Patimi, lacrimi, ură şi scandal! – Alexandru RUŞI
Ultimile săptămâni au adus potop de amărăciune pe capul multor români. Mai întâi groazincul sfârşit al copilului despre care s-a scris, zis, afirmat şi reafirmat că ar fi fost sfâşiat de o ceată de câini comunitari.
Apoi au apărut alte date, care încă sunt în verificare, ce susţin că băieţelul, rămas pentru o anumită perioadă de timp, nesupravegheat, ar fi fost atacat de un câine special dresat pentru luptă şi uciderea adversarului.
Oricum, s-au mişcat oameni şi mecanisme şi acum în România se duce un teribil război împotriva câinilor fără stăpân, exterminarea acestora fiind asigurată de oameni cu sânge şi inimă rece care izbesc cu ranga, toporul, măciuca, sabia ori le împuşcă fără reţinere, în zone din perimetrul unor localităţi, socotind astfel că împlinesc cuvântul unei legi încă nevotate.
Drama micuţului rămâne exemplul pentru modul haiducesc în care se doreşte a fi rezolvată o problemă ce dăinuie de foarte multă vreme. Necazul este că lângă noi, zilnic, sau de mai multe ori în cuprinsul unei zile, au loc fapte de o cruzime ce depăşeşte cu mult asasinatul ce a avut drept subiect pe Ionuţ.
De ani buni de zile, în foarte multe maternităţi din România bebeluşi abia născuţi ori pe punctul de a se naşte sunt omorâţi cu seninătate demnă de celebrele Kapo din lagărele naziste de concentrare, în varianta zilelor noastre, medici, asistente sau asistenţi sociali care au inima de piatră şi nu se formalizează nicicum de durerile femeilor ce agonizează pentru că sarcina este complicată, poziţia fătului este mai specială şi aşteaptă finalul care în peste 400 de cazuri a însemnat moartea copiilor.
O familie care a aşteptat opt ani sosirea pe lume a unui prunc stă năucită la porţile spitalului. Stabilimentul cunoscut sub denumirea de maternitate, destinat a oferi toate condiţiile pacientelor să aducă pe lume copii teferi, întregi, sănătoşi fizic şi mintal s-a transformat în zilele noastre într-un loc al groazei şi insecurităţii maxime, un loc unde se aplică formula “scapă cine poate”! Familia despre care aminteam şi-a pierdut copilul deoarece nu a avut bani pentru a o îndupleca pe doamna doctor să facă cezariana, ca unică soluţie de salvare a mamei şi copilului.
Evident că medicii nu au nici o vină, că dacă există o culpă aceasta se regăseşte la cu totul altcineva, numai la cei chemaţi să asigure protocolul naşterii, nu! Calm, detaşat, cinic, măria sa, domnul profesor Vasile Astărăstoaie, mai marele peste Colegiul Medicilor din România, explica faptul că doar 18 la sută din cele peste 400 de plângeri înregistrate cu titlul de culpă medicală majoră în domeniul naşterilor au fost dovedite. Nu vă speriaţi, deocamdată nici un medic nu a fost sancţionat pentru fapte ce întrunesc noţiunea de malpraxis! Restul au fost şi rămân închipuiri ale familiilor! Dar chiar şi aşa domnul president se declara oripilat, cum adică să condamni un specialist pentru moartea unor “rebuturi umane”! Nu, domnia sa nu a folosit o asemenea expresie. Dar a gândit-o!
Iată şi motivul pentru care destul de multe femei doritoare să aducă pe lume copii în condiţii de maximă siguranţă apelează la clinicile private! Cum se explică, domnule preşedinte al Colegiului tuturor medicilor din România că, până în prezent în stabilimentele de profil particulare nu s-a înregistrat nici un caz de ucidere a fătului, bebeluşului sau a mamei? Tot omul sfinţeşte locul şi tot banul are valoare preventivă! Apropo de actul neglijenţei celor matur în supravegherea copilului minor.
În fiecare săptămînă mor în încendii declanşate, în majoritatea lor, din acte de neglijenţă, câte un copil. Apoi adunaţi-i pe cei care se îneacă în privata din spatele casei, în troaca porcului, în fîntînă, în balta din spatele casei ori se otrăvesc cu substanţe toxice lăsate la îndemîna lor! Ce consecinţe ar trebui să suporte cei care aveau obligaţia să-i supravegheze îndeaproape pe micuţi? Nu au făcut-o cum trebuie şi acum varsă lacrimi amare la căpătăiul lor! Dar copiii care sunt omorâţi de părinţii lor în urma unor accidente?
Maşini care ies în decor şi se izbesc de stîlpi, copaci, ziduri, iar copiii, neprotejaţi prin sistemul de protecţie al scoicii sau centurii sunt ejectaţi şi ucişi. Alţii, nu puţini, ies prin parbriz deoarece mama îşi ţine odorul în braţe, în dreapta şoferului şi la impact corpul micuţului este azvîrlit prin parbriz, iar maşina se prăvale peste el şi-l ucide! Ce sancţiune ar urma să suporte părintele asasin şi mama inconştientă?