Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care va face schimbările.

Ei bine: nu atât modificările punctuale sunt cele care ar trebui să ne îngrijoreze – deși ele vor avea gradul lor de spectaculozitate și ele vor face ”brechiniusuri”. Ci chiar aceste principii pe care le emite ministrul Justiției: erori grosolane de percepție a problemelor reale din societate.

O să le luăm la rând, cu considerațiile care să configureze ce a mai rămas din ideea de Justiție în România anului 2017. Iar la final – un mic, dar relevant, detaliu despre percepția justeții cu care acționează dl. ministru al Justiției.

Asta pentru că modificările (”de fond”) vor fi anunțate pe 23 august : poate că mai e timp până atunci ca echipa care lucrează la modificări să lase cărțile pentru câteva zile și să dea o tură fiecare prin orașul/satul său natal, înainte de-a hotărî a cui dreptate să fie mai bine administrată.

1) ”Actualul Cod Penal nu are întotdeauna o proporție justă” între fapte și pericolul social. ”Se sustrage un document și pedeapsa e de până la 7 ani, se ucide din culpă și pedepsa e de până la 5 ani. Un înscris nu e mai important decât viața unui om”. (Tudorel Toader, 08 august 2017, dimineață).

Formularea paralogică de mai sus (mai degrabă a unui politician populist decât a unui magistrat rece și legat la ochi) ascunde direcția către care o va lua, după 23 august, Penalul.

Mai întâi erorile grosolane de principiu :

a- da, un înscris sustras nu e mai important decât viața unui om – ce mai secret!.

Dar atunci când sustragerea acelui înscris dereglează sistemele și omoară cu zile oameni – da, e mult mai important :

-,să meargă dl. Ministru în spitalele care până anul trecut raportau fals, în ”înscrisuri” infecțiile nosocomiale care omorau cu zile bolnavii. Sau să discute cu doctorii care te sfătuiesc să nu-ți lași copilul internat în spital pentru că vine cu o răceală și pleacă cu cine știe ce infecție.

-,să cheme dl. Ministru, pentru curiozitatea lui, pe careva din ministerul sănătății care să-i explice – măcar informal, la o cafea – ce documente au fost sustrase sau ce documente au fost adăugate la achiziții, de România a stat în ultimii 3 ani fără stocurile necesare de vaccinuri antirujeolă, astfel că am ajuns focarul Europei, cu zeci de morți.

-, și tot așa – n-are rost să consum spațiu aici.

b- pericolul social (pericolul real) al infracțiunii.

Un om face un accident, fără intenție, fără premeditare – o nenorocire din care moare alt om – ”din culpă”.

Un alt om, cu premeditare, în cadru organizat, cu metodă, cu complici și eficiență administrată ”științific”, sustrage de ani de zile ”înscris” după ”înscris” : se falsifică licitații, se blochează investiții, se tolerează marii evazioniști și sunt terciuți micii spraviețuitori din economie :

comuna/orașul, județul – ba chiar provincia lui – sunt debranșate de dezvoltarea minimală la care ar accede în mod natural – oamenii își iau lumea în cap care încotro, orașe întregi se depopulează, bugetele sunt sulberate iar sărăcia ajunge cea mai prosperă afacere a locului.

Moare un om? NU – ne spune dl. Profesor Tudorel Toader. Mor generații – spunem noi.

2)  Momentul de răscruce al clemenței față de corupție. Ce ne spune dl. Ministru Toader marți, 8 august, e un punct de cotitură, în perspectiva ”modificărilor de fond” care vor fi anunțate pe 23 august.

”Corupția ucide” – scrie pe toate gardurile. E normal să scrie, într-o țară în care primarul e votat din închisoare, e scos pentru a i se pune eșarfa tricoloră și apoi e trimis, după ceremonie, înapoi în beci.

”Corupția NU ucide” – decretează, însă, dl. Tudorel Toader, înainte de-a anunța modificările pe care le face la Codul Penal.

E o schimbare esențială în filosofia noastră judiciară – și vom mai vedea din astea – să compari pericolul social al ”sustragerii unui înscris”, producător de corupție, cu un accident stupid comis fără intenție, fără premeditare – o nenorocire din care moare un om.

(Deși – las c-am văzut și din astea: omoară un om și apoi, pentru că cineva ”sustrage vreun înscris” , nici măcar moartea unui om ”nu se mai pune”…)

3) Momentul de răscruce al abandonarii oficiale a victimei de către Justiție în favoarea infractorului.

Din luna ianuarie încoace, nu auzim vorbindu-se decât de drepturile infractorilor.

Nimic, dar absolut nimic despre drepturile victimelor și despăgubirea lor, într-o țară devalizată prin infracțiune la nivel de subminare a dezvoltării basic.

În lumina noii schimbări de filosofie (cu Justiția privită dinspre drepturile infractorului către sistem și nu dinspre cele ale victimei ) țara noastră și țara dlui. Profesor Tudorel Toader sunt lumi foarte diferite. Lumea dlui, Toader e lumea infractorilor :

Faceți o listă cu toate deciziile sau tentativele de decizie pe Justișie din ultimele 8 luni și veți vedea că întregul sistem judiciar muncește EXCLUSIV pentru a-i proteja pe infractori de lege. L-a auzit vreodată cineva pe dl. profesor Tudorel Toader, ministrul Justiției, preocupat de faptul că nu se pot recupera prejudiciile din dosare ? Ar trebui să fie o preocupare ESENȚIALĂ modul cum sunt puse în aplicare deciziile judecătorești definitive și irevocabile.

Dar dl. ministru Toader rezolvă, astăzi, problema mult mai direct și mai simplu, ca un om experimentat ce se află: de ce să ne mai chinuim cu sistemul și cu recuperarea: umblăm direct la lege și piața Justiției se reglează singură.

4) ”Justiției” ? Hai să fim serioși. Asta numai justiție nu e.

În primul rând, executarea unei pedepse cu închisoarea nu are rol de ”răzbunare” – ci de conștientizarea de către infractor a faptei și a pericolului ei social.

Ascultând însă, discursurile dlor. Dan Voiculescu și Relu Fenechiu la ieșirea din închisoare, acest scop nu a fost însă atins, iar reducerea pedepsei nu avea nicio bază justă. Ce să mai spunem că niciunul nu părea conștient că închisorile arată așa tocmai pentru că ei au furat banii de modernizare a închisorilor.

În al doilea rând, nu există Justiție fără recuperarea prejudiciului. Da, NU există Justiție fără recuperarea prejudiciului – sistemul nu se ”răzbună” pe infractor, ci recuperează paguba și trimite de hoț la reeducare.

L-a auzit vreodată cineva pe dl. profesor Tudorel Toader, ministrul Justiției, preocupat de faptul că nu se pot recupera prejudiciile din dosare ? Ar trebui să fie o preocupare ESENȚIALĂ modul cum sunt puse în aplicare deciziile judecătorești definitive și irevocabile.

Din acest punct de vedere, Justiția a ajuns un fel de spectacol stupid, un fel de ”hoții și vardiștii” pe care niște copii îl joacă ca și cum nu ar exista un prejudiciu real. Un sistem strâmb și foarte costisitor dacă-l raportăm la eficiența lui în planul restabilirii dreptății față de victime. Exact ca la ”hoții și vardiștii”, problema e să-i ”prinzi” și să-i pui să stea într-un picior, nu să despăgubești și să protejezi victima de potențialul infracțional al hoțului.

Dl. Tudorel Toader anunță o schimbare de direcție chiar ”de fond” în materie penală:drepturile infractorului vor prevala asupra drepturilor victimei – iar în această schimbare componenta politică nu e neapărat decisivă. E, mai degrabă, o distorsiune a viziunii asupra societății – în chiar mintea dlui. ministru – și e chiar o anomalie de mentalitate : anomalie care, ca orice mutație tenace și copleșitoare statistic – devine ”normalitate” :

în februarie 2016, dl. Tudorel Toader, pe atunci judecător la Curtea Constituțională, câștiga poziția de rector al Universității din Iași. Nu s-a îndurat să înceapă munca chiar de-a doua zi. Facultățile – cu numiri de decani, prodecani, reorganizarea potrivit viziunii noului rector etc, etc – au trebuit să aștepte evenimentele din viața personală a actualului ministru al Justiției :

până în luna mai 2016, s-a tras de timp din toate punctele de vedere, căci abia în luna mai 2016 – la 3 luni de la câștigarea rectoratului – dl. Toader își făcea ”lunile” pentru pensia specială de judecător al CCR.

La ce Justiție te poți aștepta în țara în care o universitate de prestigiu stă la basca finanțelor personale ale rectorului său care nu poate fi rector pentru că, dacă ar fi, nu și-ar mai lua pensia specială? Și la ce Justiție te poți aștepta când însuși acel rector ajunge să facă Justiția ?

Desigur, vorba lui Sadoveanu, ”merg ele lucrurile și mai încet”. Astfel că dl. Tudorel Toader ar mai avea la dispoziție încă 2 săptămâni să bată în lung și în lat România și la final să dea o raită și până acasă: la el, în Vrancea, sau la Iașiul cel ținut în genunchi prin decuplarea uriașului său potenția economic și uman de Europa :

Și să se întrebe – ca om, nu ca ministru sau profesor: de câte ”sustrageri de înscrisuri” a fost nevoie ca lucrurile să stea așa și câte vieți de oameni ne-au costat mizilicurile astea.

***
PS: vara ca hoții

Cristian GROSU,

cursdeguvernare.ro

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.