Published On: mar, Mar 14th, 2017

MĂRȚIȘOR-Casa memorială Tudor Arghezi

Share This
Tags

Poet , prozator și jurnalist , Ion Nae Theodorescu , căci așa se numea înainte să capete pseudonimul „Tudor Arghezi” , care vine din Argesis , vechiul nume al Argesului , se naște la data de 21 mai 1880 în București și moare tot aici pe data de 14 iulie 1967 , la vârsta de 87 de ani.

A fost căsătorit cu doamna Paraschiva Burda , cu care a făcut doi copii , pe  Mițura și peBaruțu .Pe lângă familie , iubea foarte mult animalele de companie , a avut mai mulți câini dar s-au dus , unul câte unul… cel despre care a scris , însă , a fost „Zdreanță” , cu toții ne aducem aminte cu drag de minunata poezie care îi purta numele , pe care am studiat-o în școala gimnazială.

CRONICA „MĂRȚIȘORULUI”

Când auzim de mărțișor , cu toții ne gândim la simbolurile primăverii care se oferă doamnelor și domnișoarelor ( Moldova este un caz special , fiindcă acolo bărbații primesc mărtișoare) dar și la luna martie. Ei bine , prin „Mărțișor” înțelegem-Casa memorială a lui Tudor Arghezi.

În anul 1926 el a devenit proprietarul unui teren  de 17.250 m.p. din fosta moșie a statului , urmând ca patru ani mai târziu , să se stabilească cu toată familia în noua locație.

Timp de nouă ani de zile , din 1930 până în 1939 , Tudor Arghezi și Paraschiva , soția sa , au conceput planurile construirii casei și a anexelor.

Între 1933-1935 , s-a ocupat de construirea clădirii viitoarei tipografii. Printre numeroasele opere scrise la „Mărțișor” , se află : „Flori de mucigai” (1931) , „Ochii maicii Domnului” (1934) , „Cărticica de seară” (1935) , „Cimitirul Buna-Vestire” (1936) .

În luna octombrie a anului 1941 devine posesorul cărții de meșter tipograf-culegător și al Bravetului de meserie.  În 1946 i se decernează Marele premiu național de poezie , iar în 1957 i se acordă titlul de „Laureat al Premiului de stat pentru poezie”.

Anul 1959 produce o schimbare în viața scriitorului și se mută împreună cu familia sa într-o locuință din oraș , cu dorința de a reveni la „Mărțișor”.

După moartea lor , conform testamentului , ansamblul de la „Mărțișor” devine „Casa memorială Tudor Arghezi-Mărțișor , obiectiv cultural și național ,  administrat  de Muzeul Literaturii Române.

Înăuntru se găsesc foarte multe tablouri în care sunt expuse fotografii cu Tudor Arghezi și soția sa , dar și cu alte personalități. De asemeni , putem vedea înrămate portretele desenate de către fiica scriitoului , Mițura.

Într-una din camere se găsește biroul lui Tudor Arghezi , despre care ne vorbește în „Manuscriptum” nr.2 (7) 1972 : „PATRIA LITERATURII MELE. Mărțișorul e patria literaturii mele.De acolo au ieșit CUVINTELE POTRIVITE și toate scrierile adunate acuma într-o mulțime de volume , gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie. Mărțișorul așa cum se găsește , după ani și ani de muncă , e opera soției mele , Praschiva Burda , care , venind din Bucovina cu toate apucăturile țărănești , a căutat să facă din Mărțișor o grădină. Ea a muncit-o cu sapa și cu lopata , dând și eu câte un ajutor , pe ici pe colo , după micile mele priceperi. În Mărțișor am trăit vreme îndelungată în tovărășia nevesti-mi și a câinilor noștri care au dispărut câte unul. În Mărțișor copiii noștri au devenit oameni mari , mari în sensul maturității. Pentru mine Mărțișorul e un lucru de neuitat.Cred că acolo mi s-a plămădit cerneala și mi-a înviat oarecum condeiul.”

Camera copiilor părea neschimbată , înăuntru erau două pătuțuri , unul dintre ele era strâns , iar în celălalt se găseau jucării de pluș foarte vechi , așezate cu mare grijă. Printre ele era și un cățeluș de pluș adus de copilașii de la o grădiniță , împreună cu o diplomă , ambele cadouri au fost aduse în memoria lui Zdreanță.

Biblioteca lui Tudor Arghezi era încărcată cu tot felul de cărți , dar o carte mare , așezată pe raftul de jos , a fost cea care ne-a atras atenția , acea carte era despre Mihai Eminescu.

Într-o cameră am găsit macheta „Mărțișorului” care era absolut superbă , dar și un gramofon (aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri) care arăta destul de bine , având în vedere cât timp a trecut de atunci.

Pe acea vreme nu erau calorifere pentru a genera căldură , iar în casă aveau în fiecare cameră câte o sobă . Cea mai mare și cea mai frumoasă se afla undeva pe hol și era pictată cu floricele albastre. Am aflat ulterior că peste drum de noi a fost o închisoare iar deținuții erau cei care făceau sobele de teracotă.

Gradina muzeului este imensă , peste tot este verdeață , sunt plantate flori și copaci , iar acum că este primăvară , este locul perfect pentru a vă relaxa și pentru a vă îmbunătăți cultura generală.

Tot în curtea muzeului se găsesc trei morminte , cele ale soților sunt puse unul lângă celălalt în cavouri , iar lângă ele se află mormântul fiicei lor , Mițura, care a decedat de curând.

Poate ce vă voi povesti în continuare vă va face să credeți anumite lucruri despre mine sau pur și simplu nu mă veți crede , cert este că am dovada , o fotografie făcută de colega mea , Daniela.

Amândouă am observat pe mormântul lui Tudor Arghezi un om cu un cățel lângă el , făcut din picăturile ploii , asta înseamnă puterea Lui Dumnezeu!

Când ne plimbam prin curtea casei memoriale a poetului , ne-am adus aminte de copilărie , căci am văzut cotețul cățelușului Zdreanță și ne-am gândit imediat la poezie, iar lângă acesta , împrejmuit de un gărduleț micuț , era mormântul lui.

Muzeul este deschis toată săptămâna cu excepția zilei de luni , între orele 10-18 ,iar elevii și studenții au reducere.

Adresa muzeului : Strada Mărțișor nr. 26 , sector 5 , nr. de telefon : 021.332.5900

Alexandra Elena CHIRA

Pentru fotografii, accesati link-ul : edanielasite.wordpress.com

Casa memorială Tudor Arghezi-MĂRȚIȘOR

Comments

comments

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to mobile version