Ultima ora
Publicat: miercuri, 01 martie 2017

ROŞIA MONTANĂ (1) – O ISTORIE STRĂVECHE

Într-unul din basmele românilor se spune că pe veremea când zeii trăiau printre oameni, împărţind deopotrivă binele şi răul, bucuriile şi tristeţile, aici în Munţii Apuseni, şi-ar fi făcut culcuşul o găinuşă fermecată care făcea ouă de aur. Moţii, care se ştiu aici de când lumea, s-au mirat la început dar în final au ajuns să o ocrotească şi să o îndrăgească.

     O vedeau la faţă o singură dată pe an, în ziua de Sfântu Ilie când, transformată într-o zână fermecătoare, cobora din zbor, pe un munte din inima cetăţii Apusenilor, şi dăruia tinerilor insurăţei câte un ou de aur după care, se ridica din nou în văzduh făcându-se nevăzută.

     În timpul uneia din sărbători, un om nechibzuit şi lacom s-a strecurat în culcuşul pe care zâna abia îl părăsise şi a furat ouăle de aur. De atunci, nimeni nu a mai văzut-o căci zâna, întristată, s-a retras pe un alt munte ascunzându-se în pântecul de piatră al acestuia.

     Muntele pleşuv pe care moţii încă o mai aşteaptă şi astăzi s-a numit de atunci Găina iar locul în care zâna s-a ferecat pentru vecie a rămas un mister. Se spune că acesta ar fi pe undeva pe lângă Roşia Montană iar oamenii, încă de atunci, scormonesc munţii în căutarea aurului, preţiosul metal pe care zâna l-a luat cu ea în adâncuri.

     Şi nu sunt puţine basmele de acest fel care mai circulă şi astăzi pe la Roşia Montană, aşezare minieră atestată documentar încă din secolul al doilea al erei creştine sub numele de Alburnus Major. După cum vom vedea însă, abia acum, şi aici, după aproape două milenii, începe să se rescrie adevărata poveste a exploatării aurului din Munţii Apuseni.

     Aurul este un element rar care, în natură apare doar în stare nativă sau sub formă de aliaje ori amestecuri cu alte metale cu proprietăţi chimice asemănătoare cum ar fi platina, argintul sau cuprul.

     În zăcăminte primare, aurul apare, la nivelul filoanelor de origine vulcanică, sub formă de paiete, granule sau foiţe, cu forme surprinzătoare, alături de alte minerale de gangă.

     Din cele mai vechi timpuri însă, aurul a mai fost recuperat şi din acumulările secundare de nisipuri formate în urma transportului materialului detritic rezultat prin dezagregarea filoanelor mineralizate.

     Care să fie oare explicaţia faptului că cele mai spectaculoase eşantioane de aur nativ din Europa provin de aici din Apuseni?…

     Se pare că sectorul muntos de aici de la Roşia Montană, prin structura geologică şi evoluţia sa tectonică extrem de complicată este într-un fel unic la nivelul ariei Carpatice. La fel de unic, dar din alte motive, a fost considerat şi de administraţia imperială romană instalată la nordul Dunării începând cu anul 106 al erei crestine, după înfrângerea definitivă a lui Decebal.

     Despre începuturile exploatării aurului de aici, de la Roşia Montană, cât şi despre cele întâmplate după retragerea administraţiei romane din Dacia, până de curând se ştia extrem de puţin. Iar asta şi din lipsa unor cercetări arheologice sistematice, extrem de costisitoare în această regiune în care mineritul practicat de-a lungul istoriei, dar mai ales în timpurile recente a distrus iremediabil cea mai mare parte a vestigiilor miniere din acea vreme.

     Printre descoperirile epigrafice de excepţie care au stat la baza creionării imaginii sitului arheologic de aici de la Roşia Montană se numără şi “tăbliţele cerate” găsite prin secolul al XIX-lea în sistemul de galerii romane de la “Cătălina – Monuleşti”. Valoarea lor este inestimabilă căci ele menţionează pe lângă numele anticei aşezări miniere, Alburnus Major şi data de şase februarie anul 131 după Cristos.

     După anul 2000 situaţia s-a schimbat radical, odată cu demararea Programului Naţional de Cercetare a Patrimoniului de la Roşia Montană, propus de Ministerul Culturii şi Cultelor, coordonat de Muzeul Naţional de Istorie a României, şi susţinut financiar de firma Gold Corporation care, s-a angajat să sprijine, nu doar cercetarea, ci şi lucrările de protejare a zonei şi valorificare, din punct de vedere ştiinţific, dar şi turistic, al obiectivelor descoperite.

     Un colectiv complex de specialişti români şi străini, condus de cecetătoarea Beatrice Cauuet de la Universitatea Toulouse le Mirail din Franţa au demarat un studiu sistematic al tuturor sectoarelor miniere în care au fost semnalate galerii romane, iar descoperirile de excepţie nu au întârziat să apară. O explorare preliminară a sectorului Păru Carpen a pus în evidenţă în campania din toamna anului 2004 o sală cu resturi de lemn care sugerau după cum povesteşte cercetătoarea „existenţa unui echipament mai complex”. Cercetările ulterioare au confirmat existenţa unui sistem antic de evacuare a apelor de mină prin intermediul unei roţi hidraulice. Probele prelevate din piesele componente ale structurii de lemn au fost analizate la laboratorul Archeolabs din Franţa şi au indicat un fapt uluitor. Roata de lemn a fost realizată în cursul secolului al doilea al erei creştine. Descoperirea ei „in situ”  cum spun arheologii, sau în loc, reprezintă o premieră pentru această parte a Europei, asemenea instalaţii fiind semnalate, pe la începutul secolului al XX-lea doar în siturile miniere antice din Spania şi Portugalia.

     Cîteva hărţi şi documente geologice de pe la începutul secolului al XIX- lea menţionau un ax şi două pale din lemn, descoperite întâmplător, fără a se cunoaşte locul exact, într-o galerie romană de la Roşia Montană şi considerate, prin analogie cu obiecte similare cunoscute la acea dată, drept componente ale unei roţi hidraulice. Ele sunt expuse în prezent la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia iar importanţa lor, în contextul descoperirilor din acest sector minier de la Păru Carpeni, de la Roşia Montană, este covârşitoare.

     Cercetările arheologice desfăşurate în acest perimetru minier au scos în evidenţă întregul eşafodaj care proteja roata hidraulică precum şi principalele sale componente, patru pale din lemn identice cu cele expuse în muzeul de la Alba Iulia. Lipseşte doar butucul de lemn.

     Pentru a se putea lucra în subteran, sub nivelul freatic, la acea vreme, apele de mină erau dirijate, printr-o galerie inferioară, spre această roată, care le ridica pe o înălţime de aproape patru metri spre un canal superior, ce drena la rândul  său apa, spre o altă încăpere în care se afla un sistem asemănător.

     Roata hidraulică descoperită aici, în perimetrul minier Păru Carpeni, se găseşte la aproape treizeci de metri sub nivelul actual al văii Roşiei şi are o poziţie intermediară în cadrul unui sistem de drenare a apelor de mină din care s-au pus în evidenţă, după cum ne mărturiseşte cercetătoarea Beatrice Cauuet, trei săli componente aflate în conexiune.

     În acest sector de la Păru Carpeni, care în cadrul „Proiectului minier Roşia Montană” are statut de rezervaţie arheologică, s-au evidenţiat în total patru săli de evacuare a apelor din subteran, trei dintre ele, după cum am văzut, aflate în conexiune.

     Din sala centrală s-au recuperat toate piesele din lemn care susţineau tavanul sălii, precum şi fragmentele din roata hidraulică de trei metri şi nouăzeci de centimetri în diametru,  împreună cu compartimentele de evacuare a apei.

     Există imagini de arhivă înregistrate chiar în timpul cercetărilor de către un talentat operator din Alba Iulia pe nume Cadan Claudiu Cătălin. Ele au fost puse la dispoziţia noastră cu acordul cercetătoarei franceze Beatrice Cauuet, de către Ionuţ Băltean şi Adrian Gligor de la Departamentul de Patrimoniu al Societăţii Gold Corporation implicată direct în protejarea acestui colţ uitat de lume subpământeană.

     Descoperirile de aici sunt cu atît mai importante cu cât ele s-au făcut într-un context arheologic riguros care va permite cu siguranţă atât înţelegerea decât şi reconstituirea întregului dispozitiv.

     Ne apropiem de finalul acestei incursiuni în universul fascinant al unei lumi despre care credeam că am pierdut-o pentru totdeauna, un spaţiu subteran ascuns de ochiul omului obişnuit, accesibil  nouă spre înţelegere doar prin eforturile depuse de oamenii de ştiinţă, fie ei istorici ori specialişti în arheologie minieră. Ei au strâns cu grijă şi au împachetat fiecare fragment desprins din piesele acestui impresionant eşafodaj antic care funcţiona în urmă cu aproape două milenii. Cercetătorii s-au reîntors an de an şi au scotocit temeinic fiecare cotlon al impresionantului sistem de galerii, săpate în daltă şi ciocan de mâinile unor meşteri anonimi, cine ştie poate cei pomeniţi de tăbliţele cerate sau poate membrii vreunei alte comunităţi de oameni liberi ai Marelui Imperiu Roman, atraşi aici de febra aurului ferecat în ninima muntelui.

     Ca obiect de podoabă sau monedă de schimb, aurul, metal nobil, a influenţat profund evoluţia civilizaţiei umane. Râvnit şi tezaurizat încă din cele mai vechi timpuri, nobil simbol al frumuseţii perene, aurul a modelat destine a ridicat imperii, a învrăjbit sau a ucis.

     Ne despărţim şi noi cu greu de acest colţ de lume cu sentimentul că nimic nu este nou sub soare şi că istoria se repretă aproape identic, mai alaes când este vorba de aur acest duh al pământului care contopeşte într-un singur ev, aici la Roşia Montană în Munţii Apuseni, trecutul, prezentul şi viitorul.

     La suprafaţă, sufletul tinde după spaţiul nemărginit al orizontului pe care ochiul încă îl mai scotoceşte, cu speranţa că, dintre rănile trecutului, de undeva din adâncuri, va ieşi la suprafaţă găinuşa cu ouăle de aur transformată într-o zână fermecătoare care le va reda moţilor speranţa…

Mihai Răducă şi Teodora Marin

foto: Teodora Marin

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>