Ultima ora
Publicat: miercuri, 12 aprilie 2017

Principalele modificari ce au transformat mass-media odata cu aparitia Internetului

Societatea contemporană se află într-o continuă transformare, iar în ultimii ani setea tot mai mare de cunoaștere, necesitatea schimbului de informații și dreptul de a fi informat și de a informa au fost principalele motive pentru care mass-media a cunoscut o dezvoltare fără precedent.

Apariția internetului și apoi generalizarea sa au condus la schimbări de fond în privința presei scrise și audiovizuale mainstream. Acest proces a fost concomitent cu trecerea de la tipărirea publicațiilor pe plumb la editarea și tipărirea electronică.

Însă avântul pe care l-a luat presa tipărită electronic în ultimul deceniu al secolului XX și începutul secolului XXI a fost repede temperat de apariția și dezvoltarea presei online datorată internetului.

Până în acel moment, internetul nu era decât un mijloc de informare și documentare la fel ca telefonul, telexul, la care se adaugă toate celelalte forme clasice de documentare, biblioteci, centre de documentare etc. După o scurtă perioadă de ezitare, pornind de la prețurile mult mai reduse și de la comoditatea cititorului, presa online a început să se impună.

În plus, ziarele virtuale permit intervenția cititorilor în timp real prin forumurile de comentarii și prin bloguri. În felul acesta are loc o interferență între mass-media și social media, fenomenul similar petrecându-se și în cazul presei audiovizuale care, la rândul său, are activate conturi de Facebook, Twitter, Instagram, bloguri și alte modalități de dialog cu audienții.

Forumurile online, arată Constantin Schifirneț, împlinesc anumite funcții, și anume informare, clarificare, dialog, comunicare, cunoaștere interactivă, precum și funcția ludică sau de divertisment.

La ediția online se poate reveni asupra textului în urma dialogului cu cititorii, fiecare articol fiind însoțit de un program de accesare a comentariilor, care solicită în majoritatea cazurilor datele de identificare și adresa de email, ceea ce nu este însă obligatoriu, accesările fiind contabilizate de către site-uri specializate, ele constituind criteriul principal pentru piața de publicitate.

            Amploarea pe care a cunoscut-o mediul online în ultimii ani, dar mai ales posibilitățile nelimitate pe care acesta le pune la dispoziția milioanelor de utilizatori de internet au scos la iveală o realitate tristă pentru societatea contemporană.

            Din păcate, din ce în ce mai des avem ocazia să constatăm nu numai gradul redus de educație ce se regăsește pe tot mai multe pagini web, blog-uri, rețele de socializare, ci și superficialitatea și lipsa de credibilitate ce le este din ce în ce mai caracteristică jurnaliștilor școliți sau nu „din mers”.

            Etica în mediul online românesc este departe de a putea fi încadrată în limitele decenței, mulți fiind utilizatorii de internet avizi să descopere numeroase site-uri sau blog-uri pe care sunt promovate subiecte violente sau expresii deloc academice.

            Nici site-urile de știri nu excelează la capitolul calitate, în goana veniturilor cât mai mari obținute de pe urma publicității multe fiind pagini  web ce ne „bombardează” retina și ne irită la propriu prin bannerele inserate în cuprinsul unor știri de actualitate, ori prin materiale video dacă dorim să aflăm conținutul unui articol cu un titlu incitant.

            Și tot mai multe sunt paginile web pe care putem regăsi cu ușurință imagini preluate de pe internet și chiar texte copiate integral de pe alte site-uri, fără nici o trimitere către autorul de drept al acestora.

            Depindem din ce în ce mai mult de internet, ne ancorăm tot mai des la informațiile pe care le regăsim în mediul online, tindem să ne creăm percepții și judecăți de valoare în funcție de conținutul care ne interesează și pe care obișnuim să îl urmărim în mod constant.

            De-a lungul timpului, mulți au fost specialiștii care au sesizat degradarea continuă a valorilor etice și morale în cadrul jurnalismului din întreaga lume. Și nici în mediul online lucrurile nu stau tocmai pe roze, ci dimpotrivă, internetul devenind, în opinia unor pseudo-jurnaliști (și nu numai) locul ideal în care oricine poate spune orice, fără a mai respecta vreo regulă, fără a mai ține cont de anumite principii, fără a relata sau a analiza corect informațiile distribuite, fără a emite judecăți de valoare încadrate atent în standarde bine definite.

            În mediul online, etica unui jurnalist constă în principal în capacitatea acestuia de a respecta un anumit set de valori mai ales în situații limită impuse, de a reda informațiile obținute din surse sigure (și de încredere) cu cât mai multă obiectivitate și corectitudine.

            Este bine cunoscut că în mediul online succesul unui jurnalism se traduce în rapiditatea cu care acesta le oferă utilizatorilor de internet informații de maxim interes și de ultimă oră, actualizate în timp real.

            În goana după recunoașterea profesională, ale cărei standarde au fost mult diminuate în ultimii ani, în goana după cât mai multe vizualizări și/sau “Like”/“Share” (în cazul rețelelor social media) mulți sunt cei care cu bună știință ignoră cele mai elementare reguli ale jurnalismului, postând și distribuind informațiile însușite de la alți colegi de breaslă.

            Originalitatea a devenit tot mai rară. Trăim în societatea “copy paste”, în care orice informație postată pe internet este preluată și difuzată ca atare.

            Puține mai sunt agențiile și redacțiile de știri în care informațiile nu sunt copiate de la colegii de breaslă, iar jurnaliștii care reușesc, în societatea anului 2016, să vină în fața cititorilor cu informații inedite, de actualitate și nepreluate din alte surse, sunt tot mai rari.

            În încercarea de a-și proteja drepturile intelectuale, mulți sunt cei care pur și simplu aleg să își “schilodească” propria imagine, fotografie ori articol, postând suprapus peste aceasta un mini-banner transparent ce indică numele sau site-ul adevăratului autor.

            Au fost destule cazuri în care pseudo-jurnaliștii din mediul online au preluat imaginile sau informațiile originale, la “prima mână”, arogându-și dreptul de proprietate intelectuală asupra acestora, atașându-le o siglă, o etichetă sau un mini-banner cu propriul nume, conștienți fiind că gestul lor este departe de a se încadra în standardele eticii și moralității.

            De asemenea, tot în ultima perioadă,cu precădere în mediul online s-au făcut remarcați auto-denumiții jurnaliști de profesie, care au coborât extrem de mult standardele jurnalismului în general, și al celui în mediul online în special.

             Jurnaliștii profesioniști sunt cei care știu să își respecte întotdeauna publicul, oferindu-i acestuia informații corecte, obiective, verificate din mai multe surse, înainte de a fi difuzate.

Jurnalistul profesionist este jurnalistul care respectă anumite principii etice și morale, recunoscându-și cu demnitate greșelile și asumându-le, nu preferând să arunce vina pe alte persoane sau să ignore adevărul ieșit întâmplător sau nu la iveală.

            Jurnalismul nu poate fi profesionist dacă el nu permite informarea corectă a publicului, dacă este părtinitor, dacă ignoră părerile părților implicate, dacă nu le oferă acestora posibilitatea unui punct de vedere și al unui eventual drept la replică.

            Etica în jurnalism presupune, pe lângă altele, și difuzarea corectă a informațiilor de interes public, fără implicații de tip personal, fără ascunderea unor anumite aspecte ce ar putea fi considerate de interes de către publicul larg, fiecare persoană având dreptul să afle adevărul despre orice îl interesează.

            Obiectivitatea și corectitudinea în jurnalism sunt ținte tot mai greu de atins , fiecare om de presă având propriile atitudini, dar și concepții asupra lumii.

            Etica în jurnalism presupune respectul pentru o exprimare corectă și respectul pentru public, cult pentru adevăr, acuratețe în știri, obiectivitate, promptitudine, corectitudine și imparțialitate.

            Jurnalismul în mediul online este jurnalismul care permite modificarea și corectarea informațiilor publicate oricând, acestea rămânând arhivate în spațiul nelimitat al internetului. Și tocmai pentru faptul că toate informațiile sunt stocate și arhivate într-o așa numită bibliotecă virtuală, ideal ar fi ca toți cei care practică jurnalismul online să țină cont de regulile scrise și nescrise ale eticii profesionale.

            Jurnalismul în mediul online este aproape întotdeauna gratis și oricând la dispoziția tuturor, astfel că orice informație distribuită poate fi accesată deun număr nelimitat de utilizatori de internet.

            Mulți sunt cei care consideră că în jurnalism etica este strâns legată de sumele câștigate, de organizația media implicată, dar și de societatea înconjurătoare.

            Publicul larg consideră că fiecare jurnalist își respectă principiile și valoarea proprie, oferindu-i informații corecte, ce corespund întocmai adevărului. Și pe tot mai puțini îi interesează că dreptul la intimitate al fiecărei persoane este tot mai des încălcat în mediul online, că numeroasele conflicte de interese pot fi semnalate la orice pas, că respectarea vieții private a devenit în opinia multor jurnaliști doar un simplu moft, că onestitatea este deseori înlocuită de aroganță, de ascunderea adevărului ori de deformarea realității.

            Etica în jurnalismul online ar trebui să funcționeze întocmai ca și internetul, respectiv non-stop. Tot mai mulți sunt jurnaliștii care ignoră orice regulă de bun simț în materia dreptului de autor, însușindu-și idei, imagini, titluri, pasaje sau chiar articole întregi.

            Mediul online permite jurnaliștilor accesarea instant a oricăror informații, distribuirea acestora, modificarea și chiar îmbunătățirea lor, cu condiția morală (nescrisă) ca această contribuție să nu fie realizată prin însușirea ideilor altora, despre care nu se face nici un fel de referire.

Toate aceste elemente conțin în sine posibilitatea fraudei și a manipulării. Acest lucru a fost demonstrat odată cu dezvăluirile conform cărora partidele plătesc grupuri numeroase de așa-ziși „postaci” plătiți pentru fiecare accesare și pentru fiecare comentariu.

Prin urmare, ziaristul de bună credință care își expune un punct de vedere argumentat, bazat pe fapte și pe propria sa opinie este atacat, desființat prin zeci sau sute de comentarii defavorabile în cazul în care punctul său de vedere sau al ziarului la care lucrează nu este agreat de centrul de control și comandă care dirijează „postacii” înregimentați și plătiți.

            Un fenomen des remarcat în ultimele decenii îl reprezintă folosirea tot mai frecventă a diverselor mijloace de comunicare în masă de către marea majoritate a oamenilor politici, în paralel cu apariția unor noi tehnici de persuasiune ce au la bază strategiile marketingului electoral.

            Nici România nu face excepție, electoratul acesteia fiind sub imperiul mediatizării excesive a vieții politice, fenomen ce este definit de unii specialiști ca fiind o consecință a ameliorării dialogurilor dintre guvernanți – guvernați, respectiv o regresie înregistrată la nivelul dezbaterilor democratice.

            Miza deosebit de importantă, respectiv diversele canale mediatice existente (cel mai puternic fiind reprezentat de către televiziune) prin intermediul cărora cetățenii pot să fie nu doar mai bine informați, ci și mai perfecționați în viața politică.

Mass-media este factorul predominant al cotidianului, ea devenind parte integrantă din existența fiecăruia. Presa relaționează cu toate domeniile, pe care le aservește, ea fiind însă în măsură să-și satisfacă prin intermediul acestora și propriile interese, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.

      Absolut toate evenimentele majore, atât interne cât și externe, sunt aduse la cunoștiința publicului de mass-media, care uneori invită, subtil, la interpretări și evaluări, dând astfel falsa impresie că publicul ar avea și el vreun cuvânt de spus.

      Și poate tocmai de aceea mass-media reușește deseori să le influențeze cetățenilor destul de puternic judecățile de valoare, deciziile sau chiar alegerile importante.

      Este deja un lucru bine știut faptul că, cu cât o persoană este mai „bombardată” cu informații, cu atât aceasta ajunge să cunoască mai puține, mulțimea evenimentelor care tinde să o copleșească fiind tratată de subconștient cu nepăsare, uitare sau indiferență.

      În plus, cu cât începem să aflăm mai multe cu atât putem procesa mai puține, motiv pentru care suntem tentați să le oferim altora avantajul de a prelucra, analiza și comprima informațiile, în locul nostru. O cantitate mare de informații primite din partea mass-media ne derutează, ne dezorientează și ne fac să abandonăm ideea de a le mai procesa, a le mai analiza și decanta.

      Ajungem să preferăm să urmărim judecățile de valoare ale altora, să subscriem acestora și să le împrumutăm pe nesimțite, chiar dacă în realitate nu suntem deloc de acord cu acestea.

            În perioada comunistă, pe piață existau doar câteva ziare aservite dictaturii (“Scânteia”, “România Liberă”, “Scânteia Tineretului”) iar  Televiziunea Română (singura cu drept de emisie) era supusă cenzurii, iar timpii de emisie ai acesteia erau extrem de limitați. Căderea regimului comunist a reprezentat o deschidere către media occidentală, către informații diverse și practic infinite, către o altă lume total necunoscută publicului   român.

Primii pași în mass-media de după 1989 au fost timizi și făcuți oarecum la repezeală, din dorința de a suplini nevoia de informații a publicului larg, dar și din nevoia de a ”fura” startul, de a ocupa primele poziții în topul audiențelor, respectiv al preferințelor.

Abia după câțiva ani lucrurile au început să intre pe făgașul cel bun, ziarele și jurnalele de știri ale televiziunilor apărute peste noapte începând să împrumute din profesionalismul caracteristic marilor instituții de presă de peste hotare, în vreme ce calitatea informațiilor oferite cititorilor și telespectatorilor a crescut considerabil.

            În România anului 2017, pe piața media regăsim câteva ziare, agenții de presă și televiziuni de marcă, ce au demonstrat că pot concura cu succes cu orice instituție de profil de renume din lume.

            Evenimentele importante sunt tratate cu maximă seriozitate de jurnaliștii profesioniști, care au întotdeauna grijă ca publicul să fie informat corect și în cel mai scurt timp, cunoscut fiind faptul că cel care “dă primul știrea” se clasează în top.

            Și televiziunile au un rol bine definit în media românească, jurnalele acestora fiind uneori adevărate maratoane de forță, în situații neprevăzute, ce impun reactualizarea permanentă a informațiilor, vitală în menținerea ridicată a indicelui de audiență.

Iar pentru a menține trează atenția și a capta permanent interesul telespectatorului, edițiile online ale ziarelor și revistelor sunt permanent actualizate cu informații de ultimă oră, jurnalele de știri ale televiziunilor considerate profesioniste fiind „presărate” cu intervenții „live”, în cadrul cărora reporterii specializați intervin cu amănunte de la fața locului, dar și cu imaginile ce reflectă ideal starea de fapt.

Ziarele și televiziunile cu cea mai mare audiență pe piața media sunt cele ce știu să se adapteze cerințelor și preferințelor publicului larg, cu precizarea că gustul publicului se modifică permanent, fiind astfel necesare ajustări continue în structura acestora. Nici o știre, indiferent că aceasta este distribuită în presa scrisă, televiziune sau mediul online, nu este bine receptată de către publicul larg dacă nu este însoțită și de imagini reprezentative, imagini ce captează instantaneu atenția privitorului, ce devine astfel brusc mult mai interesat și de conținutul informațiilor.

Sunt multe ziare și televiziuni care exploatează la maxim impactul emoțional al imaginilor într-o știre, mărind dimensiunea evenimentului sau a întâmplării, inducându-le cititorilor și telespectatorilor senzația de milă, de compasiune, de revoltă sau furie. Istoria actuală a început de câțiva ani să se scrie prin imagini, cele mai reprezentative fixându-se adânc în memoria noastră, acestea fiind asociate cu persoane, întâmplări, evenimente, fapte.

Imaginea în general, și cea pe care o regăsim postată în mediul online în special, a ajuns să contribuie esențial la susținerea, întărirea sau modificarea ori crearea unor tipare în mentalul colectiv. Semnificativ este faptul cum câteva imagini atent incluse în cadrul unei știri sau a unui jurnal al unei televiziuni de știri pot atrage din partea opiniei publice sentimente controversate, de la respingeri la frustrări, de la ostilități la păreri antagonice.

Și tocmai în acest context mass-media îi revine rolul primordial în elaborarea, menținerea, dezvoltarea sau denigrarea imaginii la nivelul vieții politice (imaginea organizației politice, imaginea politicianului etc).

            În societatea contemporană diverșii specialiști în relații publice, comunicare, management etc. se preocupă constant de realizarea și dezvoltarea organizațiilor politice, ca și a credibilității acestora (cu atât mai mult în situația organizațiilor politice, unde desele scandaluri și crize generate de diverși factori le afectează serios imaginea atât acestora, cât și a oamenilor politici).

            Conceperea și dezvoltarea vizibilității, ca și a credibilității unei organizații politice se poate realiza nu doar prin conținut, luări de atitudine, forme diverse de exprimare, ci și printr-o abordare directă și eficientă a imaginii și identității respectivei organizații, indiferent de domeniul de influență al acesteia.

            În contextul politic contemporan, „scena” politică este supusă constant nu doar jocurilor de culise, ci și „presiunilor” venite din partea unor instituții ale statului.

            În condițiile unei presiuni majore exercitate atât din interior, cât mai ales din exterior, organizațiile politice se văd permanent obligate să își focalizeze atenția cu precădere pe domeniul dedicat analizei și organizării la dimensiuni simbolice a activității proprii, cu accentuarea deosebită a semnificațiilor și sensurilor considerate compatibile cu așteptările ce au fost identificate prin intermediul analizei mentalului principalelor categorii de susținători, simpatizanți.

            În cadrul oricărei organizații politice, imaginea reprezintă o resursă primordială indiferent de contextul alianțelor, ori dimpotrivă, motiv pentru care se impune cu celeritate gestionarea acesteia cu foarte multă atenție, în acest fel reușindu-se evitarea unei deteriorări a imaginii, ce ar putea avea consecințe nebănuite, atât pe termen scurt, dar mai ales pe termen mediu și lung.

            Imaginea pe care o organizație politică o are la nivel public poate fi deseori mult mai importantă decât obiectivele organizației, resursele acesteia, interesele respectivei organizații politice, dar și a scopului principal urmărit la un moment dat.

            Se impune a se menționa faptul că atât formarea imaginii unei organizații politice, cât și poziționarea acesteia în mentalul electoratului, ca și fidelizarea electoratului sunt considerate a fi procese complexe, de durată îndelungată, în cadrul cărora sunt antrenate nu doar resurse financiare consistente, ci mai ales resurse umane deosebite, un rol decisiv fiind deținut de mass-media, indiferent de forma de reprezentare a acesteia.

            Se cunoaște faptul că imaginea pozitivă a unei organizații politice nu este una de tip imuabil, aceasta putând să sufere în orice moment diverse modificări majore, ce se datorează nu doar evenimentelor externe, ci și evenimentelor interne, evenimente ce în rare situații pot fi controlabile.

            În actuala societate, când se remarcă o inter-dependență fără precedent la nivelul tuturor domeniilor de activitate, companiile, instituțiile, dar mai ales organizațiile politice se confruntă constant cu diversele probleme ce sunt în principal generate de o erodare a imaginii, ale căror consecințe sunt deosebit de importante, atât la nivel intern, dar mai ales la nivel extern.

            Astfel, se impune în mod constant o abordare de tip științific a imaginii unei organizații (în cazul organizațiilor politice, aceasta este condiția primordială pentru menținerea și dezvoltarea portofoliului la nivelul electoratului), mai ales datorită consecințelor ce derivă din cadrul proceselor contradictorii diverse, ce se remarcă în mod constant în evoluția unei organizații, caracteristicilor contemporane specifice spațiului dedicat liberei circulații a informațiilor publice, plurității sesizate la nivelul diverselor surse de informare, accesului liber la informații; afirmării libertății de expresie în cadrul mass-mediei, în mod real.

            În domeniul imaginii sociale, orice organizație politică, ce are dimensiuni apreciabile și în interiorul căreia se derulează diverse activități complexe, depinde în mod constant de conexiunile diverse pe care aceasta le are și le întreține cu mass-media, imaginea fiind și ea cea care îi condiționează organizației, într-un mod mai mult sau mai puțin subtil, performanțele pe care aceasta le va obține nu doar în perioadele electorale, ci și între acestea.

            În domeniul imaginii unei organizații politice, respectiv a imaginii unui om politic, cercetătorii obișnuiesc să susțină că aceasta reprezintă un „obiect de patrimoniu”.

            Indiferent că o imagine este moștenită, sau că aceasta este inclusă în cadrul totalității bunurilor respectivei organizații, imaginea unei organizații nu are dimensiuni materiale, dar ea poate genera o importantă cotă pe piața dedicată, cu ajutorul mass-media.

            Numeroasele studii ce au fost realizate în ultimii ani în domeniu, au reliefat faptul că în marea majoritate a cazurilor consumatorii fideli ai unor servicii, produse ori organizații (în cazul organizațiilor politice vorbim despre electorat) nu sesizează deosebirile majore dintre acestea și altele, incluse într-o clasă similară, în condițiile oferirii unor beneficii asemănătoare (în cadrul organizațiilor politice, se remarcă schimbarea părerii electoratului în preajma alegerilor electorale, în condițiile în care un partid opozant celui căruia acesta îi este fidel îi oferă diverse „avantaje” – un program politic cosmetizat, care îi satisface așteptările, anumite „facilități” ce pot îmbrăca forma mult-contestatei mite electorale etc.).

            Ca urmare a acestui aspect s-a concluzionat faptul că respectivii consumatori își orientează preferințele și alegerile în funcție de imaginea pe care o percep despre produsele, serviciile ori organizațiile respective, imagine ce este în mod ideal percepută prin intermediul mass-media.

            În acest fel se poate constata cu ușurință că imaginea este cea care face diferența între diversele caracteristici ale unei organizații politice, respectiv oameni politici, electoratul alegând o anumită organizație politică (om politic) în funcție de imaginea pe care aceasta/acesta o are, știut fiind faptul că la baza oricărei alegeri se află o anume atitudine care, ulterior, se transformă  într-o preferință, comportament.

            Prin prisma aceasta, factorul imaginii unei organizații politice reprezintă un elemente primordial în cadrul procesului de menținere, dezvoltare și consolidare a electoratului, dar și în generarea unei cote de piață cât mai ridicată la nivelul scenei politice actuale, toate acestea putând fi realizate cu destul de multă ușurință prin intermediul mass-media.

            Este cunoscut faptul că imaginea unei organizații politice nu reprezintă suma, ci sinteza diverselor dimensiuni remarcate la nivelul comportamentului electoratului, ce este determinată nu doar de orizontul așteptărilor acestuia, ci și de percepția pe care electoratul o are despre respectiva organizație politică. Tocmai din acest motiv se impune o abordare a imaginii unei organizații politice într-un mod cât mai complex la nivelul mass-media, cu luarea în considerație a tuturor elementelor constitutive acestei imagini, cu modul în care acestea sunt percepute de către electorat, dar și cu gradul de intensitate și de claritate aferent percepției electoratului.

            Se remarcă deseori situațiile în cadrul cărora o imagine negativă de tip dominant sau care se află în proces constant de degradare determină o diminuare considerabilă nu doar a notorietății organizației politice, ci și a gradului de încredere, efectele reflectându-se pe termen lung, în ciuda faptului că, oficial, în cadrul organizației respective nu se semnalează nici un fel de deficiențe.

            Imaginea de sine a unei persoane politice are capacitatea de a influența în mod decisiv alegerea electoratului, datorită faptului că această imagine se impune a corespunde în mod ideal cu imaginea pe care electoratul o are despre sine.

            În situația în care o persoană are despre sine o percepție pozitivă, aceasta nu va opta pentru alegerea unui om politic despre care cunoaște faptul că are o imagine de tip negativ, ori care este „produs” de o organizație ce are o imagine negativă – situația politicienilor care, în ciuda faptului că sunt propulsați în campaniile electorale de partide bine poziționate, datorită diverselor informații negative menționate despre ei în mass-media, nu reușesc să-și convingă electoratul.

            Specialiștii consideră că orice persoană ce are valențe sociale de tip normal, datorită prestigiului, are tendința de a pune un accent deosebit pe imaginea pe care ceilalți o au despre ea.

            Dacă această imagine este una de tip pozitiv, persoana va face toate demersurile în vederea conservării acesteia, conservare ce include toate aspectele vieții sale sociale, dar și personale.

            Astfel, imaginea este în legătură directă cu prestigiul, persoana fiind tentată să opteze pentru oameni politici de prestigiu, respectiv acei politicieni ce au o imagine pozitivă deosebită atât pentru cetățean, cât mai ales pentru diversele mase pe care acesta le consideră importante – vezi practica marilor organizații politice care, ajunse la putere, au în permanență tendința de a-și dezvolta capitalul resurselor umane prin atragerea unor diverse personalități de renume din domenii variate, personalități recunoscute de marea masă a publicului.

            Demn de menționat este faptul că nu imaginea unei persoane despre un politician este cea mai importantă, ci imaginea pe care respectivul politician o are la nivelul mentalului colectiv, persoana fiind cea care necesită aprecierea din partea celor cu care intră în interacțiune, stima și inclusiv apartenența la respectivul grup.

            În opinia lui Roger Mucchielli, imaginea este reprezentarea „sau ideea pe care și-o formează indivizii unui mediu sau ai unui segment al publicului ”datorită receptării diverselor informații ce privesc un obiect social. De asemenea, în situația imaginii se face vorbire „despre o opinie sau despre o atitudine ale căror rădăcini sunt pentru majoritatea iraţionale”.

            Importanța imaginii este conferită de posibilitatea acesteia de a avea o influență deosebită atât în cadrul procesului de formare al conduitelor, cât și în cadrul procesului dedicat orientării comunicărilor sociale, prin intermediul diverselor modalități, respectiv difuzare, propagandă, ca și propagare.

            Imaginea socială a unui om politic este dependentă de orizontul informațional în cadrul căruia s-a constituit, pe bună dreptate considerându-se că imaginea de sine nu există, ci doar imaginea pe care o anumită persoană o are despre un anume „produs” social, imagine ce se formează avându-se în vedere caracteristicile specifice diverșilor procesori de informații proprii.

            Trebuie menționat faptul că există posibilitatea ca acești procesori de informații să fie condiționați de vârstă, de apartenența la o anumită organizație, de cultură, de religie, de nivelul de instruire, de sex, de starea pe perioada procesării.

            Pentru gestionarea unei imagini în mass-media, ca și pentru transformarea definiției acesteia într-un instrument deosebit de eficient în cadrul procesului de gestionare al percepției privind o anume organizație politică sau personalitate politică, se impune operaționalizarea definiției, în vederea permiterii obținerii diverselor consecințe practice, respectiv elaborării metodelor dedicate gestionării imaginii.

            Astfel, imaginea se definește ca fiind complexul informațional ce este generat de procesul emiterii mesajelor, mesaje ce pot fi de două tipuri, respectiv mesajele ce rezultă din cadrul funcționării respectivei organizații politice si mesajele ce sunt emise în mod deliberat în mass-media de către diversele structuri specializate – P.R. consilieri de imagine etc.

            În cadrul oricărei strategii de construire a imaginii unei organizații politice sau personalități politice, primordial este urmărirea realizării identității acesteia, cu consolidarea acesteia la nivelul mentalului aferent grupurilor țintă – electoratul, în acest fel reușindu-se o echilibrare a interiorului organizației politice, în paralel cu funcționarea acesteia la parametrii optimi.

            Marea majoritate a organizațiilor politice/personalităților politice sunt în permanență preocupate de elaborarea și implementarea diverselor strategii ce au drept principal scop generarea unui climat pozitiv, care este marcat atât de credibilitate deosebită cât și de încredere, generarea unei imagini distincte și foarte clare în cadrul mediului social relevant, generarea unei imagini distincte și foarte clare în cadrul diverselor sfere de interese, dezvoltarea și fidelizarea numărului membrilor, ca și pe cel al susținătorilor organizației, o determinare deosebită a diverșilor lideri de opinie în domeniul principalelor probleme cu care se confruntă organizația, o motivare corespunzătoare a acestor lideri de opinie.

În cadrul procesului de concepere a strategiei de imagine se impune a se avea în vedere în permanență diverșii factori strategici ce au capacitatea de a defini starea de ansamblu caracteristică organizației sau personalității politice; situațiile considerate a fi favorabile organizației sau personalității politice, ce pot fi folosite în vederea consolidării imaginii; diversele elemente potrivnice ce sunt sesizate la nivelul mediului social.

            În ceea ce privește factorii strategici, care au capacitatea de a determina implicații deosebite la nivelul imaginii unei organizații sau personalități politice, aceștia se regăsesc în cadrul oricărei analize SWOT, respectiv strengths  – punctele tari; weaknesses  – punctele slabe ale organizației; opportunities – oportunitățile organizației și  threat – amenințările organizației.

Toate structurile ce sunt implicate în cadrul procesului de generare a imaginii unei organizații/personalități politice trebuie să aibă în permanență în vedere acești factori strategici, nu doar în cadrul etapei de elaborarea strategiei, ci și în etapele ulterioare acesteia, respectiv  în etapa implementării strategiei de imagine, în cadrul etapei de evaluare a strategiei de imagine,  în etapa de control al modului de aplicare al acestei strategii.

            Având în vedere faptul că imaginea unei organizații sau personalități politice este primordială pentru aceasta, atât prin prisma managementului politic, cât și prin prisma diverselor relații publice pe care organizația le întreține, strategia de comunicare care se realizează în vederea elaborării unei imagini este elaborată de resursele umane implicate în cadrul structurilor superioare specializate.

            De regulă, orice strategie privind construirea imaginii unei organizații include atât scopul, cât și obiectivele ce sunt propuse spre îndeplinire, componentele primordiale aferente acestei imagini a organizației sau personalității, categoriile publicului considerat relevant pentru respectiva organizație sau personalitate politică,categoriile publicului general, complexul mesajelor ce trebuie să fie transmise către fiecare categorie a publicului prin intermediul mass-media, canalele mass-media prin care vor fi comunicate aceste mesaje, avându-se în vedere specificul principalilor destinatari, diversele resurse materiale ce sunt necesare, elaborarea diverselor programe de relații publice în vederea implementării strategiei dedicate creării imaginii, implementarea programelor dedicate relațiilor publice, elaborate în scopul implementării strategiei de creare a imaginii unei organizații sau personalități politice.

            În cadrul elementelor componente ale unei strategii de comunicare în vederea creării imaginii unei organizații sau personalități politice sunt incluse și diversele obiective ce se impun a fi atinse, diversele programe de relații publice care urmează să fie lansate în mass-media,  principalele linii directoare vizând acțiunile de relații publice, diversele restricții ce se impun organizației sau personalității politice, resursele ce sunt disponibile pentru elaborarea și implementarea strategiei, în funcție de fiecare program avut în vedere.

O astfel de strategie are în vedere construirea imaginii pozitive asupra organizației/personalității politice prin intermediul proiectării personalității acesteia, a caracterului, ca și a identității în cadrul mentalului colectiv, dar și al mentalului individual.

            Elaborarea și implementarea corectă a acestor strategii poate genera la nivelul respectivei organizații/personalități politice formarea imaginii de tip identitar, distinct și specific – construirea identității.

            În vederea asigurării succesului unei strategii de creare a imaginii unei organizații/personalități politice se impune ca diversele activități ce au fost planificate, ca și obiectivele ce trebuie a fi atinse, respectiv resursele disponibile în acest scop, să fie atent coordonate, motiv pentru care este necesară organizarea și implicit derularea sesiunilor de planificare strategică.

            În domeniul tehnicilor de construirea imaginii unei organizații politice se remarcă folosirea „efectului haloului” – implică folosirea imaginii unei organizații sau personalități  politice, a unui lider ori a unui fenomen ce au reputația deja formată (în situația fenomenului acesta are vizibilitatea necesară), în vederea obținerii unui avantaj de credibilitate pentru respectiva organizație; răsturnarea imagologică – reprezintă complexul activităților de relaţii publice ce au în vedere, într-un timp relativ scurt, modificarea caracterului aferent imaginii organizației politice. Astfel, dintr-o imagine ce este preponderent negativă, prin asocierea diverselor elemente cu unele evenimente pozitive, ce au o audiență largă la nivelul electoratului și implicații deosebite atât în activitatea cât și în viața electoratului, se reușește transformarea într-o imagine pozitivă, folosirea în mod unitar a multiplicatorilor de imagine – implică o informare de tip unitar a diverșilor multiplicatori de imagine (simpatizanți, membri, apropiați din media etc.) în vederea retransmiterii de către aceștia a diverselor mesaje și semnale unitare ale organizației politice, diferențierea imaginii – include o diferențiere a mesajului ce este transmis, cu un accent direct doar pe caracteristicile ce sunt proprii respectivei organizații politice. Aceasta este o strategie ce îi aparține lui Philip Kotler, ce o include în cadrul managementului organizaţiei, ea putând fi folosită și în procesul de construire a imaginii unor organizații politice.

            Folosirea tuturor acestor tehnici anterior menționate se poate face fie în mod individual, fie prin combinație, avându-se în vedere scopurile ce sunt urmărite, stadiul în care se află imaginea respectivei organizații sau personalități, care este orizontul așteptării în cadrul mediului social în care această organizație sau personalitate funcționează, care sunt interesele ce sunt manifestate de diversele categorii ale publicului țintă, care sunt caracteristicile specifice spațiului mediatic în cadrul căruia se construiește respectiva imagine a organizației, care sunt caracteristicile mediului informațional în cadrul căruia urmează să se construiască această imagine a organizației.

Este adevărat că un alt element care contribuie la manipulare în cazul presei online este și gregarismul, astfel încât fiecare jurnal online sau site își are propriul public cititor și comentator, care nu face decât să se asocieze sau să se disocieze de ceilalţi  cititori comentatori, foarte adesea uitând de subiectul propus de autor în articolul său, care în multe cazuri pare să nu fi fost citit.

Este vorba de un public captiv, de regulă, lipsit de o educație superioară, ce dispune de timp pentru a lua parte la așa-zisa dezbatere a forumiștilor.

La aceasta se adaugă o altă trăsătură a acestor comentarii și anume nivelul lor extrem de rudimentar, frecvent căzut în trivialitate, vulgaritate și obscenitate, toate acestea asezonate cu ignorarea regulilor gramaticale elementare.

Teodora MARIN

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>