Ultima ora
Publicat: marți, 14 martie 2017

Părinții sunt comoara vieții

În sectorul 3 al capitalei, locuiește o femeie care mi-e foarte dragă, eu îi spun „mamaie Mița”. De care ori o vizitez, nu merg cu mâna goală, îi duc și eu ce pot și ce știu că îi place și că are voie, căci este cam bolnăvioară… De fiecare dată, mă așteaptă cu brațele deschise, cu gogoși, cu o pâine extraordinară făcută din propriile mânuțe, iar în compoziție pune suflet, ca să crească și să iasă bună pentru „fata ei”, căci așa mă alintă. Ultima dată când am fost, până în sărbători, mamaie Mița mi-a făcut toate poftele și mi-a fost atât de dor de ea, încât m-am îndurat să plec abia seara… bineînțeles că nu cu mâna goală, mi-a dat din puținul ei, de care apropo, e foarte mulțumită. Nu trece zi să nu-i mulțumească Lui Dumnezeu că nu-i lipsește nimic de mâncare și că are un acoperiș deasupra capului. Are multe povești amuzante, dar și triste. O femeie simplă de la țară, care a venit la București după ce fratele ei a decedat, o bunicuță cu suflet mare, care se face plăcută de către oricine ajunge să o cunoască.

Mi-a povestit la un moment dat că i-a cântat mamei mele un colind-rugăciune și că a făcut-o să plângă, mama mea oricum e foarte sensibilă, așa că am rugat-o să mi-l cânte și mie… e un cantecel superb, până și mie mi-au dat lacrimile.

Nu cred că e prea cunoscut, așa că vă ofer și vouă, cititorilor mei, oportunitatea de a le citi, merită!

Trăia odată-ntro căsuță/O mamă cu feciorul ei/Și se bucura biata maică/Că era fiul lângă ea.

Sărmana, fiind credincioasă/Spunea băiatului mereu/De-a Lui Iisus prea fire Sfântă/De patima și chinul său.

Astfel crescu băiatul mare/Cu mare teamă de păcat/Spunea la toți cu îndrăzneală/Că dacă crezi vei fi iertat.

Pe cât era de fericită/Mămica lui când îl vedea/Că în fiecare zi băiatul/Căuta mereu și se ruga.

Dar când el se făcu mai mare/Spunea măicuței cu dispreț/M-am plictisit, eu plec în lume!/Sunt tânăr, vreau să mă distrez!

Îndată plânge biata mamă/Ca să rămână lângă ea/Și în zadar îl ruga frumos/Ca să rămână credincios

Și-n fiecare zi, băiatul/Cu lumea el își petrecea/La mama lui, ca plânge-ntruna/El nicidecum nu se gândea…

Dar mama lui se ruga-ntruna/Zi și noapte tot mereu/Și-avea încredere, sărmana/Că Domnul o va ajuta.

Dar într-o zi, fiind bolnavă/ Zăcea în pat și se ruga/La bal să nu se ducă seara/Și să vegheze lângă ea.

Și nici nu vrea să o asculte/Și a plecat nepăsător/Că nu vrea ca el să rămână/De râsul prietenilor.

Și a plecat o noapte întreagă/ La mama lui nici nu gândea/Că a rămas plângând, sărmana/Când a plecat de lângă ea…

Când se întoarse el acasă/Mămica lui îl părăsi/Și zise „Sărut-mâna, mamă!/Dar ea nu mai putu vorbi…

Se apropie ușor de pat/ Și o privește mai atent/Și că pe pieptul mamei/Observă că e un bilet.

Și când desface el biletul/Citește că e scris în el/ „Te-am părăsit,eu plec la Tatăl!/Doresc să ne întâlnim în cer.

Plângând, băiatul o sărută/Brațele ce l-au purtat/Din frageda copilărie/Și cu ce drag l-a dezmierdat.

Și zise atunci „sărmană mamă!”/Eu am fost un copil rău/Că nici în ultima secundă/Nu am veghiat la capul tău…

Din clipa asta, mamă scumpă/Voi sluji Domnului Iisus/Și ne vom revedea în ceruri/Așa cum în bilet ai scris…

Morala : Prețuiți-vă părinții atât cât sunt în viață, căci mai târziu, va fi prea târziu…

Foto-eu si bunica mea

Alexandra Elena CHIRA

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>