JOCURI ÎN IMPERIUL DE CENUȘĂ
După legitimarea prin cărți de referință în publicistica Banatului Montan, Dorina Sgaverdia se prezintă cititorului cu un nou volum: „Jocuri în IMPERIUL DE CENUȘĂ” (Editura UZP, București, 2017). La fel de solid ca „SUB POVARA VORBELOR Cu oamenii schimbării, despre schimbare” – o carte de interviuri cu prima linie a politicii românești din imediata apropiere a evenimentelor lui decembrie 1989. (Editura Timpul, Reșița, 1999). De data aceasta, intenția mărturisită a autoarei este de a oferi „un puzzle. Evenimente. Personaje. Spectacol politic. Ironii. Tușe. Dar mai cu seamă atitudine. Comentarii serioase. Analiză postfactum. Cioburi de oglindă dintr-o vreme în care politica face și desface totul. Ne mănâncă zilele, nopțile. Și ne condamna în fața televizoarelor, mai rău decât pe Bercea Mondialu’. El a fost iertat pentru aproape 100 de dosare penale, pe mine cine mă va ierta?…”; se întreabă ziarista.
Dorinei Sgaverdia i-a plăcut dintotdeauna experimentul. Adoră aventura scrisului. „Pentru mine, spune ea, fiecare carte este o aventură care mă răpește și mă fericește când și cât o scriu; de aceea le trimit greu la tipar”. „Aventura dintre coperțile volumului „Jocuri în IMPERIUL DE CENUȘĂ” „a pornit, de la o emisiune de comentarii politice (paradoxal, pot și comentariile politice naște aventuri! – n.n.), realizate, timp de trei ani, la Radio România Reșița, și a trecut dincolo de unde, pentru a se întoarce la fidelitatea dintâi: cuvântul scris”.
Cărțile sale au o construcție aparte. Căutătoare. În spiritul inovației. Nici aceasta nu face excepție de la o regulă interioară instaurată cu exigență și grație. Fără brutalitate și brutalități, cum ne-a obișnuit presa de scandal. Dar neiertătoare. Fără false elogii la adresa politicienilor, preferând o echidistanță în spiritul critic. O scriere în care de la prima până la ultima pagină se simte respirația eseului.
Realizat pe evenimentele din anii 2012, 2013, 2014, ani în care România post-decembristă încă își mai căuta drumul (nu l-a găsit nici acum!), „Jocuri în IMPERIUL DE CENUȘĂ” ne vorbește despre o „lume construită pe falsa idee de libertate, pe o lipsă de valori și principii”, „un adevărat imperiu de cenușă, cu o geografie conturată înspre vârful României, a puterilor în stat”. O lume „care patina periculos pentru a sfârși năruindu-se în sine, cum se năruie clădirile suprarealiste supuse imploziei. Numai că, în acest caz, nu este vorba despre o imaginație futuristă, ci despre un fenomen din interior: corupția. După ce au căzut, ca într-o primă replică, <băieții deștepți> din economie, din fotbal, sau de oriunde se putea jecmăni statul român, au urmat <băieții deștepți> din politică. Primari, parlamentari, miniștri, prim-miniștri. Aici s-au dat tunurile cele mai mari. Incredibile! Depășesc orice imaginație”. În dorința sa ca acest volum să curgă pe firul timpului, adunând evenimentele – cum adună apele zglobii de munte fiecare picătură, lărgindu-și albia și devenind tot mai învolburate, tot mai tulburi -, autoarea a încercat să recompună o imagine care să se apropie de realitate și vremuri. „Facem o încercare?” Ne întreabă ea, îndemnându-ne totodată: „Citiți titlurile, fie și numai pe sărite, și spuneți-mi că nu vă amintesc de politica românească: Mulți nervi, puțină înțelepciune; Breacking News cu găinari; Șpaga și protipendada politică; Minciună, corupție și demagogie; Lipsa minimei morale; „Miștocăreala” ca politică de stat; sau „Bălăcăreala balcanică” din România. Cu alte cuvinte, „O politică necoaptă” care a adus cu sine Falimentarea adevărului; Comedia privatizării; Șpaga de fițe; Criminalizarea sărăciei; Malpraxis politic; toate acestea în tentativa de-a instala Paradisul șpăgii și Citadela imunității ferecate”.
Cartea se încheie semnificativ cu un comentariu scris în Noaptea Învierii. Un comentariu tulburător de dur, nu prin tăișul vorbelor ci prin realitatea invocată: „Zăngănitul de cătușe acoperă România… Mascații anunță zorii, pentru că bucuria răsăritului nu mai are demult nici o valoare în ochii celor pe care-i saltă. Pentru ei altele sunt bucuriile. Și valorile. Sutele de mii de euro șpagă. Miile de hectare de păduri primite în urma unor tranzacții oneroase. Uzinele, fabricile, institutele de cercetări pe care le-au luat cu japca (prin privatizare) ca niște capitaliști pur sânge ce se consideră. Vilele și casele de vacanță. Lingourile de aur ascunse în cele mai sărace sate. Picasso. Renoir… Un adevărat imperiu al luxului și aroganței. O sfidare fără limite și fără egal. În realitate un imperiu de cenușă, pentru că ce altceva este PUTEREA? Cu atât mai mult puterea banului obținut din șpagă. Poziția publică – politică sau socială -, cumpărată cu aceiași bani murdari? Nu e imperiu de cenușă?… E imperiu de cenușă. Scrum! Un dosar al DNA și s-a dus. Împăratul e gol”.
Mă bucur să salut apariția acestui volum la Editura Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, o editură tânără, nu demult lansată, dar cu ambiții de profesionalism, acolo unde ar trebui să apară orice definește breasla noastră.
Doru Dinu Glăvan
Președinte UZPR