Ultima ora
Publicat: joi, 25 august 2016

Ne place la coadă

Din orice parte privești, românului îi place la coadă. Nu termină odată cu rândul la autoritățile locale și de asta nici ele nu se grăbesc să se modernizeze, să se informatizeze etc. Face coadă la ajutoare, la plăți, la acte, la semafor, la moaște, la vot. Ne simțim bine umăr la umăr, izbindu-ne unii de alții, certându-ne pe locul pe listă la patru dimineața în fața cine știe cărei uși oficiale, văicărindu-ne că „nu am apucat”…

Niciunul dintre partidele care vin cu listele să facă pe modernizatoarele nu ne-au promis, în 26 de ani, că terminăm cu umilința cozii. Poate de aici ar putea deriva într-o zi, poți să știi, și renunțarea la omniprezentul și jenantul slogan cu eradicarea sărăciei, care, pe lângă faptul că nu se împlinește niciodată, ne plasează din capul locului, din start, printre săraci. Că și aici suntem la coadă. La coada prosperității, evident. Politicul defilează „cu sărăcia în gură” zi lumină și dacă pe de o parte știm foarte bine că dacă stânga nu supraviețuiește fără apelul la spectrul ăsta (interesant este faptul că a găsit, totuși, de unde să fure, și încă bine, din atâta sărăcie), liberalii sunt de neiertat pentru că nu reușesc să vorbească celor care muncesc cu adevărat și îndură ce îndură în țara asta pentru că nu mai vor să fie săraci. Liderii liberalismului românesc actual nu au nicio treabă cu clasa de mijloc, cu cei ce se consideră jigniți de obsesia propagandei politicienilor despre săraci (până la urmă, ar fi suficient pentru început controlul strict al sutelor de ajutoare sociale) și se ocupă doar cu rivalii politici, studiind toate grimasele stângii de parcă ar fi pictori de curte. Nu ne putem aștepta, în aceste condiții, decât la o nouă eră a cozii „pe țară” – la sănătate, la infrastructură, la corupție, la muncă, la pensii, la lefuri, la mortalitate infantilă, la speranță de viață, la tragedii rutiere etc, etc.

Și până la urmă, de ce s-ar obosi cineva să ne scoată de la coadă? Atâta vreme cât suntem acolo se știe unde suntem, ce facem, ce gândim, unde privim și mai ales ce perspective și priorități avem. Încet, încet, generația care s-a lăsat iluzionată în 1989 de toate vorbele alea umflate cu democrație, libertate și toate celelalte se duce fără să fi văzut măcar într-o guvernare vreun gest pentru clasa de mijloc, aceea care nu mai vrea să stea la nicio coadă și care nu se regăsește de atât amar de vreme printre sloganurile astea împănate cu eterna sărăcie.

Roxana ISTUDOR

 

Comments

comments

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>