Ultima ora
Publicat: luni, 27 februarie 2017

Parchetele sînt deasupra legii?

Sigur, aplaudăm cu toții succesele luptei anticorupție și cel mai adesea nu suntem atenți la detalii, la respectarea strictă a legii și a procedurilor. Problema parchetelor nu este una simplă – campania anticorupție e debordantă, are nevoie de mulți procurori – și la DNA și la DIICOT și la parchetele obișnuite și adesea selecția nu se face cu respectarea strictă a legii.

De pildă, celebrul acum Mircea Negulescu de la DNA Ploiești, dat afară după potop de abuzuri și scandaluri, a ajuns acolo, arzînd etapele promovării, deși nu le respecta nici măcar pe cele pentru simpla admitere ca procuror. Dar exemple sunt multe, l-am ales pe acesta pentru că umple presa acum. Voi posta un articol al lui PAH despre „viața și opera” ipochimenului. Dar acesta e doar un aspect, grav, dar nu decisiv. Problemele grave țin de dependența parchetelor de factorii politici și de serviciile de informații. În prima chestiune, a trebuit să vină toamna lui 2004, pentru ca DNA să nu se mai ocupe exclusiv de inamicii politici ai lui Băsescu și să devină mai „pluralist”. Gurile rele spun că a fost nevoie de o intervenție de peste Ocean, un fel de „mai împrăștiați, băieți, mai împrăștiați”! Abia atunci DNA s-a apropiat de ilustra famiglie și de primul cerc ar apropiaților. Nu chiar de tot, iar unele dosare trenează la DNA. Să mai întreb despre cele ale Dnei Udrea, ale fostului primar Nichita și cîte altele? De-o pildă, dacă prin dosarul Microsoft 1, cîțiva mijlocii au scăpat cu pedepse ușoare și cu banii neluați, în schimbul denunțării rechinilor mari, de ce nu avansează Microsoft 2? Au turnat ăia prea puțin? Trebuie protejat careva? Cît privește colaborarea strînsă dintre DNA și SRI nu mai este o bănuială a presei, ci un fapt confirmat oficial și neoficial dintr-o puzderie de surse. Pentru o țară măcar aspirantă la democrație, întrebarea care se pune este că o hotărîre a CSAT, care este un organism administrativ, nu parte a legislativului, poate ține loc de lege? În nici un stat de drept, așa ceva este imposibil, la noi, președintele nici măcar nu se obosește să înlăture ilegalitatea, deși i-a fost semnalată de peste un an. Oricum, nu cred că se miră nimeni că destule dosare construite de DNA sînt reîntoarse de instanțe, iar dacă sînt acceptate, acuzații scapă. Nu te poți duce în fața judecătorilor cu dosare încropite numai din denunțuri și interceptări, mai sînt necesare și niște probe! În sfîrșit, bomboana pe coliva democrației este pusă de ancheta in rem la care supune DNA guvernul României pentru un  act de guvernare, fapt imposibil într-un stat de drept. Și asta deși Curtea Constituțională n-a constatat vreo încălcarea a legii fundamentale sau a vreunei alte legi. Că Ordonanța 13 și, mai ales modul de adoptare, a fost imorală, că a fost o uriașă imbecilitate politică, este adevărat, dar nu s-a petrecut numai ilegal. Ca să nu mai spun că o anchetă in rem este una în care nu avem constatată vreo infracțiune, dar ne apucăm de căutat, poate este. Asta mi se pare mai degrabă o tentativă de intimidare a guvernului decît o anchetă întemeiată. Problema cu DNA-ul, parțial și cu alte parchete este aceea că s-au îmbătat de pasiunea puterii. Iar acum, după succesul marilor proteste, în care DNA a primit numai cuvinte de laudă, mă tem că beția are și mai puține șanse să treacă. În cazul în speță. DNA a reacționat mai degrabă la strigătul protestatarilor – „DNA să vină să vă ia” – decît la solicitările legii. Problema care se pune acum este dacă este posibil să se facă dreptate – ceea ce ne interesează pe toți, după cum cred – încălcînd sau ocolind legea… Respectarea strictă a legii, de către toți – . politicieni, instituții, cetățeni etc – este însăși temelia democrației, a statului de drept. Ca și Dragoș Pătraru, căruia îi postez un articol, mai jos, nu cred că trebuie să suspendăm democrația pînă terminăm lupta cu corupție. Cum ultima e eternă, consubstanțială omului și societăților sale, ar însemna să punem democrația definitiv între paranteze. V-ar plăcea să trăiți într-o asemenea lume? Păi, deja trăim!

În cele din urmă, oricît de nerăbdători am fi să-i vedem pedepsiți pe ce care și-au bătut joc de noi și de banul public, trebuie să ne obișnuim cu gîndul că a face dreptate nu este o operațiune stahanovistă, ci una temeinică, care poate avea nevoie de timp, iar gîndul că am putea scurta timpul scurtcircuitînd legile și procedurile este curată nebunie. Asta nu poate conduce decît la înlocuirea statului de drept cu un stat de drepți!

Citiți mai mult pe @ntonesei’s blog

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>