Ultima ora
Publicat: vineri, 17 februarie 2017

SOCIAL MEDIA ȘI CRIMINALITATEA CIBERNETICĂ, INTEGRATE DE FEDERAȚIA RUSĂ ÎN RĂZBOIUL INFORMAȚIONAL

        Folosirea rețelelor sociale în cadrul strategiilor războiului electronic în tandem cu  transformarea hackerismului într-o tehnologie controlată statal ca armă inedită și extrem de eficientă în războiul informațional constituie o tactică și o strategie comune marilor puteri, dar și statelor emergente, având atât o componentă agresivă, cât și una de apărare, de identificare și de anihilare a acestor atacuri.

            Utilizând structura și modalitățile de funcționare tipice pentru statul totalitar, Federația Rusă a pus la punct un sistem integrat, pe care îl considerăm relevant în analiza componentelor sale, modului în care este controlat în mod centralizat, astfel încât infrastructura cibernetică agresivă include majoritatea platformelor de socializare online, mail.ru și Wkontakt, dar și rețele globale, precum Facebook și Twitter în conexiune directă cu sisteme cibernetice de securitate, organizate conform structurilor militare.

            Devine evident că sistemul centralizat, atât economic cât și politic, și-a găsit o formă extrem de eficientă în spațiul cibernetic, implicând atât sistemele militare, cât și pe cele civile.

            Pentru început, vom evidenția modul în care s-a creat un sistem complex de includere a criminalității informatice în sistemul cyber-war, ca prim pilon al paradigmei utilizate.

O a doua componentă a sistemului constă în structurile militar-civile, informatice, destinate generației următoare, în care sunt incluși tineri studenți și absolvenți, urmărindu-se crearea unui Silicon Valley indigen, care va fi implementat în Crimeea, în condițiile în care alte nuclee de acest gen au fost dezvoltate lângă Moscova.

A treia componentă analizată, cu precizarea că mai pot fi identificate și altele, este reprezentată de rețelele de socializare pentru platformele online favorabile Kremlinului și contracarării celor adverse.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul că aceste componente, sunt controlate în mod unitar, centralizat, pe baza oportunităților oferite de un stat cu o componentă discreționară evidentă, ceea ce reprezintă esența strategiei de securitate cibernetică a Federației Ruse.

Criminalitatea informatică inclusă în structura războiului informatic

         Această particularitate, fără a fi cu totul inedită, este modalitatea cea mai eficientă prin care Federația Rusă folosește cyber-criminalitatea, numeroși hacker fiind incluși în system.

            Cel mai proeminent în acest sens este proiectul Skolkovo[1], care are în vedere combaterea criminalității cibernetice  prin integrarea infractorilor informatici și care a condus la o structură ambiguă și la raporturi specifice activităților de intelligence, în cadrul cărora se admite o anume autonomie a celor vizați, în schimbul utilizării expertizei lor de către structuri statale.

            Această formulă este cât se poate de utilă în disiparea responsabilității și a posibilităților de identificare a cyber-atacatorilor.

Datorită acestui fapt în mod frecvent se semnalează doar suspiciunea că ele aparțin unui stat și unui grup de criminalitate informatică.

Putem menționa că este vorba de o complicitate ce vizează folosirea integrată a capacităților de atac, de rețea informatică, mărirea capacităților de influență cibernetică, încorporarea forțelor cibernetice civile în planificarea militară, includerea elementelor non-military în noua dimensiune cibernetică, astfel încât să fie consolidat conceptul extins de information war, fapt demonstrat într-un studiu dedicat, intitulat ”Rețelele sociale și criminalitatea cibernetică  folosite integrat de Federația Rusă în războiul informațional”.[2]

Conceptul, care nu este specific doar Federației Ruse, vizează și războiul radioelectronic, operațiunile de influențare psihologică, operațiunile de propagandă prin intermediul mediei clasice și online, dar și presa rusă, toate formele de de influențare subliminală în cadrul unui concept integrativ holistic.

 Semnalăm în această lucrare, cum am făcut-o și în studiul citat, dedicat acestui construct integrativ că diferența specifică pentru Federația Rusă este o conștientizare de masă a acestei strategii, folosirea fiecărui utilizator de internet, a fiecărui deținător de computer, ca pe un punct nodal al acestei concepții, similară războiului întregului popor folosit de sovietici în cea de-a doua conflagrație mondială.

Strategia dezvoltării războiului viitorului prin structuri complexe militar-civile și crearea generației web 2.0

 

 Strategia securității și apărării naționale în Federația Rusă cu specificul arătat face ca numărul  companiilor care au ca obiect cercetarea științifică ce își propun atragerea absolvenților și studenților în cadrul competițiilor și structurilor subordonate sistemelor informatice de sorginte militară să devină o preocupare majoră la nivel central.

Deși nu există confirmări oficiale, se recunoaște că ”se urmărește lansarea unei recrutări extinse de programatori și experți IT, impusă de volumul mare de informații și tehnologii de securitate, care sunt destinate a fi integrate în logistica armatei în următoarea perioadă”.[3]

Mai mult decât atât, este asumată, ”crearea unei noi generații de tineri care vor dezvolta știința războiului”, afirmație care aparține Ministrului Apărării al guvernului Federației Ruse, făcută în anul 2014. Contextul în care a fost emisă această declarație-program denotă că este vorba de războiul informațional și că tinerii la care se referă nu vor fi neapărat incluși în structuri militare, ei putând deservi sistemul în mod individual prin includerea în rețelele sociale.

În paralel, se dezvoltă și astfel de structuri militare, precum un Centru Special Cyber Defense în cadrul Statului Major General, precum și centre similare în cele patru districte militare, ceea ce vizează constituirea unei rețele ciber militară, care va funcționa într-un spațiu ultrasecurizat, fără conexiuni la internet, cu o protecție multilevel, destinată să prevină orice atac exterior, fiind așa cum se întrevede un sistem cyber militar ofensiv prin definiție.

Războiul informațional și înregimentarea rețelelor sociale

Înregimentarea rețelelor sociale definesc exact structura războiului informațional în concepția Moscovei, în acest sens relevante fiind dezvăluirile apărute în presa occidentală, în primul rând, în ziarul ”The Guardian”, care într-o serie de articole au prezentat modul cum este folosită ”armata de bloggeri” a Rusiei. Sute de bloggeri sunt plătiți de Moscova pentru a inunda internetul cu comentarii, a umple forumurile din Rusia și secțiunile de comentarii din publicațiile vestice cu punctele de vedere oficiale ale Kremlinului.

În primul rând se remarcă poziția total antioccidentală și antiucraineană, precum și cea de apărare a Republicilor Donețk și Lugansk, precum și în apărarea invaziei Crimeei.[4]

Potrivit informațiilor oferite de ”The Guardian” și preluate de numeroase alte publicații și agenții de presă, activitatea bloggerilor ”postaci” se desfășoară la Sankt Petersburg într-o clădire de patru etaje, pe a cărei firmă scrie ”Business Center” de pe strada Savușkina.

Zilnic, la ora 9,00, o mulțime de angajați își încep programul care durează 12 ore, după care sunt înlocuiți de alții, care vin în tura de noapte.

Cei doi angajați care au făcut depoziții în fața reporterilor de la ”The Guardian” arătau că trebuiau să mențină conturi false pe LiveJurnal și să răspândească comentarii favorabile Kremlinului, conform unei grile în care introduceau texte anodine spre a nu atrage atenția, în baza unor reguli sofisticate de manipulare. Aceasta înseamnă crearea unei mixturi de texte fără semnificație politică în cadrul cărora sunt disipate mesaje care interesează comanditarii acestei operațiuni de manipulare.

De pildă, bloggerul care lucra pe Live Jurnal trebuia să scrie despre ”cele mai frumoase 20 de castele din Europa” sau ”zece semne care arată că te întâlnești cu fata care nu ți se potrivește”, intercalate cu postări politice cu privire la Ucraina, sau care să sugereze că liderul opoziției ruse, Alexei Navalni, este corupt.

Formula este extrem de eficientă, ceea ce îl determină pe bloggerul amintit să declare: ”Cel mai înfricoșător este atunci când observi că această modalitate de comunicare are efect extrem de ridicat, astfel încât partenerii, respectiv prietenii de blog, repetă lucruri pe care le-ai transmis prin sarcinile tehnice, fiind de acord cu ele și răspândindu-le mai departe în rețea”.

Cel de-al doilea angajat citat a lucrat într-un departament în care angajații postau în mod metodic comentarii pe forumuri. În departamentul respectiv se lucrează în echipe de câte trei, primul postând plângeri de diverse probleme sau link-uri, în timp ce ceilalți doi postau link-uri către materiale în care Putin este elogiat sau fotografii în care Occidentul sau liderii ucrainieni sunt discreditați.

De exemplu, după masacrul din redacția publicației Charlie Hebdo, cititorul trebuia să rămână cu concluzia că Putin i-a trimis condoleanțe lui Francois Hollande, contactându-l imediat, în ciuda relațiilor proaste dintre Rusia și Occident.

Ideile ce trebuie să străbată astfel de mesaje sunt, în esență, acelea că SUA încearcă în mod deliberat să slăbească Rusia, iar Ucraina este folosită pentru atingerea acestui scop.

Atunci când în fiecare zi ești hrănit cu astfel de mesaje, începi să crezi în ele, desigur, în primul rând, fiind vorba de cei care le postează.

Este vorba de o operațiune de spălare a creierului (brainwashing), fiind clar că cei aflați în această rețea sunt supuși unui proces de dependență și, la rândul lor, devin postaci din obișnuință sau chiar din convingere.

Sistemul de folosire ai acestor angajați ai ”fabricii de mesaje rusești”, denumiți într-un limbaj internațional ”troli” sau postaci este de adevărat sclavaj, fiind supuși unui regim draconic, primind amenzi dacă întârziau chiar și câteva minute, sau dacă nu-și atingeau targetul de postări. Trolii lucrează în încăperi în care se află aproximativ 20 de persoane, fiecare grup fiind controlat de trei editori, care verifică mesajele și sancționează copy-paste-ul.  Aceștia erau plătiți cu 45.000 de ruble (790 dolari sau 520 euro) pe lună, fără însă să semneze vreun contract, singurul document fiind un acord de confidențialitate.

Desigur, astfel de sisteme nu funcționează doar în Rusia. Este însă un caz-școală, un adevărat studiu de caz relevant pentru modul în care social media este utilizat în domenii și cu scopuri care, până recent, erau în stadii experimentale.

Securitatea cibernetică a Federației Ruse – concept integrativ militaro-civil, vector agresiv de impact

”Folosirea tehnologiei cibernetice ca armă în scopuri militare-politice, antiteroriste și criminale, precum și împotriva tentativelor de intervenție prin internet în treburile interne ale altor națiuni” constituie chiar esența Strategiei de securitate cibernetică, elaborată sub semnătura președintelui Vladimir Putin în anul 2013 în care se arată că aceasta este îndreptată împotriva principalelor amenințări.

Strategia include cooperarea cu organismele internaționale și aderarea la Convenția ONU privind securitatea cibernetică internațională .

În spațiul cyber, atacurile informatice constituie o realitate greu de controlat.

Atât autoritățile de la Washington cât și de la Moscova acuză partea adversă că se confruntă cu până la 10.000 de atacuri cibernetice zilnic în nenumărate domenii, de o intensitate diversă, de la unele foarte puternice la altele ce au un impact mai redus.

Aceste atacuri pot atinge și blocarea infrastructurii de rețea în numeroase țări, pe diverse perioade, atât la nivel național, cât și pe diverse sectoare precis determinate.

Astfel,  sunt cunoscute atacurile de rețea de tip DDoS[5] împotriva Estoniei (aprilie 2007), Georgiei (2008), Israelului și altora, care însă nu au fost revendicate.

Dacă în cazul Estoniei și Georgiei, existau suspiciuni că atacul a fost orchestrat sau, mai exact, în terminologia utilizată, ”sponsorizat” de statul rus, până în prezent nu s-au produs dovezi indubitabile.

O documentare precisă cu acuze clare întâlnim într-o poziție a lui George Maior, fostul șef al Serviciului Român de Informații (SRI), într-un articol publicat de ”The Financial Times” în aprilie 2015[6], în care arată că: ”Rusia duce de câțiva ani un război tăcut pe teritoriul țărilor europene prin intermediul spionajului cibernetic, fiind timpul ca NATO și Europa să contracareze aceste activități. Ofensiva spionajului rus, spune în continuare autorul, este dusă cu o determinare și sofisticare crescută”.

România, mai spune fostul șef al SRI, a fost o țintă a cyber spionajului rusesc în mai multe atacuri succesive, care însă au putut fi detectate și blocate de către Serviciul Român de Intelligence. În continuare, analiza fostului șef al SRI detaliază care sunt aceste direcții utilizate de spionajul rusesc în războiul informatic.

Mai întâi, este vorba de capacitatea hacherilor ruși de a accesa rețelele informatice până la nivelul celor al Departamentului de Stat al SUA și Casei Albe – ceea ce denotă sprijinul din partea autorităților.

De pildă, un atac asupra site-urilor guvernamentale din Germania în 2015 a fost revendicat de grupul autointitulat CyberBerkut, care și-a afișat scopul propagandistic în favoarea Moscovei, acuzând sprijinul acordat de Berlin Kievului.

În final, diplomatul român inventariază operațiunile ce fac parte din strategia purtată de Federația Rusă împotriva țărilor occidentale, începând de la finanțarea unor partide și platforme politice, crearea de bloguri și site-uri proruse, manipularea în rețelele de socializare, folosirea agenților de influență, toate vizând manipularea și dezinformarea, reconstruirea unei sfere de influență europeană în cadrul unui război informațional, care tinde spre un nivel de intensitate din ce în ce mai ridicat, cu un grad tot mai sporit de determinare și sofisticare.

Concluzii

            Generalizarea tehnologiilor informațiilor digitale în toate domeniile constituie baza schimbărilor paradigmelor securității, comune marilor puteri, dar și statelor emergente, având atât o componentă agresivă, cât și una de apărare, de identificare și de anihilare a acestor atacuri.

            Pentru Federația Rusă, diferența specific o constituie structura centralizată a statului, ceea ce facilitează crearea structurilor militar-civile informatice, precum și utilizarea formelor clasice de propagandă, îmbinate cu cele de brainwashing.

            O altă componentă o reprezintă includerea cyber-criminalității în structurile cyber-war, precum și utilizarea pe scară largă în forme masificate a oportunităților create de rețelele sociale.

            Analiza făcută de un specialist în domeniu, precum fostul șef al SRI din România, preluată de mass-media din Statele Unite ale Americii, pune accentul pe marele pericol pe care îl reprezintă pentru România iminenta vecinătate cu Federația Rusă, fiind evocate mai multe episoade și tentative de război cybernetic împotriva țării, care însă au fost dejucate de serviciile de intelligence din România.

            Prin urmare, caracteristicile sistemului Federației Ruse în privința războiului cybernetic cu multitudinea sa de aspecte și coordonarea integrativă, holistică, trebuie să constituie o preocupare de prim ordin a structurilor dedicate din țara noastră.

 Teodora MARIN

Bibliografie selectivă:

  • Albarran, Alan B., The Social Media Industries Media Management and economics, Routledge, 2013
  • Briggs, Asa, Peter Burke, Social History of the Media: From Gutenberg to the Internet, Polity Press, 2010
  • Cross, Michael, Social Media Security: Leveraging Social Networking While Mitigating Risk, 225 Wyman Street, Waltham, MA 02451, USA
  • Gabriela Ioniță, Federația Rusă – în topul agresorilor cibernetici?, 7 aprilie 2015
  • Luttrell, Regina, Social Media : How to Engage, Share, and Connect, Rowman & Littlefield Publishers, Blue Ridge Summit, PA, USA , 2014
  • Maior, George Cristian, Un război al minții – Intelligence, servicii de informații și cunoaștere strategic în secolul XXI, Editura Rao, București, 2010
    Resurse online:

 

[1] Skolkovo Institute of Science and Technology, http://www.skoltech.ru/en

[2] Studiul a fost realizat în cadrul lucrării de cercetare ”Social media – o nouă dimensiune a raporturilor dintre securitatea societală și mass-media”– drd. Teodora Marin, finanțată în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/138822, cu titlul „Reţea Transnaţională de Management Integrat al Cercetării Doctorale şi Postdoctorale Inteligente în Domeniile “Ştiinţe Militare”, “Securitate şi Informaţii” şi “Ordine Publică şi Siguranţă Naţională” – Program de Formare Continuă a Cercetătorilor de Elită –“ SmartSPODAS”.

[3]Gabriela Ioniță, Federația Rusă – în topul agresorilor cibernetici?, 7 aprilie 2015, http://powerpolitics.ro/rusia-si-amenintarile-cibernetice/

[4]http://www.agerpres.ro/externe/2015/04/02/rusia-foloseste-o-armata-de-informaticieni-pentru-propaganda-pe-internet-the-guardian–20-14-04

[5] A Distributed Denial of Service (DDoS) attack is an attempt to make an online service unavailable by overwhelming it with traffic from multiple sources. They target a wide variety of important resources, from banks to news websites, and present a major challenge to making sure people can publish and access important information.

[6] http://blogs.ft.com/beyond-brics/2015/04/15/russias-silent-war-against-the-west/

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19937611-george-maior-cyber-spionii-rusi-atacat-romania-2013-pentru-afla-informatii-secrete.htm

 

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>