Ultima ora
Publicat: miercuri, 22 februarie 2017

Seva noii stângi: terorismul islamic!

Înfiorătorul neomarxism îşi justifică existenţa distopică întru demolarea societăţii occidentale prin sponsorizarea politică a terorismului de sorginte islamică, folosindu-se de pârghia toleranţei corecte politic. Toleranţă, care capătă pe zi ce trece forma eşecului statelor Uniunii în ceea ce priveşte asigurarea siguranţei cetăţenilor lor.

Pentru a-şi argumenta impostura şi pentru a evita fie şi numai teoretice răspunderi legale, electorale şi/sau constituţionale, responsabilii cu siguranţa cetăţenilor din diverse ţări şi de la diferite niveluri se grăbesc să explice faptul că… nu există siguranţă 100%.

Aşa e! Nici nu cred că cetăţenii Europei au o atare aşteptare. Însă, una este să aperi populaţia în condiţiile unei politici publice în domeniu, care să fie coerentă, sustenabilă, predictibilă şi dedicată… siguranţei cetăţeanului (!) şi cu totul şi cu totul altceva este să faci acelaşi lucru în condiţii de incoerenţă legislativă, iresponsabilitate poltitică, sfidare a … siguranţei cetăţeanului – ceea ce se întâmplă, din nefericire, în acest moment!

Cu cât atentatele teroriste se înmulţesc, cu cât numărul morţilor şi răniţilor creşte, cu atât discursul integralist, multiculturalist, atenuant circumstanţial se înteţeşte. Ca şi cum suntem îndemnaţi să aşteptăm resemnaţi desfrunzirea. Sau anihilarea. Şi asta, în ciuda faptului că aceleaşi trompete neomarxiste ne explică ritos cum s-au mărit bugetele serviciilor secrete, cum se implementeză programe sofisticate şi extrem de costisitoare de luptă împotriva terorismului islamic, cum se fac toate eforturile pentru a fi din ce în ce mai protejaţi, în timp ce se face totul pentru a fi din ce în ce mai lipsiţi de protecţie în faţa enclavizării islamice a Europei, enclavizare, care produce şi alimentează jihadismul.

Asta îmi aduce aminte despre halucinanta dezbatere, care are loc de ani de zile în Statele Unite ale Americii, despre cum traficul de droguri nu se doreşte să fie, de fapt, eradicat, deoarece ar rămâne sute de mii se oameni, implicaţi în lupta împotriva traficului de droguri, fără joburi, printre altele.

Una o alimentează pe cealaltă…

Cu cât resentimentele cetăţenilor faţă de propriile guverne impotente şi faţă de structurile paneuropene iresponsabile se înteţesc, cu atât apelul la „mai multă Europa”, la mai multă toleranţă, la mai multă corectitudine politică, la mai multă resemnare, devine mai pregnant. Şi, cum era de aşteptat, un asemea discurs apare din ce în ce mai „fast” şi mai „frecventabil” şi mai „necesar”, pe măsură ce partide oportuniste, xenofobe, extremist-naţionaliste (fac aici diferenţa dintre patriotism şi naţionalism-extremist) prind avânt, potenţate… exact de politicile care deconstruiesc identitatea europeană, implemenate de Noua Stânga!

Una o alimentează pe cealaltă…

În spaţiul public, nu se acceptă absolut nici o opinie contrară variantelor oficioase/oficiale. Terorismul cultural altoieşte frenetic intoleranţa politică şi nu suportă critica, atunci când vine vorba să fie confruntat cu sine însuşi. Alteritatea este valabilă doar în ceea ce priveşte drepturile pozitive ale minorităţilor – o formă de exersare a toleranţei faţă de drepturile minorităţilor, complet intolerantă de altfel atunci când vine vorba despre drepturile majorităţii! Nici nu ar fi de imaginat un alt scenariu din perspectiva elitelor Noii Stângi, care conduc de la Bruxelles destinul bătrânului continent, din moment ce chiar aceste elite se fac vinovate de tragedia umană şi instituţională a societăţii occidentale.

Am să închei, referindu-mă la ceea ce scriam într-o analiză publicată pe portalul inliniedreapta.net, în vara acestui an. Anume, la faptul că nu mai este vorba doar despre toxicul neomarxism, ci despre o reinterpretare potenţatoare a eficienţei sale maligne, legitimată de politicile Uniunii Europene. În virtutea acestei schimbări de paradigmă afirmam aşadar că „stânga extremă s-a cocoţat în clădirile bruxelleze pe iluziile de prosperitate şi pace ale europenilor . Ea nu mai foloseşte metodele consacrate de luptă armată – metode lesne identificabile ca aparţinând stângii extreme şi, tocmai de aceea nefrecventabile -, ci are la îndemână terorismul de sorginte islamică! Faţă de el, faţă de miile de victime europene (morţi şi răniţi) ale acestuia, stânga extremă se poziţionează halucinant: aproape împăciuitor şi plină de „corectitudine politică”. Ar putea, oare, această stângă să îşi permită să fie mai tranşantă în speţă – mult mai tranşantă ! – şi să îşi piardă, astfel, cea mai redutabilă pârghie demolatoare a democraţiei şi econonomiei capitaliste a Occidentului: terorismul de sorginte islamică? Dacă logica argumentaţiei mele este corectă, atunci răspunsul este … nu”.

După trecerea a jumătate de an şi consemnarea mai multor atentate consumate şi a câtorva zeci de alte atentate dejucate, nu pot decât atât să spun: rămâne cum am stabilit!

Daniel Uncu

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>