. Mediul rural a fost dintr-odată depopulat de cadrele didactice calificate (fenomen care persistă și azi, în ciuda văicărelilor unor foste ministrese ale învățământului). Din perspectiva politicilor sociale, copiii din mediul rural au fost și sunt discriminați. Pe de altă parte, cohortele de absolvenți care au ocupat poziții în școli/licee slab cotate, dar, pe baza unui merit consistent (media generală cel puțin 9 pentru a putea pătrunde în așa-numitele atunci orașe închise), erau depunctați, neputându-se transfera la cele mai prestigioase școli/licee, pentru că nu aveau experiența/punctajul anilor de navetă. Pe scurt, cele mai prestigioase școli și licee au fost populate cu profesori specializați, este adevărat, dar nu cu cel mai bun bagaj științific (dovadă, media lor de absolvire, care îi trimisese în mediul rural).
Iată în ce constă meritele istorice ale profesorului Petre Roman în revoluționarea învățământului românesc.
Acestor două zguduiri li se adaugă un al treilea cutremur, care este neîntrerupt până azi, și în continuare. Degradarea progresivă până la victoria finală, din punctul de vedere al calității conținuturilor de învățământ, a curriculei.
Despre acest fenomen însă, în intervenția următoare.

Comments

comments

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>