Ultima ora
Publicat: marți, 04 martie 2014

Exerciții de imaginație

Imaginația este un proces psihologic-intelectual extrem de complex despre care s-au scris biblioteci întregi; o înțelegem aici, ca pe un fel de visare cu ochii deschiși (=reverie). Oricine am fi și în orice poziție ne-am afla, experimentăm din când în când această proiecție pe jumătate ficțională (căci, fiind îndreptată către viitor, nimic nu s-a petrecut încă) pe jumătate rațională (căci aserțiunile joacă rolul ipotezelor care vor fi confirmate sau nu de realitate). Istoriografiile, pe alocuri poetizante, fac loc aici așa numiților eroi vizionari (care au visat cu ochii deschiși proiectând viitorul, proiecție în slujba căreia s-au înrolat, cu care s-au identificat și pentru care s-au sacrificat). Atunci când/dacă aceste viziuni prind trup, ei devin eroi naționali, părinți fondatori, pe care literatura îi transformă în personalități pe jumătate reale, pe jumătate mitologice.
Pornind de la această ordine de idei, întrebarea pe care ne-o punem este aceasta. Când obiectul telecomandei PPE-Băsescu, d-sa domnul Crin Antonescu va fi reacționat întocmai, cum vor evolua europarlamentarii români trimiși de PNL, mutați din grupul Alianței Liberalilor si Democraților pentru Europa (ALDE) în grupul PPE (afacerea devine tot mai parafată)? Cu cine vor conviețui ei/ele acolo? Împreună cu cine vor vota ei/ele?
Întâi și întâi, ei vor conviețui și vor vota alături de marele prieten al României, pastorul László Tőkés. Acesta, fost simbol al revoluției române, se distinge printr-o mare sensibilitate pe care a mărturisit-o. O dată pe an, în fiecare an, în ziua de 1 Decembrie, este în doliu. Jelește. Jelește că s-a constituit România Mare.
Cu privire la viitoarea prezență a pastorului László Tőkés în PPE, nu avem nici o îndoială. Cu ajutorul tuturor maghiarilor (inclusiv al UDMR, chiar dacă discret) și cu ajutorul tuturor maghiarilor de pretutindeni, în primul rând din Ungaria, d-sa va fi în continuare ce a fost, dacă nu și mai mult în PPE.
Alături de acest simbol istoriografic în viață, care ne iubește atât de mult, se vor afla, desigur, europarlamentarii UDMR care vor completa polifonia antiromânească, adică proeuropeană, adică multiculturalistă, marca PPE.
Visele noastre cu ochii deschiși ne spun că, într-un fel sau altul, prea distinsele doamne Monica Macovei și Elena Băsescu nu vor lipsi nici ele din această partitură.
Și iată cum ne apropiem de punctul culminant. De-abia așteptăm să vedem cum o prea distinsă și activă doamnă Norica Nicolai, alături de o tot atât de distinsă doamnă Renate Weber (d-sa, din ce vedem, nu figurează pe listele provizorii PNL, dar nu ne imaginăm că nu va fi acolo într-un final), sub discretul leadership informal exercitat suav de distinsa primă doamnă a PNL, posibil primă doamnă a ditamai România, doamna Adina Ioana Vălean, vor vota într-un consens coșmar după coșmar retoric trăite cu mari spaime și rostite mai mult sau mai puțin poticnit, de domniile lor doamnele Monica Macovei și Elena Băsescu versus statul de drept, instituțiile statului, loviturile de stat, socialism și alte basme cu zâne drapate în negru.
Aici mai apare cineva, despre care credem în continuare că este o personalitate accentuată în plan cultural, estetic și moral. Mircea Diaconu. Ajuns acolo, d-sa, un romantic, un visător, care încă nu a conștientizat ce țeapă oribilă i-a fost administrată de stafful PNL, staff care l-a lăsat, adică nu l-a protejat (ca pe doamna Mariana Câmpeanu în prezent), în/de ghearele labirintice ANI-parchet-tribunal, va avea un șoc. Încă nu a conștientizat suprema batjocură la care a fost lăsat să fie supus. Un om de cultură notabil, demn de respect în multe privințe, redus la o presupusă găinărie. (Reducerea constă în aceea că o personalitate complexă ca a lui Mircea Diaconu a fost pusă pe același plan cu unii care, fiind incapabili să planifice și să execute spargerea unei bănci supersecurizate, fură într-o noapte o găină din cotețul unei babe surde). Cum va vota el, care este stăpânit de valori românești în care crede, alături de d-sa domnul László Tőkés?
De partea cealaltă PSD unde, alături de numele consacrate, vedem o altă primă doamnă, a PSD, de data aceasta. Vom avea o dezbatere europeană a celor două prime doamne. De-abia așteptăm. Și mai vedem un personaj cu trecut PRM-ist, fost primar de Mogoșoaia, fost participant în showbiz, un fel de scriitor, un fel de comentator de fotbal, un fel de vadimist, d-sa domnul Dan Claudiu Tănăsescu. Adică unii cu munca (Corina Crețu, Ioan Mircea Pașcu și puțini alții), ceilalți, cu orga de lumini marca discoteca de la Mogoșoaia.
Acum, se face ca prin vis, că avem în fața ochilor România.
Dacă d-sa domnul Crin Antonescu devine președintele României cu un mic ajutor din partea noilor prieteni (PPE), dar și a altor noi prieteni posesori de diferite softuri, vom vedea cum axa PPE-Adina Ioana Vălean- președinte (Crin Antonescu) ne va aranja viața și iarăși nu vom mai înțelege mare lucru. Vom mai vedea în subsidiar (?), cum axa PPE-László Tőkés-UDMR-Ungaria, sub sigla Uniunii Europene, cu binecuvântarea grupului care va transpune scenic viziunea regizorală a d-sale doamnei Adina Vălean, pe care o va transmite pe post de strategie, adică de proiect de țară președintelui Crin Antonescu, vom vedea cum această axă ne va spune să transformăm în realitate poveștile cu zâne multicuturaliste, precum autonomia locală pe criterii etnice, Ținutul Secuiesc, discriminarea pozitivă doar pentru unii, nu și pentru romi de exemplu, căci de aceea este discriminare pozitivă să fie numai pentru aleși și, cu cine știe ce alte povești dragi altora, dar străine intereselor noastre trecute, prezente și viitoare.
Dacă însă vom avea un președinte de pe partea stângă, vom retrăi poveștile cu neocomuniștii, cu corupții, cu pușcăriabilii, cu extremiștii naționaliști, cu loviturile de stat, cu independența justiției, cu asupritorii minorităților, cu incapacitatea de a înțelege societatea deschisă (atât de dragă fundațiilor Soros, revoluțiilor portocalii, distinselor doamne Monica Macovei și Renate Weber și altor distinși și distinse), vom fi sancționați în toate felurile, vom fi terfeliți în toate felurile și vom fi încărcați cu toate păcatele pe care nu le avem, vom fi suspectați de toate lucrurile pe care nu le-am făcut și la care nici nu ne-am gândit, pe scurt, vom trăi bine.
Și, toate acestea, pentru că un personaj precum d-sa domnul Crin Antonescu s-a transformat aproximativ peste noapte, într-un roboțel agitat și guraliv, manevrat prin telecomandă.
Și a venit momentul ca reveria noastră să ia sfârșit. A venit momentul trezirii la realitate. Ne trezim mai mult sau mai puțin înfiorați. Rememorăm visarea și, în deplină stare conștientă de data aceasta, se nasc unele comentarii.
Citim cu interes o serie de explicitări foarte aproximative din partea unor personalități, fie pe marginea unor tehnicalități retorice referitoare, de fapt, la strategia discursului polemic numit azi și comunicare conflictuală, fie pe marginea tacticilor de negociere, toate aceste personalități ignorând deliberat esențialul: chestiunea dezertării etice. Atunci când, în calitate de lider, te-ai angajat în fața a milioane de cetățeni că faci niște lucruri, nu ai dreptul să te lași cuprins de fandaxii, să îți iei jucăriile și să pleci trântind ușa și țipând ca din gură de șarpe. Bănuim că abordările evenimentelor create de liderii politici din orice unghi nu și din perspectiva eticii, au loc de multă vreme, pentru că mai toți comunicatorii în spațiul public, așa-zișii formatori de opinie, sunt prizonierii (sau se fac că îl ignoră) unui stereotip conform căruia etica este tot una cu moralizarea plictisitoare, cu predica pe care nu o ascultă nimeni, cu demagogia, cu un discurs expirat. Ca să nu mai vorbim de stereotipul-punct de pornire, conform căruia etica nu ar avea nici o legătură cu politica. În virtutea acestui relativism savant și cinic întreținut, orice zbenguială devine posibil de explicat și de aprobat, orice deviere de comportament își găsește în plan argumentativ îndreptățirile ei posibile și orice atitudine disprețuitoare inutilă ar putea să fie aplaudată. Această poziționare este nu numai falsă, ci și nocivă. O altă dezertare de la onestitate.
Pe de altă parte. Punând în paranteză faptul că, în mod normal d-sa domnul Crin Antonescu s-a descalificat singur și nesilit de nimeni în ochii electoratului prin această indignare fabricată la adresa aliaților săi, d-sa va trebui să-și pună la lucru imaginația pentru a-și construi vorbăria (căci despre discurs nu mai poate fi vorba) în campania electorală.
S-a pus singur într-o poziție complicată, din care va ieși recurgând din belșug la epitete și patetisme. Din acest moment, axa comunicării sale de campanie nu mai poate fi” un alt fel de președinte”. Dacă va dori voturile nucleului dur al electoratului băsescian, va trebui să îi copieze acestuia atitudinile și retorica. Va recurge din nou la sperietoare mineriadelor și a figurii” malefice” a lui Ion Iliescu? Va recurge din nou la veștejirea cu un dispreț suveran a neocomunismului care nu există?
De cealaltă parte, căci va ataca furibund cu vorbe grele PSD și pe cine va mai nimeri, dacă din cele 7,4 milioane de voturi din vara anului 2012 măcar 5 milioane de votanți au rămas pe aceleași poziții, noul mare strateg ideologic al dreptei europene, Crin Antonescu, are din start mai puțin cu 5 milioane de voturi.
În ciuda tuturor aceste mici inconveniente, d-sa domnul Crin Antonescu își va adjudeca scrutinul, oricare ar fi rezultatul adevărat. Cu un mic ajutor din partea mai noilor lui prieteni (în ultimii ani am avut cel puțin două precedente mai mult decât evidente în această ordine de idei), va deveni președintele României, chiar dacă contestat, altfel spus, cu o legitimitate discutabilă. Nu contează ce dorim noi, important este ce dorește PPE/axa neoliberală dură americană.
Un singur detaliu ar mai avea de rezolvat d-sa domnul Crin Antonescu. Un fleac, pe care nu avem nici o îndoială ca îl va rezolva cu aplombul său deja demonstrat. Să reînvie cuplul mitologic Elena-Nicolae Ceaușescu.
Până atunci însă, nu știm dacă PNL, care se autoadmiră dintotdeauna pentru așa-zisa libertate de exprimare a membrilor săi față de disciplina de partid, va merge tot atât de încolonat și tot atât de în pas alergător să se verse în PPE, cum a făcut-o PDL.
Cu alte cuvinte, de-abia de acum urmează să vedem în ce măsură demisionarul marcant Călin Popescu Tăriceanu va sparge sau nu acest PNL în derivă ideologică și morală, adică în derivă identitară.

C.F. POPESCU

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>