Trei lecții din condamnarea Elenei Udrea. Și cinci întrebări

Pe lîngă că am fost așa de puțini care au încercat să îl tragă de mînecă pe Băsescu în privința Elenei Udrea, și care apoi au luptat public contra ei cînd controla guvernul și președinția – avea de altfel scheme elaborate de plătit jurnaliști, – m-am despărțit de vechi prieteni cînd au venit la mine cu propunerea ca Udrea să ne sponsorizeze SAR din fondurile ei de la turism/dezvoltare- văd că mulți pretind azi că sentința ei nu dovedește nimic, decît subordonarea justiției, sau triumful binomului, sau mai știu eu ce. În orice caz, nimic bun, după ei. Culmea e că au dreptate, în sensul că există și o categorie de oameni cărora degeaba li se întîmplă lucruri bune – nu prin meritul lor- că ei nu reușesc să profite de consecințele lor, pentru că nu își dau seama care sunt acelea. Așa e, nu s-a întîmplat nimic bun dacă nu învățați nimic din toate astea. Iată ce lecții ar fi fost de tras din toate astea.

Lecția numărul unu este că ministerele sunt administrate de politruci ca Udrea ca simple pușculițe de partid, în care nu se eliberează nici o tranșă la nici un contract public, indiferent de ce scrie în contract și de ce a fost prestat, dacă nu se dau bani negri pentru partid sau titularul șef, Parandărătul e vămuit de cei de pe traseu, dar el rămîne în esență parandărăt, adică o plată instituționalizată din toate contractele. Gala Bute a devenit o țintă printre n proiecte care funcționau la fel fiindcă era un eveniment sportiv major și că Udrea, în ignoranța ei abisală, a pretins că poate fi finanțată din fonduri europene, și așa ne-a atras atenția, cam cum ne-a atras atenția programul SII Analytics dat SRI de Ghinea, tot din fonduri europene, în aceeași complicitate cvasigenerală. Avem cică servicii secrete, care ascultă mii de oameni pe an și tot guvernul, dar atunci cînd există complicitatea serviciilor nu are cine să cenzureze pe cineva ca Elena Udrea. Coldea a trebuit să plece din cauza scandalului, dar a răspuns el sau altul vreodată pentru că au lăsat pe Udrea, soțul și grupul lor de interese să devalizeze guvernele Boc? Și nu e culmea tupeului că tocmai Băsescu cere socoteală serviciilor, pentru că au abandonat pe Udrea și pe Bica, care erau dincolo de orice apărare posibilă atunci cînd sfîrșitul lui era pe aproape? Cum poate Udrea să spună că e pe nedrept condamnată, cînd principala profitoare a întregii scheme era ea? A, că mai trebuiau condamnați și alții, asta e just, dar nu din partide. Năstase a plătit de la PSD pentru scheme de finanțare ilegală, la PNL există dosarul Scutaru și ceilalți, Blaga la rîndul lui e sub investigație din fostul PDL. Cine rămîn deasupra legii sunt președintele – că Băsescu e cel din cauza căruia a fost posibil totul – și serviciile.

Lecția numărul doi e implicită. Justiția vine după ce crima s-a produs. Pînă la ea trebuie să funcționeze cenzura administrativă. Or, aceasta nu a mers. În vara lui 2011 cînd am reclamat-o pe Udrea la DG Regio găsisem că toate fondurile europene din subordinea ei erau controlate de vreo trei oameni (și aceia nu controlaseră încă nimic). Totul are sens: de ce să numești controlori și să-i plătești dacă austeritatea e în toi, iar controlul e redundant, că dai bani oricum ar fi prestatorilor, ei fiind acolo ca să te finanțeze, și nu să facă ce au trecut cvasifictiv pe contract? Ne lăudăm cu modelul românesc, dar bulgarii sunt vădit mai puțin corupți ca noi, dovadă că din lucrările lor publice iese mai mult, nu au ajuns să trateze obiectul lor chiar ca un pretext. Ce ar trebui să ne întrebăm e altceva: azi aceste lucruri au fost remediate? Sub Dragnea, succesorul ei, a mers altfel ministerul dezvoltării regionale? Sau Construcțiile? Nu se mai condiționează fiecare tranșă, se controlează ce e livrat, nu se mai ia comision din toate cele? Se predă la vreme, controlul există și poate arăta ce a controlat și ce a găsit? Asta e anticorupția care funcționează, cea preventivă, Curtea de Conturi vine după, iar DNA vine doar dacă e sesizat. Asta e ce trebuie să facă guvernul Grindeanu și asta trebuie să îi ceară manifestanții, garanția că s-a corectat sistemul care așa funcționa sub Udrea, Boc și Băsescu. Lăsați chestia cu ce a fost pînă acum și închisorile aferente, ce ne interesează e să nu se reproducă azi același lucru în timp ce noi dezgropăm afacerile cu porci de acum zece ani. E așa de simplu să faci transparent calendarul plăților, avizul că lucrarea s-a livrat, și așa mai departe. Unde sunt? Le are vreun minister sau autoritate de management afișate pe site, ca să fim siguri că exact în timp ce noi bem șampania alții nu ne fac în timp real? Astea au fost recomandări ale unui program SAR numit Manual de fraudare al fondurilor europene ,deja vechi de vreo cinci ani, discutat cu devotament de Raluca Pop Iacob cu nu știu cite ministere și autorități la acea vreme, s-a ales ceva din schema de monitorizare de atunci? Mai nimic…și de asta e așa de complicat să ne accepte autoritățile europene tot eșafodajul de pseudoinstituții de management și monitorizare, că nu există o schema funcțională care să convingă pe cineva că suntem mai capabili azi să depistăm problemele la timp și să le împiedicăm…Birocrația fondurilor europene e mai costisitoare la noi decît la alții pentru că numai noi o privim doar ca pe un alibi, o acoperire în hîrtii, nu ca pe un instrument care chiar organizează și controlează….

De ce Udrea nu a fost denunțată de nimeni din birocrația ministerială, care e acolo ca să controleze factorul politic, de nimeni din servicii, de nimeni din zona de control? Răspuns: statul nu pedepsește cînd crima e la cel mai înalt nivel, toți au judecat că ar fi inutil, că de fapt Băsescu e patronul și protectorul. Că așa era s-a văzut și din faptul că atunci cînd presa a deschis cazul (GSP, aparținînd trustului Voiculescu) și s-a făcut un denunț a trebuit să vină o schimbare de regim ca oamenii ei să înceapă să spună ce a fost ca săși găsească ei iertarea.

A treia lecție privește deci cenzura de către societate a proastei guvernări. Și asta arată cît de importantă e presa în statul mafiot, și da, presa care aparține unui trust opus puterii, că așa e pe lume, obiectivitatea la săraci se face din pluralismul subiectivităților, cei de dreapta denunță corupția doar la stînga și invers. De asta și presa opusă are rolul ei și nu trebuie lichidată decît cea care depășește limitele subiectivismului în invenție pură și nocivă, de genul Cioloș fiul lui Soros. Nu ar fi existat și prosperat Antena 3 dacă în ziarele de dreapta divizia de presă a serviciilor coordonată de un ofițer cvasiacoperit la Președinția României nu punea și nu scotea direct texte din gazetă, Udrea nu devenea oficial patroana ICR Patapievici și Culcer TVR, Mircea Cărtărescu nu scria că EBA e mai simpatică decît soră-sa pentru că are ambiții politice,și prietenii mei nu se urcau în avionul prezidențial de Neptun cu toate eforturile mele de a-i opri, la o dată cînd situația era deja clară. Și degeaba, că tot ce a mai făcut Băsescu pentru noi de atunci a fost să dea DNA pe mâna SRI, de unde cu greu se extrage de vreun an de zile, grație CCR și lui Daniel Morar. Antena 3 a existat că a fost nevoie de ea, sau abuzurile lui Blejnar, omul lui Udrea, nu ar fi apărut nicăieri și numele lui Dorin Cocoș rămînea necunoscut publicului.

Alina Mungiu-Pippidi

integral pe site-ul Romania Curata

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.