Ultima ora
Publicat: luni, 27 februarie 2017

PSD, te-aș întreba: îți place Târgoviștea?

La mine în Dâmbovița, bătrânii care au cochetat pe vremuri cu politica povestesc că în primăvara lui ’68, când a venit în vizită România, generalul Charles de Gaulle ar fi trecut și prin județul nostru. Când coloana oficială care-l însoțea spre Târgoviște, unde francezii voiau să ridice un combinat de oțeluri, a intrat în pădurea de la Dragodana, pe președintele Franței l-a tăiat pișarea. Mai era destul de mers până la Târgoviște, iar De Gaulle, om la aproape 80 de ani, nu mai avea vezica din Primul Război Mondial, cu care pornea fără griji la luptă după două sticle de vin.

Coloana oficială a tras pe dreapta – spune legenda locală – iar generalul a traversat cu pași mari drumul, a intrat câțiva metri în pădure și s-a ușurat în spatele unui stejar. Comuniștii au tras repede învățături din experiența aia și au vrut să evite alte momente jenante. Dacă Regina Angliei, să zicem, s-ar fi aventurat până la Târgoviște și nu s-ar fi găsit copacul potrivit pentru ea?

Comuniștii au pus osul la treabă și au ridicat, exact la locul faptei lui De Gaulle și în cinstea lui, un restaurant trăsnet pentru vremurile alea: Hanul Dragodana. În anii următori situația politică din România s-a răhățit, iar președinții de stat care ne-au vizitat țara n-au mai bătut județele, ca să poată înflori în urma lor hanuri și hoteluri. Nu s-au construit nici măcar toalete publice pe șoselele aglomerate, iar acum, la jumătate de secol distanță, parcările din păduri sunt ninse cu bucățele de hârtie igienică folosită.

Cei care l-au aplaudat pe De Gaulle atunci, în ’68, când a ajuns la Târgoviște, sunt morți sau aproape morți, adică pensionari care supraviețuiesc din mila statului. Când am intrat sâmbătă la prânz pe ușa hanului Dragodana, părerea mea despre bătrânii săraci din județ s-a schimbat brusc: restaurantul principal era plin cu familii ori cupluri, iar sala de nunți de alături gemea de moși și babe. Ăsta e semn clar că județul funcționează ca un land austriac, dacă atât de mulți oameni în vârstă de la țară își permit să ia prânzul la cârciumă în weekend.

I-am privit curios: moși cu haine ponosite, pufoaice de pe vremea Sovrom-ului, căciuli de miel și cizme de cauciuc, femei în vârstă cu basmale și costume clasice de babe de la țară, greu de descris, pe nuanțe de maro și gri, iar printre ei, ici și colo, câte un tip mai tânăr, cu bască și figură de om care muncește cu ziua pe la alții pentru o litră de țuică. Poate erau 100 de oameni, poate mai mulți. Nu știu. Mâncau toți cu ochii în farfurii fie friptură la grătar, fie mici.

M-am gândit că au un parastas, pentru că păreau exact modelul de oameni de la țară care frecventează pomenile și pe care îi vezi în cortegiu, alături de rudele și de prietenii mortului. Genul acela de oameni care se îmbulzesc să culeagă de pe jos monedele aruncate de familia îndoliată. Dar nimeni nu purta doliu și nu părea trist. Erau doar obosiți și înfometați.

Liviu IANCU

Integral pe profit.ro

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>