Ultima ora
Publicat: duminică, 05 ianuarie 2014

Nu-l insultați pe Octavian Paler – Lucian AVRAMESCU

Am publicat un text care se chema ”Nevoia de Octavian Paler”. Trăsesem, din bibliotecă, o carte scrisă de Octavian Paler. Era publicată cu zece ani în urmă. Cartea mi s-a lipit parcă de mână. Am citit, pe seară, comentariile la acest text. Cineva doar nu scrie că Octavian Paler a fost un idiot. În rest înșiră toate mizeriile. Primul reproș e că marele patriot și gânditor nu l-a înțeles pe Traian Băsescu. Dumnezeule! Că și-a pierdut la bătrânețe busola. Că era, de fapt, sclerozat, incapabil să mai priceapă avânturile istorice generate de clarvăzătorul Băsescu. Octavian Paler se face vinovat, în postumitate, că n-a fost în stare să-l înțeleagă pe marele, pe patriotul, pe… Am cerut colegilor de readacție, fiindcă eu nu mă descurc grozav cu comenzile laptopului,  să șteargă articolul meu. Cu comentarii cu tot. Putem șterge doar comentariul acelui individ, mi-a zis Sergiu Bidilă, redactor șef la AMPress. Întotdeauna m-am opus propunerii colegilor mei de a șterge postări care mă înjurau. Nu, am zis. Oamenii au dreptul să nu mă simpatizeze, așa cum unii au dreptul și libertatea de a ține la mine. Să mă înjure pe mine, dar nu pe Octavian Paler. Ștergeți-l cu totul, am zis, iar articolul, cu comentarii cu tot, inclusiv unele de bun simț, a dispărut de pe ampress.ro. M-a sunat un amic și m-a întrebat de ce am făcut asta? De-aia! Să mă înjure pe mine, nu pe Paler. Ne-am certat un sfert de oră, el la București, eu la Sângeru. Pune la loc articolul, mi-a ordonat, iar eu am simțit în vocea lui că mă roagă. Da, l-am pus iar, cu strângere de inimă.

x

Mai avea de trăit un pic de veșnicie (trei ani!) când publica, în 2004, ”Autoportret într-o oglindă spartă”. În ea își vedea, despicându-le și despărțindu-le ironic, destinul și biografia, mai mult destinul decât muchiile unui traiect de viață până la un punct comun. Acum trăim, fără el, o uriașă nevoie de Paler. Era un luptător pentru patria reală, cea din suflet și de pe dealuri, cea respirată de el în satul transilvan Lisa. Spunea ferm lucruri dureroase. Curajul lui, dublat și așezat pe suportul unei inteligențe adânc gânditoare, nu chema la luptă, ci la luciditate și autoevaluare fără menajamente. Ceea ce tot o formă de luptă era. Azi, ce ar fi spus azi? Băsescu, personaj malefic pe care l-a detestat cu toată energia lui lăuntrică, suie iar  pantele slinoase ale puterii. Cum? Ajutat, voluntar sau involuntar, eu cred că a făcut-o cu bună știință, de Victor Ponta asupra căruia Paler n-a avut vreme să se pronunțe. A scris despre rușinea de a fi contemporan cu Boc. Cum ar fi scris despre cel care, împotriva voinței populare, s-a făcut colac de salvare la gâtul înecatului, iar înecatul, firește, îl va umili și îneca încet și câinește, ca pe o slugă care nu-i mai face trebuință? Cum ar fi scris despre ultima mare nelegiuire, pângărirea apei freatice, apa fântânilor, singurul bun care ne rămăsese și pe care, pe șest, împotriva protestelor, împotriva evidenței că nu câștigăm nimic din asta, politica le înstrăinează? Sute de sate Lisa sunt penetrate, fără să băgăm de seamă, de sfredelul unor firme care sunt în stare să scoată profit și din plămânii mamelor lor dacă acolo s-ar găsi nu aer, ci gaze de șist.

Acum zece ani Octavian Paler se privea ”într-o oglindă spartă” și se vedea pustiit. Și noi ne vedeam pustiiți dimpreună cu el. Pustiirea s-a lățit și adâncit mai apoi, în așa măsură încât azi România e pe cale de a deveni un deșert. Un uriaș deșert sufletesc mai ales. Un deșert interior fiindcă suntem pradă nu atât a hoților de bunuri, cei mai mulți recrutați de aici, dintre noi, ci a hoților de voințe și semeții. Semeția noastră pare că a fost extirpată, iar forța de luptă, ca a unei armate ținute cu sila în cazărmi, a fost strunită cu bromură, obligând-o la somnolență.

Sunt, spunea Octavian Paler, pe care am avut norocul să-l cunosc de tânăr și să mă bucur  de simpatia lui, țări nenumărate. Patria e doar una. Avem doar o patrie. Chiar nu putem face nimic pentru a o salva, pentru a n-o înstrăina cu totul?

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>