Ultima ora
Publicat: duminică, 19 ianuarie 2014

Nimic nou sub soare – Ion MARIN

După trei sferturi de veac, un alt șef de stat anunță națiunea că se află pe marginea prăpastiei. Tot după o coabitare eșuată. Atunci Ion Antonescu, printr-o carte-document, după ce s-a dezis în chip sângeros de partenerii de guvernare, acum Traian Băsescu, printr-un telespici cutremurător, după ce și-a dat seama încă o dată cine este Victor Viorel Ponta. Și totului tot, deasemenea, sub umbrela unei mari puteri… salvatoare. Asemuirile pot continua, dar frapant rămâne acest strigăt de disperare la nivelul cel mai înalt: pe marginea prăpastiei! Ba, acum ar fi și mai grav, am fi deja cu un picior în prăpastie. Pas de nu te înfioară. Sigur, în cursul istoriei au fost și voci mai optimiste, dătătoare de speranță și îmbărbătare. Națiune, fii deșteaptă, ne îndemna un personaj caragialesc și avea dreptate câtă vreme acum și imnul stă sub același imperativ, atât în varianta uselistă, prescurtată, cât și în cea pedelistă, care se oprește fix  dincolo de versul cu Traian. Și noi dormim, domnule, se învinuia conu Leonida, la fel cum cică trebuie să ne învinuim și noi, toți cei care nu vibrăm și nu suferim alături de vreuna din cele două tabere încleștate pe viață și pe moarte și care asemeni unor luptători de sumo încearcă să se arunce unul pe altul în afara cercului. Sau în prăpastie. Încrâncenarea și determinarea lor par demne de o cauză mai bună. Ieșirea de leu rănit a președintelui când i s-a spus că fiica sa, notărița, a încasat bani de la o firmă mafiotă ( sau, nu?) nu a fost egalată decât de amenințarea de crocodil jignit pe care i-a transmis-o pe Facebook președintele conservatorilor. Dar și în interiorul taberelor se mișcă faliile tectonice, ca de pildă atunci când Antonescu (Crin) îl vrea exclus, parcă la unison cu Băsescu, pe Voiculescu. De unde mai să dăm credit madamei Udrea când susține că și după reînnoirea jurămintelor, Crin va redeveni  portocaliu. Zisă ea și Mama Omida, după cum a ironizat-o Buldogul intrat în dizgrație pentru visul de a-l vedea președinte pe Cătălin Predoiu, ceea ce ne arată că și la ei trosnetul sec al măciucilor în scăfârliile de frați pătați sunt la ordinea zilei.

Dar de ce am fi noi, ceștilalți, pe marginea prăpastiei? Că se păruiesc ei înde ei? Că își asmut haitele (cum se tachinează reciproc) de gorniști să-și ia gâtul unii altora? Tot Caragiale i-a nemurit și pe ei. Grămătici și măscărici. Cândva, zicea genialul scriitor, boierul supărat pe vreun rival, își punea măscăriciul să-l scuipe și să-l batjocorească,  acum, pe vremea sa, adicătelea,  își angajează un grămătic și-i ordonă, înjură-l, mă, spurcă-l, mă! Dar acum, pe vremea noastră? E limpede. Boierul își face un trust, iar vodă, prin interpuși, un altul. Iar îndemnurile sunt la fel: scuipă-l, mă, înjură-l, mă,  spurcă-l, mă! Și băieții se iau foarte în serios și văd în fiecare din grămăticii adverși un dușman propriu. Și se împing și ei unii pe alții, spre marginea prăpastiei. Dar e circ curat, cu sfori și frânghii de susținere și cu plase de siguranță, dar mai ales cu saltele. Groase și pufoase, căci sunt pline de bani. Aici este tot secretul. Iară noi, noi, privitorii, ca să parafrazăm un vers celebru, ce interes avem? Și de ce i-am crede, fie pe unii, fie pe alții? Doar fiindcă încearcă să ne facă solidari cu afacerea lor? A se slăbi. Iar cu povestea din titlu ne-am vaccinat de pe vremea când ni se spunea să ne dăm capetele pe spate ca să vedem cum a ajuns capitalismul pe marginea prăpastiei. Ba, chiar mai demult.

Și că este așa să dăm citire unui comunicat în stare să pună lucrurile la punct:  ”Să se pună în vederea persoanelor mai influente să nu mai împiedice administrarea țării, atacând-o sistematic, cum au făcut în ultimul timp, să nu mai scandalizeze propria lor țară și celelalte țări prin faptele lor și scrierile lor indecente, în sfârșit să respecte autoritatea constituită, în persoana șefului…” Textul nu vine de la doamna emisar Nuland,  de la Washington, în anul de grație 2014, ci de la un anume consul Rukman, de la Petersburg, pe la 1838, în apărarea ”statului de drept” al domnitorului Mihail Sturdza, plantat și ocrotit de ruși prin Regulamentul Organic.

Cel puțin așa  ne încredințează cu documentul  în facsimil (tradus din franceză) marele istoric Radu Rosetti.  Prin urmare, nici prăpastia și nici îngrijorarea marilor puteri nu sunt aici la noi, de ieri, de alaltăieri.

Cât despre măscărici și grămătici, care încearcă să ne convingă ei că așa pocinog nu s-a mai întâmplat țărișoarei ăsteia, s-avem pardon! Nimic nou sub soare.

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>