Ultima ora
Publicat: luni, 27 februarie 2017

FEDERICA COMELLO: „PENTRU MINE, BALETUL TREBUIE SĂ AIBĂ SENS!”

Exprimarea prin dans nu cunoaște limite! O demonstrează metoda de predare a școlii Axis Danza, din Italia. Aflată pentru câteva zile în România, pentru un masterclass dedicat copiilor și tinerilor de la studioul de balet din Cadrul Operei Naționale București, coordonat de Magdalena Rovinescu, Federica Comello, directoarea școlii de balet din Udine, explică, în acest interviu, perspectivele dansului modern și contemporan, în peisajul cultural din Italia, din România și chiar din întreaga lume. Ea însăși o personalitate fascinantă, Federica Comello este o sursă de inspirație pentru toți dansatorii alături de care lucrează. Am descoperit un om pasionat, care trăiește dansul, cunoscându-i filozofia și nuanțând mișcarea anume pentru a face din Axis Danza un punct de reper în peisajul școlilor internaționale. 

  • În România, ca de altfel în multe alte școli din lume, cu tradiție în universul artistic, se spune că dansul contemporan este, de fapt, filosofia dansului și că, pentru a ajunge să dansezi dans contemporan, ai nevoie de baze solide în dansul clasic. Știu căv-ați început cariera studiind balet clasic. Din perspectiva experienței în acest domeniu, considerați că un interpret de dans contemporan are nevoie de studii clasice sau cele două metode pot fi dezvoltate separat?

Cred că, fără îndoială, baletul clasic este baza pentru oricare alt stil de dans. O demonstrează faptul că un balerin – interpret de dans clasic – poate dansa dans contemporan și chiar și pop, dacă dorește. Dar invers – adică din alte stiluri să se îndrepte către clasic – este destul de dificil. Este foarte adevărat că, în Italia cel puțin, dansul contemporan – sau modern – a luat multe forme, multe direcții, multe înfățișări și chiar… „contaminări”. Și atunci, chiar și dansul modern, în Italia, este foarte diferit chiar și de accepțiunea românească a termenului. Sunt foarte multe stiluri care se întrepătrund dar, desigur, cei care știu să danseze, cu adevărat, se întorc mereu la esența stilului clasic.

  • Deci invers, nu…

Este dificil. Nu imposibil, dar e mai greu… Eu chiar cred că este foarte greu, pentru că, în dansul clasic, de fapt, este baza mișcărilor: începând de la noțiuni precum „en dehors” sau de la modul în care se ridică piciorul, până la piruete sau sărituri… toate au, ca punct de pornire, noțiuni de tehnică asimilate în studiul dansului clasic. Ar fi bine chiar să se studieze în paralel baletul clasic cu dansul contemporan care este, până la urmă, punctul de plecare al tuturor celorlalte stiluri derivate. Însă baza o constituie, în continuare, studiul baletului clasic.

  • Cum s-au potrivit lucrurile în povestea dumneavoastră?

Și eu am început să dansez studiind baletul clasic, ca majoritatea dansatorilor, încă de când eram copil. Apoi m-am apropiat, de fapt, de jazz dance. Când am descoperit această perspectivă a dansului – jazzdance – m-am îndrăgostit de acest stil și am plecat la Nisa, în Franța, unde am absolvit studiile cu maestrul Serge Alzetta. Apoi am continuat să studiez tehnica aceasta, care încă este diferită de cea folosită în dansul modern sau contemporan. Să spunem că jazz dance-ul, chiar și în Italia, este puțin ieșit din tendințele actuale ale pieței, dar noi continuăm să-l includem în programa școlii pe care o conduc. Consider că dinamica este importantă, viteza, de asemenea, jazz dance-ul te obișnuiește cu o deprindere rapidă de învățare a mișcărilor, care ajută în dansul modern și nu numai. Dar, cu siguranță sunt concursuri și festivaluri care nu au în prim-plan jazz dance.                 

  • Când s-a produs schimbarea, în cazul dumneavoastră? Când ați descoperit plăcerea de a dansa dincolo de dansul clasic? Ați abordat jazz dance, dans tradițional, modern… Dar ce anume v-a făcut să studiați dansul dincolo de așa-numitele limite clasice?

Pentru dansul clasic trebuie să ai chiar și o predispoziție fizică, o condiție dată de la natură. Eu nu depășeam greutatea pe care trebuie să o aibă o balerină, nu eram nici slabă… dar aveam ceva probleme cu șoldul. Chiar și acesta a fost un motiv care m-a apropiat de dansul modern. Nu pentru că dansul modern era mai ușor, ci pentru că, totuși, presupunea studiu diferit, mai potrivit conformației mele. Dar, bineînțeles, am ales dansul modern pentru că se potrivea și se potrivește felului meu de a fi. Dansul modern, jazz dance, m-au ajutat să aduc pe scenă ceea ce purtam în suflet. Așa a fost povestea, în cazul meu, dar sunt și dansatori care se exprimă mai bine prin balet. Pentru mine, în mod cert, dansul modern a fost cel mai la îndemână, am găsit maniera personală de expresie și expresivitate.

Eveline PĂUNA

Inteviul integral îl puteți lectura pe site-ul evelinepauna.ro

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>