Ultima ora
Publicat: marți, 11 aprilie 2017

Dan Vartanian – fotograful Bucureștilor

Un scurt interviu cu domnul Dan Vartanian, unul dintre puținii fotografi ai Bucureștiului din anii ’80. Trist este că din aceea perioadă survin foarte puține fotografii și mai toate sunt făcute de tineri pasionați de fotografie și de București care de multe ori au avut probleme cu miliția pentru că au fotografiat orașul pe ici colo.

La realizarea arhivei Dan Vartanian din Centrul de memorie vizuală au participat Andrei Bîrsan, Mihai Petre și Gilly Graur.

SHUMI – primul aparat de fotografiat

Atunci când am împlinit 7 ani, cu două săptămâni înainte de a intra în clasa a I-a, am primit cadou, din partea unei persoane foarte apropiate un aparat tip box, cu film lat, format 6×6, de producție japoneză, o marcă de care nu am auzit nimic, niciodată, SHUMI. Persoana, la rândul ei pasionată de fotografie, avea un aparat foarte performant pentru vremurile respective, un Zorki 4, pe care mă lasa să-l … manevrez și eu, desigur asistat. Din păcate aparatul respectiv s-a pierdut, dar nu și fotografiile pe care le-am făcut cu el.

Am învățat destul de repede să-l folosesc, evident era și foarte simplu, diafragma avea trei deschideri, simbolizate cu niște pictograme (soare, nor și încă ceva), focus desigur manual și un singur timp de expunere.

Chiar dacă eram foarte încântat de această „jucărie”, nu am făcut totuși prea multe fotografii cu acest aparat. De abia în clasa a VI-a am început să fotografiez mai mult, în special în excursiile pe care le făceam cu școala. Un profesor de muzică și o profesoară de istorie au fost inima unui cerc de turism cu o activitate deosebit de intensă, care organiza vacanță de vacanță tabere și circuite în țară, la care am participat neîntrerupt vreme de trei ani, până la terminarea ciclului gimnazial. Excursii în care făceam câte două-trei filme, în special peisaje.

Odată cu intrarea în liceu am avansat într-o etapă superioară, odată cu achiziția unui aparat Zenit E și mai ales cu înjghebarea unui laborator foto. Mai întâi cu ajutorul unui aparat de mărit împrumutat din vecini, dar curând după aceea cu unul propriu (pe care îl mai am și acum, pe care însă nu l-am mai folosit de multă vreme), perioadă când am început să fac tot felul de „experiențe” (solarizare, izohelie) de care îmi amintesc cu nostalgie. Evident, destul de repede am trecut și la developarea filmelor alb negru.

Pe toată perioada liceului subiectele fotografiilor mele au fost ca și până atunci peisajele, dar și fotografii așa zis de amintire, cu colegii, în diverse împrejurări – excursii, la muncă patriotică, sau la evenimente.

Interviu realizat de Andrei Bîrsan, integral pe bucurestiulmeudrag.ro

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>