Ultima ora
Publicat: duminică, 15 decembrie 2013

SECTARISMUL ÎN CULTURĂ – Cristian Florin POPESCU

Alăturarea celor doi termeni din titlu este o contradicție în termeni. Pe de o parte, un grup organizat de persoane care împărtășesc aceeași credință (secta); comunitate închisă cu intenții spiritualiste în care maeștrii exercită o putere absolută asupra membrilor (al doilea sens al termenului cf. Dictionnaire Robert); aderentul intolerant al unei religii (sectar); persoană care profesează opinii strâmte, fiind intolerantă (al doilea sens al termenului, cf. același dicționar); sectarism și dogmatism (ambele indicând intoleranța. Iar intoleranța, oricum am interpreta, rimează cu tentația dictaturii).
De cealaltă parte, pluralismul, libertatea gândirii, libertatea exprimării, libertatea visării, libertatea încercării și a eșecului, pe scurt, libertatea aventurii gândirii… proprii culturii.
Și totuși, uneori, contradicțiile în termeni (nonsensul logic) apar, subzistă și se dezvoltă în viața adevărată.
Gruparea culturalo-politico-ideologică Andrei Pleșu reprezintă o asemenea contradicție în termeni care funcționează în realitatea fiecărei zile din 1990 încoace.
Să fim bine înțeleși. Această grupare este formată din personalități remarcabile, dispuse însă într-o anumită subtilă ierarhie a remarcabilului. Gabriel Liiceanu este un strălucită traducător și exeget al unei părți din opera lui Platon (sub îndrumarea lui C. Noica). Este un erudit, chiar dacă pe alocuri prolix, adică ilizibil, analist/interpret al fenomenului tragic. (Teza sa de doctorat, Tragicul – o fenomenologie a limitei și a depășirii, Ed. Univers, 1975, este remarcabilă în primul rând prin bibliografia germană, americană etc. adusă la zi, într-o epocă în care accesul la informație era o aventură care, de regulă nu putea depăși controlul). Andrei Pleșu, întâiul maestru al grupării în ordinea importanței, un admirabil angelolog (într-o traducere profană, cunoscător profund al îngerilor). În fine, un fel de învățăcel sau poate cooptat – recrutat? – erudit în tainele profane ale canibalismului, în prezent, demn reprezentant al diplomației românești într-o capitală europeană. Mai sunt și alții.
De ce sectarism și nu, de exemplu, minoritate zgomotoasă?
Un prim exemplu foarte simplu.
”Fondată în 1990 de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas are drepturi exclusive de publicare pentru cinci mari autori interbelici (Blaga, Cioran, Eliade, Ionesco si Noica) si patru autori români contemporani (Mircea Cărtărescu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu)” (Cf. Site Ed.. Humanitas).
Cinci autori interbelici? Dar Ion Barbu? Dar Liviu Rebreanu? Dar atâția minori mari cum îi numea G. Călinescu?
Patru autori români contemporani? Ce înțelegem prin contemporan? Dar Marin Sorescu? Dar Marin Preda? Dar D. R. Popescu? Dar Nichita Stănescu? Lista este enormă.
Pe de altă parte, aflăm de la doamna Lidia Bodea (cf. Lidia Bodea, director general Editura Humanitas, a discutat online despre rolul cărților în viața românilor), acest lucru.
”Este adevărat, răspunde d-sa unei întrebări, nu am publicat Eminescu pentru că există ediții consacrate in librării, însă am publicat un minunat volum: Despre omul din scrisori, Mihai Eminescu, al lui Dan C. Mihăilescu”.
Putem bănui că răspunsul referitor la Eminescu este incomplet (răspunsul incomplet oferit de o persoană știutoare este tot una cu o mică minciună prin omisiune), cât vreme, acum câțiva ani, unul din scriitorii contemporani canonizați de această editură, altminteri notabilă, emitea aserțiunea în scris sub semnătură, că România nu se poate integra în Europa, câtă vreme nu își aruncă de prin dulapuri scheletele lui Eminescu (horribile dictu!!!). Iar dacă în legătură cu Eminescu era vorba doar de rațiuni de marketing, atunci acesta era un răspuns mai corect, deși nu în totalitate.
Firește, în activitatea cărturărească, libertatea de opțiune este sacră. Această libertate nu este însă niciodată sinonimă cu arbitrarul. Dacă în loc de 5 + 4 scriitori interbelici și contemporani am fi avut o ofertă mai generoasă, lista ar fi rămas discutabilă, dar nu suspectă de arbitrar.
Al doilea exemplu este mai complex și ne trimite în zona grosolăniei.
Vorbim despre dispreț. Un păcat de neiertat pentru orice creștin, cu atât mai mult pentru un savant al fenomenelor angelice.
Recenta propunere pentru ocuparea funcției de Minstru al Culturii vacantată, este încă un Gigel, spune aparent dilematic maestrul, încă un Gigel de care, vai, maestrul nu a auzit.
Îi transmitem respectuos că așa-zisa discuție pe care a declanșat-o nu este în relație cu diferite rafinamente abisale, ci este despre management. Și rămâne de discutat câtă îndreptățire la dispreț (îndreptățire etică și profesional-managerială) are Excelența-Sa, Domnul (fost) Ministru al Culturii Andrei Pleșu, câtă vreme, în acea calitate, are de explicat o serie de subtilități legate de Legea depozitului legal și de Legea patrimoniului.

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>