Ultima ora
Publicat: miercuri, 22 ianuarie 2014

Raportul CE privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare

Comisia Europeană a publicat raportul privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare. Raportul prezintă analiza Comisiei privind măsurile întreprinse de România în ultimele doisprezece luni și indică domeniile unde sunt necesare măsuri suplimentare.

Președintele José Manuel Barroso a declarat: „Acest raport arată că România a întreprins pași importanți. Multe persoane din cadrul instituțiilor-cheie din domeniul judiciar și în materie de integritate au demonstrat un angajament real față de reformă. Raportul arată însă și că progresele nu au fost ușor de obținut și că cele realizate într-un domeniu pot fi anulate de regrese în alt domeniu. Sper că acest raport va indica în mod clar ce rămâne de făcut pentru a continua și consolida reforma și pentru a asigura o tendință pozitivă și durabilă.”

Prezentul raport evaluează progresele recente realizate de România în două domenii principale ale MCV: reforma sistemului judiciar și lupta împotriva corupției. Această evaluare arată că, de la ultimul raport în cadrul MCV, România a făcut progrese în numeroase domenii. Bilanțul instituțiilor-cheie din domeniul judiciar și în materie de integritate a rămas pozitiv, în ciuda unor circumstanțe uneori dificile. A continuat adoptarea unor modificări legislative necesare și îndelung așteptate, iar spiritul de cooperare dintre instituțiile judiciare și Ministerul Justiției contribuie la soluționarea problemelor de ordin managerial. În acest sens, situația a beneficiat de atmosfera mai calmă din punct de vedere politic din ultimii ani.

Cu toate acestea, persistă preocupările legate de independența sistemului judiciar și sunt multe exemple de rezistență la măsurile în materie de integritate și anticorupție. Modificarea expeditivă și netransparentă a Codului penal în decembrie 2013 a stârnit o preocupare generală, fiind privită ca o atingere adusă sistemului de combatere a corupției și de promovare a integrității, chiar dacă Curtea Constituțională a demonstrat funcționarea sistemului de control și echilibru, declarând această modificare neconstituțională. În ceea ce privește capitolul important al numirilor în posturi-cheie, avem o imagine de ansamblu mixtă, anumite proceduri derulându-se în mod deschis, transparent și pe baza meritelor, în timp ce altele pot face obiectul unor critici din motive legate de interferențe politice. În ansamblu, imaginea are consecințe asupra măsurii în care procesul de reformă din România poate fi considerat durabil, iar evoluțiile pozitive – ireversibile.

Comisia consideră că procesul de monitorizare din cadrul MCV, oportunitățile oferite de fondurile UE și angajamentul constructiv al Comisiei și al unui număr mare de state membre continuă să fie un sprijin valoros pentru reforma din România. Comisia invită România să continue și să consolideze progresele realizate în ceea ce privește recomandările sale în materie de reformă a sistemului judiciar, de integritate și de luptă împotriva corupției. Următorul raport va fi publicat peste aproximativ un an.

La 1 ianuarie 2007, Comisia a instituit un mecanism de cooperare și verificare pentru a evalua angajamentele asumate de România în domeniul reformei sistemului judiciar și al combaterii corupției. Comisiei i s-a solicitat să prezinte în mod regulat un raport privind progresele înregistrate în aceste domenii. Comisia a publicat primul raport la data de 27 iunie 2007. Rapoartele Comisiei sunt completate de un document de lucru al serviciilor Comisiei, în care se prezintă o analiză detaliată a progreselor înregistrate cu privire la fiecare dintre obiectivele de referință stabilite în cadrul MCV.

În ianuarie 2013, Comisia Europeană a prezentat un raport de evaluare a progreselor realizate de România în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor din cadrul mecanismului de cooperare și verificare (MCV), precum și a întrebărilor specifice legate de statul de drept și de independența sistemului judiciar în România care au apărut ca urmare a evenimentelor din vara anului 2012 în România. Acest raport s-a bazat pe raportul din iulie 2012, care a subliniat o serie de măsuri juridice și instituționale importante luate de la aderarea României la UE.

Analiza Comisiei se întemeiază pe o evaluare a progreselor realizate de autoritățile române, precum și pe informațiile prezentate de statele membre, de organizații internaționale, de experți independenți, precum și pe informații din diverse alte surse. Comisia a întreprins mai multe misiuni în România, rapoartele luând în considerare și răspunsurile date de România la chestionare detaliate pregătite de Comisie.

********

Prezentăm punctul de vedere al CSM referitor la Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu
despre progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, publicat la 22 ianuarie 2014:

 Raportul dat publicităţii la 22 ianuarie 2014, reprezintă o evaluare obiectivă a evoluţiilor înregistrate în România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Este demn de subliniat că perioada de referinţă este una mai mare de un an, Comisia analizând evoluţiile nu doar de la precedentul Raport, publicat la 30 ianuarie 2013, ci şi de la Raportul dat publicităţii la 18 iulie 2012.
 Ca şi în ultimele rapoarte, Comisia Europeană constată menţinerea track-recordului pozitiv la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Ministerului Public în general, şi al Agenţiei Naţionale de Integritate şi salută rezultatele Consiliului Superior al Magistraturii în îndeplinirea rolului său constituţional de garant al independenţei justiţiei, dar şi în eficientizarea sistemului judiciar, formarea magistraţilor şi a grefierilor, precum şi practica disuasivă a Secţiilor CSM în materie disciplinară.
 Se impune a fi subliniat că referirile la CSM sunt pozitive. De exemplu: „CSM este principalul apărător al independenţei justiţiei şi şi-a îndeplinit misiunea de o manieră sistematică şi profesionistă” (pagina 3, ultimul paragraf din versiunea în limba engleză); „ca urmare a criticilor CSM, s-a desfăşurat o a doua procedură (de numire), mai consensuală” (pagina 4 final și pagina 5); „atât din punctul de vedere al formării profesionale, cât şi al publicării hotărârilor judecătoreşti motivate, Înalta Curte şi CSM au luat măsuri importante, inclusiv prin acordarea accesului tuturor judecătorilor şi grefierilor la hotărârile altor instanţe din ţară” (pagina 6); „CSM şi-a reafirmat politica sa de toleranţă zero în combaterea problemelor de integritate în cadrul sistemului judiciar” (pagina 7, paragraful 3); menţionarea indirectă a conflictului de natură constituţională iniţiat de CSM ca urmare a nerespectării de către Senat a unei hotărâri judecătoreşti definitive și irevocabile (pagina 4, paragraful 3); menţionarea poziţiei corecte CSM în contextul modificărilor promovate în Parlament în decembrie 2013.
 Totodată, un alt aspect edificator pentru progresele înregistrate de CSM în cadrul MCV este reprezentat de faptul că Raportul din acest an conţine un număr redus de recomandări a căror implementare revine CSM, marea majoritate fiind adresate Legislativului şi Executivului.
 Recomandările adresate puterilor legislativă şi executivă urmăresc consolidarea în continuare a rolului CSM. De asemenea, şi celelalte recomandări sunt benefice CSM şi sistemului judiciar în ansamblu.
 Spre deosebire de alte rapoarte anterioare, nu există recomandări adresate exclusiv CSM, recomandările privind reforma judiciară implicând colaborarea inter-instituțională a tuturor actorilor cu atribuții în gestionarea sistemului judiciar.
 Salutăm faptul că progresele CSM şi ale sistemului judiciar în ansamblu au fost reflectate de o manieră obiectivă şi cuprinzătoare în Raport.
 Salutăm recomandările a căror implementare va contribui decisiv la consolidarea rolului constituţional al CSM de garant al independenţei justiţiei şi va preveni orice interferenţă sau atac la adresa independenţei justiţiei. În mandatul actualei conduceri a Consiliului, vom urmări îndeplinirea acestor recomandări şi a obiectivelor pe care ni le-am propus, atât pentru întărirea capacităţii instituţionale a CSM, cât şi pentru eficientizarea sistemului judiciar.
 Măsurile propuse de Comisie sunt în consonanţă cu obiectivele CSM şi cu nevoile sistemului judiciar românesc, în vederea asigurării sustenabilităţii si a ireversabilităţii reformei judiciare în România, întărirea statutului judecătorului şi procurorilor, şi a consolidării statului de drept şi a supremaţiei legii.

Raportul va fi discutat în şedinţa Plenului CSM din 23 ianuarie 2014, urmând a fi adoptat şi publicat un punct de vedere instituţional.
De asemenea, ca şi în anii trecuţi, în perioada următoare CSM va elabora un plan de măsuri pentru realizarea recomandărilor care intră în sfera sa de competenţă.

******

Referitor la Raportul Comisiei Europene privind Progresul României în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, dat publicității la data de 22 ianuarie 2014, Biroul de informare și relații publice al DNA prezintă următorul punct de vedere raportat la conținutul acestui document:

Raportul confirmă faptul că activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie reprezintă una din cele mai importante modalităţi în care România îşi îndeplineşte obiectivele din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.
Documentul subliniază că DNA a reuşit să îşi consolideze performanţa în lupta anticorupţie la nivel înalt, în pofida unor circumstanţe dificile.
Instrumentarea dosarelor privind persoane cu funcţii importante a demonstrat eficienţa sistemului de justiţie din România, atât sub aspectul trimiterilor în judecată cât şi al condamnărilor. Pe parcursul anului 2013, DNA şi-a menţinut ritmul din perspectiva investigaţiilor în cazuri de mare corupţie, cu o creştere importantă a numărului de persoane trimise în judecată.
Experţii europeni remarcă faptul că dorinţa procurorilor DNA de a-şi apăra instituţia poate fi privită ca o notă pozitivă a angajamentului organizaţiei de a-şi îndeplini scopul.
Cu toate acestea, raportul constată obstacolele întâmpinate în lupta anticorupţie, dintre care sunt menţionate încercarea de numire procurori în funcţii de conducere fără a consulta procurorul şef al DNA, atacurile la adresa magistraţilor care instrumentează cauze privind persoane publice, precum şi maniera pripită şi netransparentă în care a fost modificat Codul Penal la finele anului 2013.
Raportul confirmă utilitatea propunerilor formulate de conducerea DNA de suplimentare a numărului de poliţişti în vederea aplicării prevederilor la confiscarea extinsă şi identifică posibile probleme în aplicarea noilor Coduri, de natură să justifice o intervenţie legislativă anterior intrării în vigoare a acestor acte normative.
Raportul Comisei Europene realizează într-un mod obiectiv o imagine a principalelor probleme cu care se confruntă sistemul judiciar român.

**********

Europarlamentarul PDL, Monica Macovei, a semnat următoarea declaraţie de presă referitoare la Raportul MCV:
„USL și Ponta au trădat și trădează România și românii pentru interesele baronilor.
Victor Ponta și „grupul lui infracțional organizat”, așa cum s-a autodefinit în 2012, au obținut cele mai aspre critici în Raportul MCV, pentru că nu respectă independența justiției.
Toate minciunile și intervențiile brutale în justiție ale lui Ponta, Antonescu și Voiculescu se reflectă foarte prost în Raportul MCV și arată lipsa voinței politice a USL pentru măsuri anticorupție. USL a vrut să aibă superimunități, a vrut să scoată parlamentarii de sub un sfert din pedepsele Codului Penal, să nu mai răspundă pentru încălcarea legii, liderii USL i-au atacat pe magistrați, au spus că sunt dosare politice – adică au făcut tot ce puteau pentru ca România să aibă un raport MCV catastrofal.

Efectele raportului MCV se răsfrâng, din păcate, asupra tuturor românilor, care plătesc astfel pentru că au o guvernare și o majoritate politică în Parlament care acționează împotriva intereselor României. USL și Ponta au trădat și trădează România și românii pentru interesele baronilor.

De astăzi, guvernele statelor membre vor avea pe masă un nou raport MCV care arată că USL a făcut totul ca România să rămână repetentă. Lumea democrată nu mai crede acum că Guvernul Ponta și USL mai pot face ceva bun pentru români. Constatările privind voința pro-corupție a USL și dictatura baronilor USL alungă investitorii, care vor competiții corecte și contracte date pe bune. Fără investiții străine se reduce numărul locurilor de muncă, crește șomajul, românii sărăcesc.

În România lucrurile merg prost din cauza lui Ponta și a USL – raportul MCV de astăzi este o nouă confirmare. Intențiile reale ale lui Ponta și USL, de a opri tot ce merge bine în justiție, sunt piatra de moară pe care Ponta a atârnat-o de gâtul României.

Raportul MCV laudă instituțiile atacate de Ponta și USL. DNA, Înalta Curte, ANI, CSM și Curtea Constituțională au spălat parte din rușinea României de a fi condusă de un Guvern incompetent și distructiv. Progresele menționate în MCV sunt datorate unor judecători și procurori independenți, acelor magistrați care fac ca justiția să funcționeze corect și eficient. Sunt judecătorii și procurorii care cercetează și condamnă politicieni pe baza probelor reale, și fără să se uite la funcțiile inculpaților.

Continuarea monitorizării României în cadrul MCV este în interesul românilor care nu mai vor să aibă buzunarele goale din cauza corupției baronilor USL și vor ca justiția să funcționeze eficient și egal pentru toți”.

******

Prezentăm Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare:

COMISIAEUROPEANĂ

Bruxelles, 22.1.2014 COM(2014) 37 final

RAPORT AL COMISIEI CATRE PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIU

privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi de verificare

{SWD(2014) 37 final}

1. INTRODUCERE

În iulie 2012, la cinci ani după crearea mecanismului de cooperare şi de verificare (MCV), Comisia Europeană a publicat un raport bazat pe o evaluare generală a progreselor înregistrate de România1. În raport se constata că existau multe dintre elementele fundamentale necesare şi că MCV a contribuit în mod semnificativ la reforma din România. Atenţia se deplasa spre punerea în aplicare a reformelor. Raportul, metodologia şi concluziile acestuia au fost aprobate în cadrul concluziilor adoptate de către Consiliul de Miniştri2.
Raportul a fost marcat şi de evenimentele petrecute în iulie 2012 în România, ridicând întrebări specifice cu privire la statul de drept şi independenţa justiţiei din România. Aceste aspecte au fost abordate de Comisie în cadrul unui raport intermediar publicat în ianuarie 2013. În raportul respectiv s-a concluzionat că România pusese în aplicau doar unele dintre recomandările Comisiei care vizau aspectele menţionate. S-a constatat, de asemenea, necesitatea accelerării progreselor în ceea ce priveşte recomandările Comisiei referitoare la reforma sistemului judiciar, la integritate şi la lupta împotriva corupţiei. În prezentul raport sunt evaluate progresele pe care România le-a înregistrat în cele două domenii principale ale MCV – reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei – de la publicarea rapoartelor amintite. Pe baza rapoartelor MCV publicate până în prezent se poate observa că progresele nu au fost uşor de obţinut, iar cele obţinute într-un domeniu pot fi îngrădite sau negate de regrese în alt domeniu. În decembrie 2013, acţiunile Parlamentului au demonstrat că principiile şi obiectivele centrale ale reformei continuă să fie puse la încercare – pentru reiterarea acestor principii a fost necesară intervenţia Curţii Constituţionale. Din această cauză este deosebit de dificil să se evalueze caracterul durabil al reformei şi să se aprecieze dinamismul care există la nivel intern pentru asigurarea unei tendinţe generale.
Trebuie remarcat faptul că împrejurările dificile din 2012 nu au atenuat hotărârea unui număr mare de instituţii şi de persoane din România de a continua consolidarea progreselor. Comisia consideră că procesul de monitorizare din cadrul MCV, oportunităţile oferite de fondurile UE şi angajamentul constructiv manifestat de Comisie şi de numeroase state membre continuă să reprezinte un sprijin valoros pentru reforma din România. Următorul raport va fi întocmit în aproximativ un an.

2. STARE A PROCESULUI DE REFORMA DIN ROMANIA

2.1 Sistemul judiciar

Independenţa sistemului judiciar şi statul de drept au constituit o temă specială a raportului din iulie 2012 şi a raportului ulterior din ianuarie 20134. De asemenea, această temă s-a aflat în mod constant în centrul dezbaterilor din România, instituţiile judiciare punând un accent

C0M(2012) 410 final.
224 septembrie 2012.
3C0M(2013) 47 final. Analizele şi recomandările raportului au fost aprobate în cadrul concluziilor adoptate de Consiliul Afaceri Generale la 11 martie 2013.
4C0M(2012) 410 final , C0M(2013) 47 final.
mai mare pe această parte a activităţii lor. Este posibil ca acest lucru să fi influenţat nivelul de încredere în instituţiile judiciare din România5.

Independenţa sistemului judiciar şi statul de drept

Ordinea constituţională

Deşi nu fac strict parte din sistemul judiciar, Constituţia şi Curtea Constituţională se află în centrul statului de drept. Acţiunea de contestare a autorităţii Curţii Constituţionale din vara anului 2012 nu a fost repetată şi, în plus, i-a consolidat rolul de arbitru important. Cu „tea Constituţională va continua să joace un rol esenţial în apărarea unor principii-cheie, cum ar fi separarea puterilor, precum şi în cadrul unor eventuale discuţii viitoare asupra modificării Constituţiei.

Odată cu reluarea, probabil în cursul acestui an, a dezbaterilor constituţionale, este de asemenea important să se ofere Consiliului Superior al Magistraturii posibilitatea de a face observaţii cu privire la toate domeniile care ţin de sistemul judiciar. Mai precis, va trebui să se acorde atenţie excluderii acelor modificări care măresc posibilitatea politicienilor de a influenţa factorii de decizie din sistemul judiciar sau de a contesta independenţa şi autoritatea sistemului judiciar. Din acest motiv, angajamentul guvernului de a consulta Comisia de la Veneţia, în special, este un semn important al angajamentului României de a-şi baza toate modificările constituţionale viitoare pe norme europene. Autorităţile române şi-au exprimat, de asemenea, intenţia clară de a ţine Comisia Europpană la curent.

Presiunea exercitată asupra independenţei sistemului judiciar

În vara şi în toamna anului 2012, Comisia a primit din partea instituţiilor judiciare un număr mare de mesaje în care erau redate critici directe lansate de politicieni şi atacuri mediatice motivate politic la adresa unor judecători, procurori şi membri ai familiilor acestora, precum şi la adresa unor instanţe şi a unor parchete6. Se pare că, din iulie 2012, atacurile de acest gen au scăzut în număr şi în forţă, însă ele continuă să existe. Există, de exemplu, cazuri de critică directă adresată unor instituţii judiciare şi unor magistraţi cu puţin timp înainte de pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti care vizau persoane politice importante.

Acest lucru contrastează cu practicile din numeroase alte state membre, unde măsura în care politicienii emit comentarii asupra unor hotărâri judecătoreşti este limitată de respectul pentru principiul separării puterilor şi al independenţei justiţiei, asigurat fie prin norme, fie prin convenţii.

CSM şi-a îndeplinit rolul de principal garant al independenţei justiţiei într-un mod sistematic şi profesionist, ceea ce a ajutat ca acest aspect să fie luat în considerare cu mai multă seriozitate de către cetăţeni şi politicieni. Acest rol s-a dovedit a fi o parte tot mai importantă a sarcinilor CSM, iar el ar putea fi consolidat prin intermediul unei proceduri clare şi transparente privitoare la modul de reacţie al CSM în astfel de cazuri. CSM ar putea, de asemenea, să exploreze alte modalităţi de a manifesta susţinere instituţională pentru aplicarea

5Conform Eurobarometrului special nr. 385 realizat pe tema justiţiei, 44 % din români au încredere în sistemul judiciar, ceea ce nu este foarte departe de media UE (53 %), România situându-se pe locul 17 în UE-28 în ceea ce priveşte încrederea.
6COM(2013) 47 final, p. 4.
în practică a independenţei sistemului judiciar prin sprijinirea diferiţilor magistraţi în astfel de situaţii7.

Ministrul Justiţiei a condus, de asemenea, o iniţiativă utilă de stabilire a unui dialog între media şi magistraţi. Relaţiile dintre aceştia ar putea fi îmbunătăţite printr-o mai bună înţelegere reciprocă, precum şi printr-o abordare profesionistă a instituţiilor judiciare faţă de mijloacele de comunicare în masă. Cu toate acestea, va fi dificil să se înregistreze progrese dacă magistraţii şi hotărârile judecătoreşti vor continua să fie ţinta unor critici lansate de persoane publice.

Respectarea hotărârilor judecătoreşti

Cele de mai sus se leagă de un aspect important al separării puterilor şi al statului de drept, respectarea hotărârilor judecătoreşti, şi se manifestă pe mai multe planuri. Nerespectarea unor hotărâri judecătoreşti sau cazurile în care hotărârile judecătoreşti sunt contestate în mod nejustificat de către administraţia publică constituie o atingere adusă naturii obligatorii a hotărârilor judecătoreşti.

Acest lucru este o problemă atunci când sunt vizate cele mai înalte organisme ale statului. Din iulie 2012, magistraţii au fost nevoiţi de mai multe ori să se adreseze Curţii Constituţionale ca urmare a lipsei de voinţă a Parlamentului de a proceda la încetarea anumitor mandate pe baza unor hotărâri judecătoreşti definitive în care se stabilea incompatibilitatea unui parlamentar. Cea mai recentă hotărâre a Curţii Constituţionale în această privinţă datează din noiembrie 2013, dar Senatul nu a luat încă nicio măsură.

Numirile la nivel înalt

Numirile din sistemul judiciar constituie unul dintre cele mai clare moduri de demonstrare a independenţei judecătorilor şi a procuro^lor. Procesul MCV a subliniat importanţa unor proceduri de numire clare şi obiective, care să fie respectate8: numirile nepolitice ale unor persoane cu un înalt nivel de profesionalism şi de integritate sunt esenţiale pentru încrederea publică în sistemul judiciar.

Evoluţiile de anul trecut sunt mixte9. În cazul conducerii Înaltei Curţi nu au existat semne de imixtiune în procesul de numire. Situaţia este mai dificilă în cazul parchetului, unde procesul de numire demarat în septembrie 2012a avut o culoare politică accentuată care nu a putut fi atenuată de modificările aduse ulterior procedurii. Este posibil ca acest lucru să îi fi descurajat pe unii potenţiali candidaţi să îşi manifeste interesul pentru această poziţie. Pe lista finală a candidaţilor propuşi figurau câteva persoane cu rezultate bune în domeniul anticorupţiei. Cu toate acestea, la rezultatul global nu s-a ajuns în urma unui proces transparent, conceput să permită verificarea calităţilor candidaţilor şi derularea unei competiţii reale. Comisia a regretat decizia de a nu se urma o procedură solidă şi a subliniat că persoanelor numite le revine astfel sarcina să îşi arate angajamentul de a continua activitatea de combatere a corupţie desfăşurată de aceste instituţii.

9 R aportul tehnic, secţiunea 1.1.1.
8De exemplu, în COM(2012) 410 final se face ape la „un proces transparent şi obiectiv de numire în funcţie [pentru instituţiile implicate în combaterea corupţiei], prin organizarea unui concurs deschis cu criterii clare, care să vizeze cei mai buni candidaţi posibili pentru aceste funcţii de conducere, în scopul asigurării continuităţii în funcţionarea instituţiilor respective”. A se vedea şi concluziile Consiliului de Miniştri, cele mai recente din 13 martie 2013.
9Raportul tehnic, secţiunea 1.5.

În toamna anului 2013, numirile în funcţiile de procuror şef şi de procurori şefi adjuncţi ai DNA au creat o altă problemă dificilă. Încă o dată s-a pus capăt brusc numirilor temporare în posturi ad-interim, iar numirile au fost efectuate de către Ministrul Justiţiei fără respectarea deplină a procedurii de consultare a conducerii DNA. În urma criticilor exprimate de public şi de CSM a avut loc un al doilea proces de numire, caracterizat într-o mai mare măsură de consens, în cazul căruia normele au fost respectate şi care s-a soldat cu un set diferit de numiri permanente. Momentul ales a provocat, de asemenea, îngrijorări în rândul publicului în sensul că se făcea o legătură cu deciziile DNA privitoare la persoane politice, precum şi critici politice la adresa procurorilor10.

Cadrul juridic

Noile coduri juridice

Procesul de elaborare a noilor coduri juridice ale României a fost urmărit în fiecare raport MCV.

În raportul MCV din iulie 2012 s-a subliniat că elaborarea acestor noi coduri reprezintă o modernizare semnificativă a cadrului juridic al României. Deşi procesul de punere în aplicare nu a fost uşor, îndeosebi în perioada în care trebuiau menţinute două sisteme paralele, a existat tot mai mult percepţia că factorii de decizie din sistemul judiciar au colaborat cu Ministerul Justiţiei în vederea facilitării tranziţiei. În cadrul pregătirilor pentru intrarea în vigoare a noului Cod penal s-a încercat valorificarea experienţelor din trecut11. De asemenea, Ministerul Justiţiei a obţinut un buget şi posturi suplimentare pentru sprijinirea procesului de punere în aplicare a noilor coduri. A fost util să se stabilească termene mai lungi, dar realiste, pentru derularea procesului.

Noul Cod de procedură penală, care urmează să fie pus în aplicare începând din februarie, constituie o acţiune majoră: toate dispoziţiile sunt direct aplicabile, iar codul introduce două noi instituţii, „judecătorul de drepturi şi libertăţi” şi „judecătorul de cameră preliminară”. Prin urmare, este deosebit de important ca, atunci când este posibil, problemele să fie anticipate şi rezolvate. Va fi important ca, după intrarea în vigoare a noilor coduri, să se asigure o monitorizare periodică a efectelor reale şi a punerii în aplicare a noilor dispoziţii.

O altă dificultate este instabilitatea noilor coduri la câteva luni înainte de intrarea lor în vigoare. S-au constatat mai multe probleme juridice care ar putea presupune aducerea unor modificări la coduri sau la normele de aplicare a Codului de procedură penală care urmează să fie adoptate înainte de intrarea în vigoare12. În plus, Parlamentul României a votat, în decembrie, o serie de modificări ale Codului penal, care au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională (a se vedea mai jos).

Uniformitate jurisprudenţei

Introducerea codurilor constituie, de asemenea, o ocazie importantă de a aborda aspectul uniformităţii jurisprudenţei. Lipsa de uniformitate şi o anumită lipsă de previzibilitate a jurisprudenţei instanţelor sau a modului în care sunt interpretate dispoziţiile legislative reprezintă în continuare o preocupare semnificativă pentru comunitatea oamenilor de afaceri şi pentru societate în general.

10 Raportul tehnic, secţiunea 1.5.
11Raportul tehnic, secţiunea 1.2.2.
12 Raportul tehnic, secţiunea 1.2.2.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a întreprins o serie de măsuri utile pentru abordarea acestei teme. Prin noile coduri de procedură, recursurile sunt reorientate spre scopul lor principal de casaţie, iar rolul Înaltei Curţi în sporirea uniformităţii este consolidat. Procedura hotărârilor preliminare va aduce o nouă procedură care va permite adresarea de întrebări Înaltei Curţi în vederea unei hotărâri interpretative care este obligatorie atât pentru instanţa în chestiune, cât şi pentru cazurile ulterioare. În ceea ce priveşte atât formarea, cât şi publicarea hotărârilor judecătoreşti motivate, Înalta Curte şi CSM au întreprins măsuri importante, printre care se numără acordarea accesului judecătorilor şi grefierilor la hotărârile pronunţate de toate celelalte instanţe de pe teritoriul ţării. Următoarea etapă ar trebui sa fie asigurareaaccesului profesiilor juridice şi al publicului larg la toate hotărârile judecătoreşti.

Cu toate acestea, în unele cazuri se manifestă rezistenţă atunci când trebuie să se respecte jurisprudenţa sau îndrumările unor instanţe superioare, ceea ce afectează fur ţionarea mimală a sistemului judiciar. Incertitudinea care rezultă din această atitudine subminează încrederea în sistemul judiciar, creând ineficienţă şi frustrare atât în rândul operatorilor comerciali, cât şi al cetăţenilor. Conducerea instanţelor ar putea întreprinde mai multe acţiuni pentru a atrage atenţia colegilor asupra importanţei uniformităţii şi, în special, pentru a contesta cazurile în care hotărârile par să se abată de la practica Înaltei Curţi. În ceea ce o priveşte, Înalta Curte trebuie să remedieze situaţiile în care propriile hotărâri par neuniforme.

O sursă suplimentară de dificultăţi în aplicarea uniformă a legii e* te legată de calitatea şi de stabilitatea cadrului juridic. Se întâmplă deseori ca numărul mare de ordonanţe de urgenţă sau de proceduri parlamentare adoptate fără un grad minim de transparenţă să nu permită derularea unui proces adecvat de evaluare, consultare şi pregătire, chiar şi în cazurile în care urgenţa nu este clară. Drept urmare, judecătorii, procurorii, avocaţii, agenţii economici, administraţiile şi cetăţenii care trebuie să aplice legea sunt confuzi, se comit greşeli şi există un risc ridicat de ambiguităţi care ar putea fi folosite pentru o interpretare divergentă a legii.

Reforma structurală a sistemului judiciar

Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar (2014-2018)

Ministerul Justiţiei s-a ocupat de elaborarea unei strategii de dezvoltare a sistemului judiciar (2014-2018). Strategia vizează consolidarea reformelor actuale şi a instituţiilor judiciare, precum şi sporirea încrederii în justiţie. Obiectivele generale – o mai mare eficienţă, consolidarea instituţiilor, integritatea, calitatea, transparenţa şi accesul la justiţie – corespund activităţilor desfăşurate în alte state membre şi la nivel european. Scopul este ca strategia şi planul de acţiune ‘are o însoţeşte să fie adoptate în februarie 2014. O cooperare strânsă între guvern şi instituţiile judiciare este esenţială pentru o astfel de iniţiativă, iar ministrul a reuşit să apropie insţituţile. Consensul va contribui, de asemenea, la autoritatea strategiei. Ar fi important, de asemenea, ca în proces să fie implicate şi alte profesii juridice, cum ar fi avocaţii, notarii şi executorii judecătoreşti.

Un element important al unei eventuale reforme viitoare a sistemului judiciar ar fi sporirea capacităţii organelor de conducere din justiţie de a adopta decizii în cunoştinţă de cauză, bazate pe sistem fiabil de colectare a datelor referitoare la funcţionarea sistemului judiciar, pe cercetare şi pe o planificare pe termen lung. Alte state membre au utilizat, de asemenea, practici precum sondajele realizate în rândul persoanelor care recurg la justiţie sau al angajaţilor instanţelor, pentru a aduna informaţii cu privire la carenţele sistemului.

13 În secţiunea 1.3.2 a Raportului tehnic sunt prezentate diferite iniţiative adoptate până în prezent.
Gestionarea volumului de lucru si eficienţa justiţiei

Se constată în continuare problema unui volum de lucru excesiv în anumite instanţe şi parchete, problemă exacerbată de incertitudini în ceea ce priveşte impactul codurilor. Există mai multe tendinţe utile în sistemul judiciar, cum ar fi specializarea, utilizarea mai eficientă a grefierilor şi măsurile de practică judiciară pentru prevenirea întârzierilor supărătoare, măsuri care ar putea avea toate un anumit impact..

Cu toate acestea, este de asemenea important să se analizeze problema cu care sistemul se confruntă de mai mut timp14a reechilibrării resurselor disponibile prin refacerea hărţii judiciare. O astfel de schimbare ar presupune, totuşi, o modificare legislativă şi, în ciuda susţinerii din partea Ministerului Justiţiei, se pare că sprijinul Parlamentului este în continuare nesigur.

Integritatea sistemului judiciar

CSM şi-a subliniat politica de toleranţă zero în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor de integritate în cadrul sistemului judiciar şi a elaborat, cu ajutorul Inspecţiei Judiciare, o abordare mai coerentă şi mai amplă. Va fi important ca acest lucru să se reflecte şi într-o abordare coerentă din partea secţiei administrative a Înaltei Curţi. Se p^ e că s-a ajuns astfel la un număr mai mare de cazuri15, însă va fi necesar ca aspectul să fie monitorizat în continuare pentru a se stabili dacă efectul de descurajare funcţionează.

2.2 Cadrul de integritate

Cadrul de integritate este una dintre caracteristicile centrale ale MCV. Acesta se bazează pe instituţii şi norme care să asigure faptul că aşteptările sunt clare şi că ele sunt realizate în mod corespunzător. De asemenea, un astfel de cadru depinde în mare măsură de acceptarea la nivel politic şi cultural a faptului că integritatea este un principiu important pentru funcţionarii publici şi că orice încălcare ar trebui să aibă consecinţe.

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) si Consiliul Naţional de Integritate (CNI)

În cursul anului trecut, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a continuat să îşi consolideze bilanţul de rezultate16. Există însă în continuare obstacole, precum şi diferenţe între progresele înregistrate în ceea ce priveşte cazurile de incompatibilitate, conflictele de interese şi averile nejustificate. Mai concret, ANI şi conducerea acesteia s-au confruntat cu o serie de atacuri care au părut să coincidă, deseori, cu cazurile ANI împotriva unor înalţi reprezentanţi politici. Consiliul Naţional de Integritate şi-a dovedit valoarea de organism de supraveghere capabil să explice mandatul ANI şi să intervină public atunci când este necesar.

ANI a căpătat mai multă autoritate în calitate de instituţie, guvernul sprijinind sporirea resurselor pentru asigurarea funcţionării sale eficace. Întrucât relaţiile cu alte agenţii guvernamentale sunt esenţiale, ANI a încheiat o serie de acorduri de lucru menite să reglementeze aceste relaţii – chiar dacă unele sunt mai fructuoase decât altele. Deciziile ANI sunt deseori atacate în instanţă, însă statistic rezultă că instanţele au confirmat concluziile ANI în peste 80 % din acţiunile introduse împotriva unor decizii ale ANI având ca obiect un conflict de interese.

14 A se vedea, de exemplu, C0M(2012) 410 final, p. 8.
15 Raportul tehnic, secţiunea 1.4.4. În această secţiune se constată şi proporţia ridicată de cazuri care au fost atacate cu succes la Înalta Curte, afectând astfel eficacitatea măsurilor.
16 Raportul tehnic, secţiunea 2.1.3.
Se pare că instanţele s-au familiarizat cu cadrul de integritate. Jurisprudenţa este însă în continuare neuniformă, atât la nivelul curţilor de apel, cât şi la nivelul ICCJ existând hotărâri contradictorii, iar procedurile în instanţă în cazurile de incompatibilitate sunt în continuare îndelungate. ANI se află încă în aşteptarea unei hotărâri a ICCJ pentru a şti dacă poate contesta o decizie a Comisiei de cercetare a averilor de a nu înainta un caz ANI în instanţă. Intervalul de timp necesar pentru anularea contractelor afectate de existenţa unui conflict de interese, alături de rezultatele slabe ale administraţiei publice în ceea ce priveşte urmărirea unor astfel de cazuri, reduce, de asemenea, forţa disuasivă a activităţilor ANI şi ocazionează pierderi pentru finanţele publice.

Decizia de a elabora un sistem de verificare ex-ante a existenţei unui conflict de interese în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice reprezintă o completarevaloroasă a activităţilor ANI. Este de dorit, în mod evident, ca eventualele conflicte de interese să poată fi identificate şi evitate în prealabil, înainte de semnarea contractelor. Pentru ca sistemul să funcţioneze, va fi important să existe o obligaţie legală a autorităţilor contractante de a răspunde la problemele identificate de ANI. O altă prevedere importantă ar fi aceea ca funcţionarii publici aflaţi într-o situaţie de conflict de interese semnalată de ANI şi confirmată de instanţă să răspundă pentru o proporţie minimă din costurile contractului în cazul derulării acestuia. Dacă se va dovedi a fi eficace, această abordare ar trebui să fie extinsă rapid de la procedurile în care sunt implicate fonduri la toate procedurile de achiziţii publice.

Ar fi logic să se desprindă învăţămintele necesare din activitatea depusă în prezent de ANI, în vederea îmbunătăţirii cadrului juridic al acesta agenţii. În prezent se discută cu guvernul un pachet care ar urma să cuprindă măsuri importante, precum anularea imediată a unui contract în momentul rămânerii definitive a unei hotărâri într-un caz de conflict de interese, efectuarea mai multor controale în etapa de numire şi facilitarea accesului la declaraţiile de interese. Acest pachet ar reprezenta pentru ANI o bună ocazie de a îndruma o codificare a cadrului de integritate, ceea ce ar asigura eliminarea oricăror presupuse ambiguităţi din actualul cadru.

Măsurile sensibile de această natură se confruntă însă cu incertitudinea creată de încercările succesive din Parlament de a submina eficacitatea cadrului de integritate18. Printre acestea se numără, de exemplu, tentativele de modificare a normelor privind incompatibilitatea în cazul reprezentanţilor aleşi la nivel local în vara anului 2013sau recentele tentative de modificare a Codului penal, care au vizat scoaterea unor categorii întregi de persoane fizice de sub incidenţa normelor în materie de integritate, inclusiv a normelor în materie de conflict de interese (a se vedea mai jos). În pachet sunt abordate şi cazurile în care Parlamentul refuză să pună în aplicare o decizie pronunţată de ANI, chiar şi atunci când o astfel de decizie este confirmată de o hotărâre judecătorească. O eventuală propunere a Guvernului de modificare a legii ANI ar trebui, prin urmare, să consolideze rolul important pe care ANI îl joacă în ceea ce priveşte testarea voinţei politice de a menţine un cadru de integritate eficace.

Cadrul de integritate: Parlamentul

În rapoartele MCV anterioare s-a subliniat, de asemenea, riscul ca parlamentarii să fie percepuţi ca folosind normele pe care le adoptă pentru a se proteja de efectele legilor19 În

17 În secţiunea 2.1.4 a Raportului tehnic este prezentat în detaliu procesul avut în vedere.
18 În COM(2012) 410 final, p. 14, sunt prezentate exemple din ultimii ani.
19 De exemplu, C0M(2012) 410 final, p. 14.
raportul MCV din ianuarie s-a observat că, în ianuarie 2013, Parlamentul a adoptat amendamente la statutul deputaţilor şi senatorilor, modificând procedura de ridicare a imunităţii în cazurile de percheziţie, arestare sau reţinere a acestora şi de urmărire penală a unor foşti miniştri. Statutul pare să fie o măsură utilă, aducând mai multă claritate în ceea ce priveşte faptul că starea de incompatibilitate are ca efect încetarea mandatului de deputat sau senator şi introducând termene pentru analiza parlamentară a cererilor de reţinere, arestare saupercheziţie a unor parlamentari, înaintate de parchete. Cu toate acestea, nu se prevede obligaţia ca refuzarea începerii urmăririi penale să fie motivată .

Ca urmare a unei contestaţii depuse la Curtea Constituţională, aceste dispoziţii au intrat în vigoare abia în luna iulie, iar regulamentele de aplicare şi un nou Cod de conduită21nu au fost încă adoptate. Eficacitatea statutului va trebuie evaluată în timp. Din păcate, practica din cursul toamnei anului 2013 nu a reflectat întotdeauna faptul că parlamentarii recurgeau la norme noi pentru a asigura o nouă rigoare în cadrul procedurilor22. De exemplu, în ciuda îngrijorărilor exprimate în raportul din ianuarie, Parlamentul nu a executat o hotărâre a Înaltei Curţi prin care se confirma o decizie a ANI .

2.3 Combaterea corupţiei la nivel înalt

În rapoartele MCV şi în concluziile Consiliului din anii trecuţi s-a subliniat că rezultatele instituţiilor competente în domeniul combaterii corupţiei la nivel înalt constituie unul dintre cele mai importante moduri prin care România progresează pe calea îndeplinirii obiectivelor fixate în cadrul MCV. De la ultimele rapoarte MCV, atât DNA, la nivel de urmărire penală24, cât şi ICCJ, pentru faza de judecată25, s-au menţinut la rezultate semnificative în circumstanţe dificile. Luând în considerare atât trimiterile în judecată, cât şi condamnările, aplicarea sistemului de justiţie la persoane politice importante a fost o dovadă semnificativă a razei de acţiune a justiţiei române.

Practica instanţelor a cunoscut îmbunătăţiri considerabile, în special în ceea ce priveşte durata investigaţiilor desfăşurate de DNA şi a proceselor26. O importantă „portiţă de scăpare” a fost închisă, pentru a se împiedica utilizarea demisiei dintr-un post, de parlamentar, de exemplu, ca motiv de întârziere a unui caz, iar la Înalta Curte au fost prevăzuţi avocaţi de serviciu, pentru a se împiedica utilizarea absenţei unui avocat al apărării ca motiv de amânare a judecăţii.

20 În C0M(2013) 47 final, p. 7, s-a recomandat: „Ar trebui să se furnizeze o justificare completă dacă Parlamentul nu permite ca activitatea de asigurare a respectării legii să se desfăşoare normal.”
21 Preşedintele Camerei Deputaţilor a exprimat o anumită deschidere în ceea ce priveşte inspirarea Codului de conduită u:n practica internaţională, un proiect al acestui cod fiind transmis Parlamentului European în decembrie 2013.
22 Raportul tehnic, secţiunea 2.2.
23 Chiar şi după exprimarea unui sprijin clar din partea ICCJ şi a Curţii Constituţionale într-un caz în care era implicat un senator.
24 În 2013, numărul de trimiteri în judecată a crescut în mod semnificativ (1 073 în total). A se vedea Raportul ijhnic, secţiunea 3.2.3.
25 Cifrele comunicate de Înalta Curte sunt comparabile cu cele comunicate pentru 2012. A se vedea Raportul tehnic, secţiunea 3.1.
26 Din 205 cazuri înaintate de DNA în care s-au pronunţat hotărâri definitive în perioada de referinţă, majoritatea (aproximativ 73 %) au primit o soluţie în mai puţin de 4 ani (cea mai mare parte în termen de 2 ani). A se vedea Raportul tehnic, secţiunea 3.1

Combaterea corupţiei în rândul magistraţiloreste un element-cheie al credibilităţii sistemului. În acest domeniu au fost depuse eforturi atât pentru sporirea coerenţei sancţiunilor, cât şi pentru intensificarea efectului disuasiv al acestora prin supunerea unui proiect de lege privind pierderea pensiilor de serviciu speciale ale magistraţilor condamnaţi definitiv pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, inclusiv corupţie28.

Cu toate acestea, în domeniul combaterii corupţiei la nivel înalt există încă obstacole semnificative. În ciuda cercetărilor, a trimiterilor în judecată şi a condamnărilor care au loc, există elemente care dovedesc faptul că actele de corupţie nu sunt întotdeauna tratate ca infracţiuni grave. În cadrul sistemului judiciar, procentul ridicat de pedepse cu suspendare pare să indice o anumită reticenţă a judecătorilor de a-şi asuma consecinţele unei constatări a vinovăţiei29, ceea ce se află în contradicţie cu ghidul de stabilire a pedepselor al înseşi Înaltei Curţi. Un alt aspect important în acest domeniu va fi îmbunătăţirea bilanţului de rezultate în ceea ce priveşte confiscarea activelor şi recuperarea activelor. Confiscarea extinsă, care cuprinde şi activele rudelor, rămâne o procedură recentă la care se recurge relativ rar30.

Această reticenţă este subliniată de declaraţiile unor politicieni români care îşi exprimă simpatia faţă de persoanele condamnate pentru acte de corupţie. Aplicarea neuniformă a normelor privind miniştrii care demisionează din posturi crează o impresie de subiectivitate. Acest lucru ar putea avea legătură şi cu modificările aduse Codului penal şi adoptate de Parlament în decembrie 2013 fără organizarea unei dezbateri sau a unei consultări publice prealabile. Organismele judiciare din România, inclusiv În ’ta Curte şi Consiliul Superior al Magistraturii, şi-au exprimat îngrijorări grave cu privire la modificări, întrucât acestea ar aveaca efect scoaterea parlamentarilor din sfera de aplicare a legislaţiei aplicabile infracţiunilor de corupţie, precum luarea de mită, traficul ie influenţă şi abuzul în serviciu. Din datele DNA reiese că un număr de 28 de parlamentari au fost condamnaţi sau sunt judecaţi pentru fapte de

O altă modificare a constat într-un regim de prescripţie modificat, prin care perioada de prescripţie ar fi redusă în mod substanţial. Rapoartele MCV au cuprins în mod frecventobservaţii cu privire la regimul de prescripţie din România , care conţine o dispoziţie relativ neobişnuită conform căreia prescripţia încetează numai în momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive. Printre au> dispoziţii importante se numără şi redefinirea conflictului de interese în vederea scoaterii unei serii largi de categorii de persoane de sub incidenţa

27 Atât ICCJ, cât şi DNA au raportat câteva cazuri recente.
28 Acest proiect de lege a fost aprobat de Camera Deputaţilor şi se află în Senat.
29 În cazurile instrumentate de DNA în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2013 şi 15 octombrie 2013 au primit condamnări cu închisoarea 853 de persoane inculpate. În cele din urmă, 22,2 % (189 de pedepse) au fost pronunţate cu executare şi 77,8 % (664 de pedepse) au fost pronunţate cu suspendare a executării (fie cu suspendare condiţionată a executării, fie cu suspendare a executării sub supraveghere). A se vedea Raportul tehnic, secţiunea 3.6.1.
30 Conform datelor comunicate de Ministerul Justiţiei, Legea din 2012 privind confiscarea extinsă a fost aplicată de organele de urmărire penală în 34 de cazuri în perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi 1 septembrie 2013. 0 singură hotărâre care presupunea confiscarea extinsă a fost pronunţată în instanţă, iar cazul face în prezent obiectul unui recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
31 La fel ca şi preşedintele sau persoane care desfăşoare profesiile de avocat, notar sau executor judecătoresc.
32 Raportul tehnic, secţiunea 3.2.1.
33 În C0M(2012) 410 final s-a recomandat suspendarea termenelor de prescripţie din momentul începerii unei cercetări judiciare.
răspunderii în cazul săvârşirii unei infracţiuni34. S-ar părea că o altă modificare propusă are ca efect eliminarea oricăror urmări legate de corupţie în cazul persoanelor care au primit deja o condamnare sau o pedeapsă35.

Aceste modificări au stârnit reacţii din partea magistraţilor români36şi a comunităţii internaţionale . Una dintre problemele ridicate a fost faptul că în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei se prevede că toţi funcţionarii publici care deţin funcţii legislative, executive, administrative sau judiciare ar trebuie să intre sub incidenţa unor norme de incriminare a corupţiei şi a conflictului de interese . Curtea Constituţională a României a hotărât, în ianuarie 2014, că modificările sunt neconstituţionale şi a invocat, în special, necesitatea de a respecta obligaţiile care decurg din legislaţia internaţională, precum şi principiul egalităţii în faţa legii, consfinţit în Constituţia României. Hotărâre Curai Constituţionale a reprezentat o importantă demonstraţie a existenţei unui echilibru de puteri, însă continuă să fie surprinzător faptul că au fost aprobate modificări care păreau să conteste direct principii atât de importante.

2.2 Combaterea corupţiei la toate nivelurile

MCV recomandă, de asemenea, depunerea unor eforturi intense pentru eliminarea corupţiei la toate nivelurile societăţii româneşti. Sondajele indică în mod constant că existenţa pe scară largă a corupţiei constituie o sursă importantă de îngrijorare publică39Deşi aducerea în faţa justiţiei a unor persoane notabile acuzate de corupţie poate influenţa în mod pozitiv percepţia generală, combaterea corupţiei la toate nivelurile presupune, de asemenea, depunerea unor eforturi susţinute în scopul de a reduce posibilităţile de a comite fapte de corupţie şi, ulterior, de a arăta că faptele descoperite nu rămân fără consecinţe. Continuă să treneze adoptarea unor astfel de măsuri manageriale şi preventive

Strategia Naţională Anticorupţie (SNA) este o iniţiativă importantă prin care s-a reuşit extinderea cadrului comun la o gamă largă de instituţii române. 41Activitatea depusă în cadrul strategiei în vederea răspândirii bunelor practici şi a încurajării organismelor publice de a

34 Peste 100 de primari şi viceprimari sunt în prezent judecaţi pentru încălcări care intră în sfera de competenţă a DNA.
35 Analizarea acestei modificări a f ost amânată.
36 A se vedea, de exemplu, comunicatul de presă al DNA: http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=4510&iftfdi=&iffi=comunicat:şi ICCJ:
http://www.scj .ro/sesizari%20CC/Hot%20SU%201%202013.pdf
37 A se vedea, de exemplu, şi reacţia ambasadei Statelor Unite în România:http://romania.usembassv. gov/policv/media/pr-12112013.html
38A se vedea, de exemplu, şi articolul 4 alineatul (5) din propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal, C0M(2012) 363 final, d>n 11.7.2012. Reacţia autorităţilor judiciare din România concordă, de asemenea, cu dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, conform cărora funcţionarii publici intră în sfera de aplicare a normelor aplicabile corupţiei la fel ca orice persoană care deţine o funcţie legislativă, executivă, administrativă sau judiciară în unul din statele participante, indiferent dacă a fost numită sau aleasă în funcţia respectivă.
39 A se vedea Eurobarometrul nr. 374 din februarie 2012,
http://ec.europa.eu/public opinion/archives/ebs/ebs 374 en.pdf, şi indicele de percepţie a corupţiei din anul 2013 furnizat de Transparency International,http://cpi.transparencv.org/cpi2013/results/
40Este de remarcat, de exemplu, faptul că în numeroasele cazuri de primari aflaţi într-o situaţie de incompatibilitate, nu s-a luat nicio măsură înainte ca ANI să înceapă să pună în evidenţă acest aspect. Controalele administrative existente nu s-au dovedit, aşadar, a fi eficace
41De exemplu, aproape 80 %din autorităţile locale participă în prezent la strategie; acestea au desemnat persoane de contact pentru activităţile care au legătură cu implementarea SNA.
dedica resurse şi atenţie luptei împotriva corupţiei este în mod cert o activitate valoroasă. Următoarea etapă ar fi aceea de a aplica norme mai uniforme în domenii precum evaluarea riscurilor şi standarde pentru controalele interne. Cu toate acestea, în lipsa unor competenţe de asigurare a respectării legii43, strategia depinde într-o foarte mare măsură de priorităţile stabilite la nivelul conducerii diferitelor instituţii. Există modalităţi de demonstrare a angajamentului de a combate corupţia, precum voinţa de a aduce la cunoştinţa instituţiilor cazurile de încălcare: faptul că diferitele instituţii au rezultate foarte variate în domeniul unor astfel de măsuri indică o lipsă de uniformitate în abordare.

O altă abordare importantă ar fi să se ţină seama de dimensiunea de prevenire a corupţiei încă din faza de proiect a noilor politici şi acte legislative. Un exemplu în acest sen: ar fi iniţiativele de promovare a descentralizării şi a regionalizării, în cadrul cărora d -legarea competenţelor de adoptare a deciziilor financiare ar trebui să fie însoţită de o evaluare a riscurilor şi de o serie de măsuri pentru compensarea noilor vulnerabilităţi creatoe.

În mai multe instituţii, cum ar fi Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, au continuat să fie derulate, cu finanţare din partea UE, proiecte specifice în domeniul anticorupţiei care au dat rezultate interesante şi care constituie un posibil exemplu de bune practici. Comisia aşteaptă cu interes să utilizeze aceste iniţiative la elaborarea unor proiecte specifice pentru următoarea perioadă de programare.

Magistraţii şi agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în domeniul achiziţiilor publice în România amintesc, pe lângă necesitatea de a consolida mijloacele de prevenire a corupţiei şi a conflictelor de interese în materie de achiziţii publice, alte două aspecte-cheie: raţionalizarea legislaţiei şi asigurarea unei mai mari stabilităţi45. O serie de ONG-uri, întreprinderi şi experţi independenţi au semnalat faptul că procedurile de achiziţii publice sunt în permanenţă vulnerabile la corupţie. Deşi aceasta nu este o problemă specifică numai României, este vorba şi de capacitatea administrativă de a gestiona procedurile, în special la nivel local, ceea ce presupune o atenţie deosebită, mai ales în ceea ce priveşte prevenţia. O temă importantă va fi consolidarea coperării dintre ANRMAP şi ANI, în vederea instituirii unui sistem ex-ante de verificare a conflictului de interese în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziţii publice, inclusiv extinderea rapidă a abordării de la procedurile de ofertare în care sunt implicate fonduri ale UE la toate procedurile de achiziţii publice din România.

3. CONCLUZIE Şi RECOMANDĂRI

În prezenta evaluare se arată că, de la rapoartele MCV precedente, România a înregistrat progrese în numeroase domenii. Rezultatele principalelor instituţii judiciare şi de integritate se menţin pozitive. A continuat adoptarea unor modificări legislative necesare şi îndelung aşteptate, iar un anumit spirit de cooperare între instituţiile judiciare şi Ministerul Justiţiei

42 SNA dispune, de asemenea, de un portal de internet care oferă posibilitatea de a comunica date referitoare la indicatorii măsurilor preventive, precum şi autoevaluări ale instituţiilor publice.
43 În afară de lista neagră a celor care nu şi-au publicat rapoartele.
44 Legea descentralizării a fost de curând contestată cu succes în faţa Curţii Constituţionale.
45 De exemplu, s-a creat multă confuzie prin faptul că în cursul unui singur an cadrul legislativ general în domeniul achiziţiilor publice a cunoscut mai multe modificări. În plus, vulnerabilităţile devin mai numeroase în urma ridicării plafoanelor în cadrul procedurilor de achiziţii publice care pot avea loc fără procedură deschisă.
contribuie la soluţionarea problemelor de ordin managerial. În acest sens, situaţia a profitat de pe urma unei atmosfere politice mai calme începând din primăvara anului 2013.

Cu toate acestea, continuă să existe îngrijorări cu privire la independenţa sistemului judiciar şi sunt numeroase exemplele de rezistenţă la măsurile de integritate şi anticorupţie, atât la nivel politic, cât şi la nivel administrativ. Modificarea precipitată şi netransparentă a Codului penal în decembrie 2013 a declanşat o îngrijorare la scară largă, fiind percepută ca o atingere fundamentală adusă regimului juridic de combatere a corupţiei şi de promovare a integrităţii, în ciuda faptului că, prin constatarea caracterului neconstituţional al acestei modificări, Curtea Constituţională a demonstrat existenţa unui echilibru de puteri. În ceea ce priveşte măsura importantă a numirilor în posturi-cheie se observă rezultate mixte: unele proceduri se desfăşoară într-un mod deschis, transparent şi bazat pe merite, în timp ce altele sunt criticabile, din motive de intervenţie politică.

Această imagine are urmări asupra măsurii în care procesul de reformă din România poate fi considerat durabil. Rezistenţa principalelor instituţii competente în materie de anticorupţie la o presiune susţinută a arătat că reforma a prins rădăcini în părţi importante ale societăţii româneşti. La polul opus, uşurinţa cu care temelia reformei a putut fi ^acată în Parlament a reamintit că nu există niciun consens în ceea ce priveşte urmărirea obiectivelor MCV.

Comisia invită România să întreprindă măsuri în următorul domeniu:

1. independenţa sistemului judiciar.
Factorii de decizie din sistemul judiciar trebuie să continue să apere independenţa justiţiei. Integritatea şi profesionalismul trebuie să fie factorii-cheie ai unor proceduri clare în materie de numiri. În acest domeniu, România ar trebui:

• să se asigure că în Codulde conduită al parlamentarilor sunt incluse dispoziţii clare în ceea ce priveşte respectarea independenţei sistemului judiciar, şi în special a hotărârilor judecătoreşti de către parlamentari şi în cadrul procesului parlamentar

• să asigure Consiliului Superior al Magistraturii condiţiile necesare pentru consolidarea activităţii sale de protejare a independenţei sistemului judiciar şi de sprijinire a magistraţilor confruntaţi cu provocări care aduc atingere independenţei sistemului judiciar;

• să profite de ocazia creată de posibila revizuire a Constituţiei pentru monitorizarea dispoziţiilor existente în ceea ce priveşte separarea puterilor, cu precizarea clară a obligaţiei executivului şi legislativului de a respecta independenţa sistemului judiciar;

• să intensifice eforturile de informare/sensibilizare judicioasă a presei şi a publicului cu privire la rolul şi la statutul sistemului judiciar şi la cazurile în desfăşurare.

2. Reforma sistemului judiciar
Ar trebui intensificate progresele în ceea ce priveşte sporirea uniformităţii jurisprudenţei şi a practicii judiciare, prin includerea unor măsuri de accelerare a procedurilor judiciare şi de utilizare a noilor posibilităţi, cum ar fi confiscarea extinsă. În acest domeniu, România ar trebui

• să accelereze găsirea unei soluţii la problemele generate de volumul de lucru şi să adopte măsurile legislative necesare pentru restructurarea sistemului de instanţe;

• să pună la dispoziţia factorilor de conducere din sistemul judiciar instrumentele necesare de informare cu privire la funcţionarea sistemului judiciar (instrumente de statistică, gestionarea cazurilor, sondaje în rândul utilizatorilor şi sondaje în rândul angajaţilor), în vederea sporirii capacităţii de a adopta decizii în cunoştinţă de cauză şi în vederea asigurării unor progrese demonstrabile;

• să asigure publicarea completă şi în timp util pe internet şi actualizarea continuă a tuturor hotărârilor şi motivaţiilor judecătoreşti;

• să asigure un proces în care să fie implicate toate profesiile juridice şi administraţia publică;

• să finalizeze procedurile privind legea pensiilor magistraţilor condamnaţi pentru infracţiuni;

• să îmbunătăţească respectarea hotărârilor judecătoreşti la toate nivelurile, pentru a se asigura executarea adecvată a hotărârilor judecătoreşti şi a sancţiunilor financiare.

3. Integritatea
Progresele obţinute în ceea ce priveşte cadrul de integritate trebuie să fie consolidate prin clarificarea cadrului juridic, astfel încât să nu existe îndoieli legate de aplicarea acestuia. În acest domeniu, România ar trebui:

• să se asigure că nu există excepţii de la aplicabilitatea actelor legislative privind incompatibilitatea, conflictele de interese şi averile nejustificate;

• să colaboreze, prin guvernul său, cu ANI pentru elaborarea şi propunerea unor acte legislative de îmbunătăţire a cadrului de integritate;

• să introducă verificarea ex-ante a achiziţiilor publice în cadrul ANI, în vederea extinderii acestei verificări de la procedurile în care sunt implicate fonduri ale UE la toate procedurile de achiziţii publice;

• să s’ asigure că prin introducerea noului statut al parlamentarilor se măreşte la maximum numărul de hotărâri judecătoreşti definitive care sunt executate

4. Lupta împotriva corupţiei
Hotărârea cu care legislaţia a fost aplicată în cazul corupţiei la nivel înalt trebuie să fie menţinută şi extinsă la cazurile de corupţie la scară mică. În acest domeniu, România ar trebui:

• să se asigure că legislaţia în domeniul corupţiei se aplică în mod egal tuturor şi în condiţii egale;

• să sporească uniformitatea şi efectul disuasiv al pedepselor aplicate în cazurile de corupţie în toate instanţele de pe teritoriul României;

• să intensifice eforturile de urmărire penală a cazurilor de corupţie la scară mică;

• să dezvolte Strategia Naţională Anticorupţie prin introducerea unor criterii de referinţă şi a unor obligaţii mai coerente pentru administraţia publică şi prin punerea rezultatelor la dispoziţia publicului.

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>