Ultima ora
Publicat: marți, 16 mai 2017

Factorii criminogeni si influenta mass-media

Criminologia generală include între cauzele fenomenului social al criminalității sau, altfel spus, între factorii criminogeni – alături de factorii economici, demografici și alții – și factorii socio-culturali, care, la rândul lor, sunt structurați în funcție de influența familiei, activitatea școlară, mediul social, precum și, într-un mod din ce în ce mai pregnant, de impactul mijloacelor de informare în masă. Desigur, acești factori au pondere diferită de la abordare la abordare, de la autor la autor, dar în esență întâlnim la majoritatea specialiștilor criminologi o preocupare deosebită pentru factorii criminogeni enunțați, datorită legăturii cauzale asupra comportamentului infractorilor. În societatea informațională, o pondere marcantă o capătă mijloacele de informare în masă, internetul și social media, cu influență atât pozitivă cât și negativă asupra comportamentului tuturor categoriilor de populație.
Mass-media este, pe de o parte, un factor criminogen în sine, iar pe de altă parte, un potențator al tuturor celorlalți factori, al tuturor celorlalte cauze privind creșterea criminalități, ceea ce obligă la o creștere a modalităților de studiu și de combatere a influenței sociale nocive pe care o poate exercita, dincolo de rolul său incontestabil în privința progresului omenirii.
Studii recente demonstrează că influența mijloacelor audiovizuale, în principal, între care se detașează televiziunea, internetul și cinematografia au un rol extrem de nociv social prin promovarea subculturii, prin accentul pus pe rating obținut prin atragerea unor mase lipsite de educație și de sisteme de valori, permeabile în fața comportamentului deviaționist, criminogen.
Studiile efectuate în domeniu au relevat influența nu o dată negativă exercitată de mass-media, criminologii occidentali menționând pe primele locuri violența în mass-media și, în special, video-violența. Dintotdeauna, cultura umană, literatura, presa scrisă, cinematografia au avut și o influență marginală negativă asupra unor indivizi sau asupra unor categorii sociale. Niciodată însă această influență nu s-a exercitat atât de puternic cum a început să se manifeste o dată cu explozia audiovizuală.
Modelele de comportament negativ sunt cultivate de filmele comerciale și care, în consecință, abordează teme cu efecte în planul instinctual, al subconștientului, ceea ce are o influență puternică asupra tuturor categoriilor de spectatori dar, în principal, a celor tineri, în formare. S-a observat creșterea nivelului agresiv în rândul celor care vizionează asemenea producții cinematografice, programele violente determinând o dezinhibare a spectatorului, ceea ce îl face să aibă un comportament similar ”eroului” urmărit, să se transpună în ”pielea personajului” și, prin imitație, să săvârșească fapte violente, spontane, nepremeditate.
Criminologii Marwin Wolfgang și Franco Ferracuti arată că violența educațională se transmite din generație în generație, ca răspuns la stresul cotidian, îndeosebi atunci când subcultura violenței a fuzionat cu subcultura drogurilor. Într-adevăr, aceste subculturi ale violenței familiilor eșuate, clanurilor și subculturii drogurilor și posesiei armelor de foc, prostituției, sunt larg cultivate de cinematografie, nu întotdeauna prin susținerea unor teze de combatere, de respingere a unor asemenea fenomene.
Cinematografia, printr-un număr extrem de ridicat de producții, cultivă un asemenea comportament. Un factor criminogen cultivat de cinematografie, ca parte a mass-media, este tema răzbunării, astfel încât indivizii din clasele sărace, în principal, schimbă rolul victimei cu cel al atacatorului, ceea ce face ca valorile și atitudinile subculturii violente să fie transmise din generație în generație. În mahalale și ”ghetouri” generații succesive se vor confrunta cu aceleași probleme tipice, similare în țări și regiuni diferite, datorită factorilor unificatori generați de sărăcie, incultură, violență familială și socială.
Televiziunea, care, de altfel, este destinată în proporție de 70-80% filmelor de factura celor descrise mai sus și emisiunilor de așa-zis divertisment, care cultivă iresponsabilitatea socială și ”modelele” individuale care au reușit în viață prin încălcarea legii, a normelor de conviețuire socială constituie, la rândul său, un factor criminogen, o cauză a criminalității, în primul rând, juvenile, de maximă gravitate. Studiile arată că orele petrecute în fața micului ecran influențează într-un mod determinant comportamentul multor indivizi care ajung să încalce legea.
Factorul cel mai nociv este acela că mass-media este în mentalul colectiv sinonimă cu o tribună a valorilor demne de urmat, ceea ce constituie un paradox atunci când este vorba de non-valori, de tot ceea ce constituie comportament infracțional, blamat și condamnat de societate.
Societatea informațională este caracterizată și de criminalitatea informatică, respectiv de atacuri bancare, clonări de carduri, dar și de ceea ce se cheamă război informatic, informațional sau mediatic. În societățile marginale, conform teoriei lui Emile Durkheim, crima apare ca normalitate intrată astfel în ”conștiința colectivă” prin totalitatea conexiunilor generale. Este clar că mass-media alimentează această anomie a unei societăți modernizate în care mass-media și, în primul rând, audiovizualul, a devenit o componentă la fel de importantă și uneori mai importantă decât viața reală. De fapt, spațiul virtual este o dublură a spațiului real care alimentează comportamentul agresiv, războinic, lipsit de responsabilitate față de viața celuilalt.
Jocurile pe calculator sunt, în special, simulări ale unor lupte sângeroase în care utilizatorul se implică total. Aceste jocuri sunt agreate și de adulți din toate categoriile sociale, dar, în special, ele sunt practicate de copii și de adolescenți pentru care s-a creat o binecunoscută industrie în domeniu. Tentativele de a bloca astfel de ”creații” virtuale au foarte puține șanse de reușită, chiar dacă ele constau în programe educaționale promovate, în principal, de școli și de unele ONG-uri.
Internetul, cu toate aplicațiile sale ce vizează social media, a devenit o adevărată școală pentru infractori. Nu este vorba doar de vizionarea filmelor și tuturor producțiilor mass-media ce cultivă violența, prostituția, traficul de persoane, drogurile, conflictele de orice natură, ci și de faptul că dă posibilitatea organizării și constituirii bandelor și structurilor de crimă organizată. Între internet și terorismul internațional s-au făcut și se fac multe conexiuni, mergând de la coordonarea activităților infracționale pe întregul glob până la furnizarea ”manualelor” de asamblare a unor bombe. Societatea informațională potențează factorii criminogeni fără să fi găsit până în momentul de față remediul pentru a combate sau diminua efectele pernicioase pe care le comportă explozia mass-media, mai ales în formele sale cele mai recente: internet, social media (Facebook, Twitter, bloguri etc.).
Tentativele de control a mass-media în aceste ultime forme de progres informațional s-au lovit de rezistența comunităților de utilizatori în numele libertății de expresie, astfel încât controlul lor, minimal, nu există în prezent decât în țări în care valorile democratice sunt puse la îndoială, precum Iran, Coreea de Nord, parțial în China și cu tentative recente în Turcia.
Violența în mass-media, ca factor criminogen în societatea modernă, actuală, tinde să capete un rol covârșitor, față de care studiile criminologice în domeniu urmăresc să găsească modalități de delimitare și forme de răspuns cât mai adecvate.

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>