Ultima ora
Publicat: luni, 20 noiembrie 2017

LIVADA DE VIȘINI

Am văzut recent, la Naționalul bucureștean, „Livada de Vișini”. Un titlu important, o premieră așteptată de toți spectatorii TNB care au mai văzut, sunt convinsă, și alte montări ale aceleiași piese, la această instituție!

Montarea regizorului David Doiashivili e… neașteptat de dinamică. La TNB, Doiashvili a regizat recent și „Regele Lear” – un alt titlu greu – deci atenția publicului și a criticilor s-a revărsat și mai mult asupra sa. Eu nu-s nici „public” (întrucât cunosc actorii și, pe mulți dintre ei îi și îndrăgesc), nici „critic avizat” (adică dincolo de ochiul jurnalistului care lăcrimează emoționat sau devine miop, uneori, tocmai din dragoste de teatru și din bucuria de a fi în sală, nu pot spune că vânez greșeli de școală de teatru). Așa că eu vă invit la teatru! Și vă spun să vedeți „Livada de vișini”! Dar să mergeți la „Livadă…” doar știind subiectul. E un spectacol pentru care trebuie musai să treci întâi pe la bibliotecă!

Și asta pentru că Doiashivili ascunde metafore prin obiecte, în atitudini, în vestimentație. Zâmbesc în colțul gurii doar cei care știu piesa și, urmărind spectacolul, adaugă nuanțe personajelor pe care le cunosc. Ceilalți se străduiesc să țină ritmul. Și ce ritm! Spectacolul pare film, uneori dat pe fast forward. Adică acu’ chiar nu există riscul ca vreun spectator ocupat să verifice mailul. Că nu-și permite să piardă vreo replică!

În plus, spectacolul este anunțat pe Scena Mare. Iar publicul înțelege că în Sala Mare. Ei bine, nu…. e chiar pe scenă! Publicul trăiește experiența de a fi pe scena Naționalului. E adevărat că publicul… tot public rămâne, dar nu ți-e dat la orice piesă să pășești pe „scândura” care a ținut atâtea nume mari. Și continuă să o facă!

Personajul meu preferat e… dulapul! Din el intră și ies personaje, în el se topesc și renasc amintiri și așteptări, dispar situații și temeri… El veghează pe tot parcursul spectacolului. Ba rămâne chiar și în pauză și „se uită” lung la spectatori. Spectatorii (și mai ales oamenii de teatru) discută în pauză. Și sunt convinsă că o să discute la fiecare reprezentație. Unii sunt de acord cu nuanțele din spectacol, alții nu. Fie că îți place, fie că nu, fie că te refugiezi în fotoliu sau încerci să înțelegi ce se întâmplă pe scenă, cert e că spectacolul nu te lasă indiferent.

Spectacolul durează trei ore și jumătate. Informația aceasta îmi amintește de o întâmplare la care am asistat în timp ce stăteam la coadă la o casă de bilete… O doamnă cerea recomandări, voia să fie îndrumată către alegerea unui spectacol pe care să-l vadă. Doamna de la bilete îi recomandase o… bijuterie în două personaje. Cumpărătoarea a refuzat spunând că, pentru banii aceia de bilet, are pretenția să vadă un spectacol cu multe personaje. Un fel de… „vreau actori de toți banii”. Da’ eu cred că doamna aceea n-ar fi înțeles toate ideile lui Doiashvili…

În distribuție, îi revedem pe mulți dintre actorii care au jucat și în „Regele Lear” al lui Doiashvili. „Livada…” e o piatră de încercare… atât datorită ritmului de fast forward cât și distanțelor pe care le parcurg actorii în aceste ore de spectacol. După ce văd un astfel de spectacol, mulți dintre cei care spun că s-ar fi făcut actori, se gândesc de două ori. Adică nu-i un spectacol în care poate juca oricine.

Și, dacă la început vă trimiteam la bibliotecă, vă dau și un motiv… ba nu, două!… să veniți și mai devreme. (Zâmbesc). La începutul piesei, Ranevskaia apare, în cadă, goală-goluță, iar către final, Lopahin scapă de pantaloni și n-are nimic altceva textil pe dedesubt! Desigur, și despre asta se vorbește la pauză și la final – unii explică gesturile cu argumente din bibliotecă sau din spirit de înțelegere a piesei, alții se bucură, pur și simplu, de… piveliște.

Eu mă bucur că l-am putut felicita pe Facebook pe Ioan Andrei Ionescu pentru rol  și n-a roșit nimeni!

Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” Bucureşti

„Livada de vişini” de A.P. Cehov

Traducere: Mașa Dinescu

Regie: David Doiashvili

Scenografie: Tamara Kvesitadze,Gabi Albu

Asistent coordonator: David Murman Kartozia

Asistent regie: Laura Grosu

Coregrafie: Florin Fieroiu

Muzica originală: Nikoloz Rachveli Memanishvili

Regia tehnică: Costi Lupșa

Distribuţie:

Liubov Andreevna Ranevskaia: Irina Movilă /  Monica Davidescu
Ania: Crina Semciuc

Varia: Raluca Aprodu

Leonid Andreevici Gaev: Gavril Pătru

Ermolai Alekseevici Lopahin: Ioan Andrei Ionescu

Piotr Sergheevici Trofimov: Rareș Andrici

Boris Borisov Simeonov – Piscik: Vitalie Bichir

Charlotta Ivanovna: Istvan Teglas

Semion Panteleevici Epihodov: Idris Clate

Duniașa: Ana Covalciuc

Firs: Mihai Constantin

Iașa: Silviu Mircescu

Eveline PĂUNA

Comments

comments

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>