România, un tablou sumbru: lista lucrurilor pe care NU știm să le putem produce
Schimburile cu țările din UE au fost în anul trecut de circa 43 miliarde de euro la export (75% din total exporturi) și aproape 52 miliarde euro la import (77% din total importuri).
Pe partea de schimburi extracomunitare, s-au înregistrat exporturi de 14,3 miliarde euro (25% din total exporturi) și importuri de 15,4 miliarde euro (23% din total importuri).
Practic, aproape 90% din deficitul extern rezultat din schimbul de mărfuri a provenit din relaţiile comerciale cu ţările partenere din UE. Ceea ce face utilă o trecere în revistă a importurilor din aceste ţări pe categorii de mărfuri, aşa cum sunt ele grupate la nivel internaţional şi sunt disponibile la nivelul statisticii ţinute strict de INS împreună cu institutele omoloage din UE.
Ideea este de a vedea dacă nu cumva, pe lângă intrările, să le spunem ”normale”, pentru orice economie, aducem în ţară într-o proporţie cam mare pentru posibilităţile de care dispunem şi mărfuri pe care le-am putea fabrica aici, pentru a creea locuri de muncă şi PIB la noi şi nu în alte ţări participante la piaţa unică.
Am inclus în prezentare doar ţările care deţin cea mai mare parte din importurile pe diferite categorii, pentru a vă putea forma o idee în raport cu care dintre ele vem o competitivitate scăzută. A cărei îmbunătăţire, fie şi la un nivel oarecare, ar putea determina echilibrarea schimburilor externe şi ar putea susţine, prin aportul valutar majorat, cursul de schimb al leului.
De reţinut! schimbarea circulaţiei unui tip de marfă dinspre intrarea în România către plasarea pe piaţa ţării partenere ar avea un dublu efect, pe sistemul de la un meci de tenis sau de volei, unde cineva trebuie să-şi adjudece punctul pus în jos. Dacă nu o faci tu, o face adversarul, nu există remize, precum la şah.