Ultima ora
Publicat: duminică, 09 aprilie 2017

Opriti pamantul ca vreau sa cobor

Nu stiu sincer cum sa incep povestea asta. Cred ca mi-ar trebui cateva luni ca sa termin ce am de spus. Uneori nu reusesc sa ma exprim asa cum simt. Sunt sentimente care nu se exprima in cuvinte. Uneori e mai usor sa plangi decat sa spui ce simti sau ce te doare. Cineva a spus la un moment dat ca viata e cu adevarat simpla, doar ca noi insistam sa ne-o complicam. Poate ca are dreptate intr-un fel. Nu stiu sincer la ce s-a gandit cand a spus asta. Intr-adevar, cand nu iubesti nu ai cum sa iti complici existenta. Esti calugar sau vreo maicuta la o manastire. Cine stie…

Uneori am senzatia ca pot sa apuc pamantul din doua parti si sa il opresc in loc. Toata lumea e intr-o forfota totala. Suntem de neoprit de dimineata pana seara si mereu spunem ca suntem pe ultima suta de metri si…Gata. Terminam. Oare ce terminam? Stim oare cine este in stanga sau in dreapta nostra? Trecem cu viteza luminii pe langa toata lumea calcand parca peste oamenii din jurul nostru…Eu sunt om de afaceri, eu sunt director, eu avocat. Cine mai este om pe aici?

Mie personal imi place foarte mult sa merg pe jos oriunde m-as afla. Imi place sa observ oamenii si sa ii analizez. Dimineata e ceva special pentru mine. Uneori ma opresc din mers inchid ochii si inspir pe furis o frantura din agitatia oamenilor. Sunt oameni toti…ii vad, ii simt. Poate ca ei nu stiu ca exist, dar totusi SUNT.

Drumul de la metrou la facultate si invers pentru mine in fiecare zi e ceva nou si nestrabatut in acelasi timp. Uneori sunt foarte grabita si merg atat de repede ca nici nu stiu cum ajung la facultate. Alteori insa, drumul asta il fac interminabil si placut. Pentru mine lumea de aici e unica pentru ca face parte din drumul meu spre facultate. De la chioscul de ziare cu carti care asteapta sa fie citite, la batranica aceea care are mereu de vanzare fructe si legume. Oricat de grabiti ar fii oamenii eu ii opresc pe fiecare in ochii mei si ii analizez pe toti. Am observat oameni fericiti, impacati cu viata lor, dar si oameni care nu mai pot. Oameni imbracati pentru momente speciale in costum si cravata, dar si oameni imbracati din franturi de viata. O jacheta roasa in coate de acum zece ani, cu o bluza de acum doi ani si cu niste incaltari de acum gasite cine stie unde.

M-am intrebat de multe ori ce este fericirea sau cine este mai fericit. Oamenii aceea imbracati impecabil, sau batranul acela care este prezent in fiecare dimineata in acelasi loc? Imbracat neglijent, cu fruntea incretita de trecerea anilor, cu umerii aplecati de atatea griji si cu ochii vesnic scaldati in lacrimi; care parca opreste timpul in loc cand isi bea cafeaua. Si culmea e ca isi bea cafeaua exact cand trec eu pe acolo, parca ma asteapta pe mine. Chestia asta cu batranul care isi bea cafeaua la aceeasi ora am zis sa o las deoparte ca poate sa zica cineva ca exagerez.

Intr-o zi cand ma intorceam de la facultate am vazut ceva care m-a facut sa imi doresc sa se opresca pamantul in loc pentru cateva minute macar.  O femeie imbracata destul de neglijent, cu parul nespalat si in dezordine. Era imbracata mai mult sumar si desi era tanara am avut impresia ca era de-o seama cu vesnicia. Faza asta nu pot sa o uit toata viata mea. Cu pasi pe care nu stiu cand am avut timp sa ii analizez parca venea din alta lume, cu mainile tremurande si ochii ravasiti spre apropia de acel loc. Cat de sigur sa fii ca acel loc iti aduce fericirea si totusi te risti pentru ca altfel simti ca o sa tremuri toata viata dupa acea doza de fericire. O fericire care iti aduce lacrimi in ochi si poti sa ramai marcat pe viata, sau o fericire de o clipa care iti opreste tremuratul mainilor. Venea cu pasi grabiti dar siguri spre acel loc care pentru restul nu a insemnat nimic, dar in dreptul meu personal am simtit cum s-a oprit putin universul. Erau cateva mucuri de tigara stranse intr-un dispozitiv negru.

In timp ce cauta grabita eu am ramas muta de uimire si blocata in timpul acela consumat. Voiam sa tip ca sa ma auda toata planeta, dar era deja prea tarziu…in timp ce eu gandeam ea reaprinsese deja ceea ce trebuia sa ramana stins pentru totdeauna…

Maria Magdalena Milea 

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>