Ultima ora
Publicat: joi, 02 martie 2017

RECENZIE-VREMEA ȘACALILOR-ION MARIN

Activitatea publicistică

A lucrat ca redactor la „Scinteia” (1985-1989)), la departamentul „Probleme cetătenesti”, făcandu-se remarcat prin investigații și anchete sociale, dintre care unele au fost citate și la “Europa Liberă”. În ziua de 22 decembrie 1989 a redactat textul prezentat la televiziune prin care “scinteistii se deziceau de minciună” și a fost singurul care și-a semnat articolul apărut în “Scinteia Poporului”. În aceeași zi a propus numele de „Adevărul” , fiind ales președinte al consiliului FSN din ziar , iar trei zile mai târziu a fost ales președinte al adunării generale care a transformat ziarul „Scinteia” în ziarul „Adevărul”. Ulterior a propus și adoptarea articolului 16, alin. 2 din Constituția României „Nimeni nu este mai presus de lege” ca slogan, ce a figurat pe frontispiciul ziarului pană la cumpărarea acestuia de către Dinu Patriciu.

A fost acționar, membru al Consiliului Director și al Consiliului de Administrație al S.C. „Adevărul” S.A. În 1992, a devenit redactor șef adjunct deținând această funcție pană în ianuarie 1996, când a demisionat din toate funcțiile deținute în semn de protest fată de intențiile de vânzare a ziarului către un om de afaceri controversat. Timp de mai mulți ani (1991-1995) a publicat sub titlul „Coruptia în serial” numeroase anchete ce s-au soldat cu demiterea unor miniștri și sancționarea altor demnitari. De asemenea, a publicat în acest ziar, pe langă alte sute de articole, zeci de editoriale de pagina întâi. În 1996, a preluat de la S.C. „Adevărul” săptămanalul „Exclusiv” și a înființat ziarul independent „Ultima oră” (serie nouă, ziarul fiind fondat în anul 1914), pe care îl conduce și în prezent. În 2007, pentru o scurtă perioadă a fost și director al cotidianului „Atac”. Ion Marin a publicat în cotidianele la care a lucrat, precum și în alte publicații, peste 4.000 de articole, editoriale, anchete.

Ion Marin este cunoscut și ca jurnalist de televiziune. În anul 1996, a fost angajat ca realizator la Televiziunea Romană, iar între anii 1998-2002 a fost membru al Consiliului de Administrație a SRTV, perioadă în care a realizat numeroase anchete și talk-show-uri. Ca realizator de televiziune, a mai colaborat la Antena 1, Prima TV, TVRM, Nova TV și OTV.  Ca scriitor a debutat în anul 1977 în revista “Luceafărul”.

A publicat proză în reviste literare, precum “SLAST”, “Luceafărul”, “Adevărul literar și artistic”, fiind inclus și în antologia “Călători în Arcadia” (2000). A publicat romanul “Vremea sacalilor”, precum și volumele de proză scurtă ”Noaptea dintre milenii” (2011) și ”Semintele ca niște schije” (2014). Colaborează la revista “Punctul critic” (2010) condusă de scriitorul Eugen Uricaru, la alte publicații literare.

Sursa : Wikipedia

RECENZIE

„Scris într-un limbaj direct – apropiat de cel gazetăresc dar , în același timp , distantandu-se de acesta prin evidentă intenționalitate și finalitate estetică – romanul „Vremea șacalilor” , nu-i nici pe departe , o încercare a ziaristului Ion Marin de a schimba registrul stilistic. Totul curge firesc , fără opinteli în construcție , cu personaje recognoscibile.

Românul nu-i , însă , unul cu cheie , ficțiunea și imaginarul , adică ceea ce conferă individualitatea estetică oricărei scrieri , plasând realul în zona dublei confesiuni . E drept că , uneori , viață bate ficțiunea , dar , în „Vremea șacalilor” , semnificațiile nu se despică.

Deși lectura creează un reconfortant deja-vue , revolta naratorului împotriva pustiului sufletesc pe care-l traversează bulversează orice reverie , orice picoteală morală.”

GRIGORE TRAIAN POP

Romanul „Vremea șacalilor” a fost publicat în anul 2011 de Ion Marin.

Povestea în sine atrage și vizează , în același timp ,  un număr mare de cititori , indiferent de domeniul pe care aceștia îl practică.

Aș putea spune că este o povestire în ramă , deoarece personajul principal , Gabriel Dunea , un gazetar convins , începuse la rândul lui să scrie un roman.

Cartea este presărată cu toate ingredientele pentru a fi un roman complex.

Iubire , pasiune dar și răzbunare , sunt puține dintre reperele după care autorul s-a ghidat când a scris acest roman. Viața de familie , în care soțul și soția au trăit împreună un număr semnificativ de ani , este prezentată ca atare , exact așa cum se întâmplă în zilele noastre.

Neînțelegere , neîncredere , dar și obișnuință , asta împărtășeau soții Dunea , drept urmare în viața bărbatului au apărut alte femei , nenumărate , însă doar una singură a fost „cireașa de pe tort”, cea care i-a pus capac jurnalistului , pe numele ei , Doriana.

În Epilog , autorul scrie : „Am avut o mare supriza. A venit la mine soția , de fapt , amanta unui fost coleg de redacție decedat cu câțiva ani în urmă. De unde am știut , m-a întrebat , acele detalii , kilometrul la care a avut loc accidentul , ideea că a fost de fapt un atentat , că ar fi fost asasinat pentru ceea ce a scris ca ziarist. Și mai ales voia să știe cine era femeia de lângă el. Dar doamnă , i-am spus , eu am scris această carte acum zece ani , cu șapte ani înainte să moară omul acesta , iar despre viața lui intimă , de pildă despre dumneavoastră , nu știam nimic.” , acest fapt dovedește că romanul nu este unul inspirat după fapte reale , însă povestea coincide atât de mult cu realitatea , încât se presupune că acesta a anticipat totul.

Ambiție , curaj și devotament , de aceste calități a dat dovadă personajul principal , atât în viața de familie , cât și în carieră.

Gabriel Dunea , personajul masculin al romanului a arătat tuturor jurnaliștilor sau viitorilor gazetari că în această meserie nu ai nevoie numai de creativitate , ai nevoie de curaj , credibilitate față de publicul țintă și mai ales , că niciodată , indiferent de circumstanțe , nu ar trebui să se dea bătuți până nu câștigă lupta.

Politicieni corupți , polițiști și chiar miniștri , aceștia au dat o alura realistă romanului , iar personajul principal a încercat pe cât posibil să demaște cât mai mulți și din păcate a plătit cu viața pentru tot ceea ce a scris sau pentru tot ce urma să scrie.

Jurnalismul-arta de a scrie frumos , creativ , real și ireal , adevăruri sau basme , cumpărat sau păstrat.

În jurnalism se spune că dacă te lași cumpărat și alegi să scrii în favoarea cuiva , alegi totodată să-ți vinzi sufletul…

Gabriel Dunea a preferat să moară , cu sufletul curat și cu jurnalismul în sânge. Pe parcursul vieții , a făcut tot posibilul ca oamenii care pe noi ne controlează și ne manipulează , mai mult sau mai puțin , să plătească pentru faptele lor și să-și asume greșelile , chiar cu riscul de a se face de rușine.

Familia , atât în această poveste , cât și în viața reală a unui scriitor de presă , este într-adevăr importantă.

Dunea , cu riscul de a-și pierde încă o data sau poate definitiv fetița , pe Maria , a continuat să scrie , în ciuda răpitorilor odraslei lui.

Jurnaliștii , care chiar sunt făcuți pentru această meserie și care au „sânge-n vene” , nu se mai gândesc nici măcar la consecințele ce vizează propria persoană , darămite la familie. Oamenii aceștia sunt gazetari adevărați , ei pot schimba lumea , nu autoritățile , nu vedetele de partide și așa mai departe.

Se mai spune că presa ar fi a doua putere în stat , perfect adevărat , căci cu ajutorul oamenilor ce lucrează în presă se află tot timpul adevărul , iar indivizii care sunt vizați sunt obigați să plătească pentru faptele lor.

Ca și jurnalist trebuie să scrii foarte mult , mai ales dacă lucrezi într-o redacție de ziar , să zicem.

Gabriel Dunea , însă , un adevărat aventurier , ba chiar „afemeiat” , așa cum se descrie el însuși , iubea atât de mult femeile , încât atunci când s-a îndrăgostit cu adevărat de una dintre amantele lui , prefera să o viziteze în loc să stea să-și scrie în liniște romanul.

Romanul pe care Gabriel voia să-l scrie , se numea , asemeni cărții , „Vremea șacalilor” , acesta scrisese începutul și sfârșitul romanului.

Deși romanul conținea mai mult paginile din vechiul lui jurnal , acesta le-a introdus în poveste , însă a schimbat numele personajelor pentru ca nimeni să nu-și dea seama că povestea-i aparține întru totul.

În prima parte , el vorbește despre literatură , mai precis despre romanul realist ori povestire fantastică , nici el nu știa cărui gen să atribuie ceea ce scrisese. Era confuz , deoarece combinase realitatea lui , cu ceea ce înflorise pe parcurs.

În cea de-a doua parte , povestește despre a doua mare pasiune a lui și anume dragostea.

Voia să împărtășească cititorilor lui , dragostea adevărată , cea din adolescență , atunci când ți se înmoaie picioarele și în stomac ai „fluturași” , dar tu crezi de fapt că ți-e foame , când colo te indragostisei.

Vorba aceea : „Te naști , mănânci , crești , te îndrăgostești , te duci dracu!”

Gabriel Dunea nu a mai apucat să se căsătorească cu amanta lui mult iubită , acesta a decedat într-un „accident” de mașină , produs „din vina concubinei” ce se afla la volan , cel puțin așa au declarat polițiștii aflați la fața locului.

Această carte are acțiune , sensibilitate , fapte și personaje ce sunt în concordanță cu realitatea , deci este un roman realist .

Ea este scrisă cu scopul de transmite un anumit mesaj viitorilor jurnaliști , o avertizare pe plan profesional , o lecție de viață până la urmă.

Oricine o poate citi și poate înțelege la ce face referire , indiferent de domeniu sau studii.

Alexandra Elena CHIRA

 

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>