Ultima ora
Publicat: marți, 31 decembrie 2013

Un an tras la indigo* – Octavian ANDRONIC

„Afişul anului l-au ţinut scandalurile. De toate soiurile: politice, economice, sociale, culturale şi chiar sportive (…). A existat în acest an o frenezie a exprimării contondente, veninoase, injurioase, suspicioase. Mahalaua a intrat în scenă, etalându-şi mizeria sub reflectoarele unei mass-media avide de sânge şi jeg. Mai rău este că scandalul a devenit, automat, un instrument politic. Nimic nu a fost prea rău, prea jenant, prea mizerabil, dacă servea scopului. Scopul fiind acela de a le da la cap celorlalţi. De a-i cotonogi în numele celor mai înalte principii. Cu regulile chachtului: apucă de unde poţi! Şi cum poţi! Schizofrenia unei societăţi bălăcindu-se în noroiul unei democraţii supecte a ieşit la iveală mai mult ca oricând. Toţi s-au văzut doar pe sine şi interesul propriu. În toiul insultelor şi al îmbrâncelilor, lucrurile bune – căci au fost şi din acestea – au trecut neobservate. Zgomotul şi praful scandalurilor au acoperit tot. Şi ne-au făcut surzi şi orbi la tot ce înseamnă toleranţă, echilibru, civilizaţie…”

N-a fost nevoie să schimb nici măcar un cuvânt din acest comentariu pe care l-am publicat în urmă cu 20 de ani în ziarul Libertatea („1993 – Un an scandalos”). Şi cred că el s-a potrivit în egală măsură tuturor bilanţurilor care l-au urmat până acum. Ce poate să însemne asta altceva decât că societatea românească se află, dacă nu într-o involuţie marcată, într-o stagnare morală pentru care pare să nu existe leac. Faţă de 1993, România a evoluat cel puţin formal.

Numai este ţara care alerga atunci după clauza de la americani. Acum aleargă după Schengen de la europeni. Obiectivele s-au mai schimbat, dar oamenii cu năravurile lor au rămas cam aceeaşi. Nu s-a născut noua clasă politică aşteptată, cei tineri învăţând de la bătrâni aceleaşi trucuri ieftine cu care pot să păcălească şi să mintă în faţă o ţară care nu mai speră în nimic.

Să fie acesta „blestemul” atât de sugestiv ilustrat de anecdota cu naşterea României? Dacă nu o ştiţi, am să încerc să vi-o redau într-o stângace încercare de a îndulci pilula amară a bilanţului.

Cică atunci când Cel de Sus a purces la facerea lumii, avea în galantare felurite forme de relief şi un număr de popoare. A dat fiecăruia câte ceva. La urmă, când a venit şi rândul României s-a trezit că nu mai avea decât nişte rămăşiţe: ceva munte, nişte dealuri, câteva câmpii, câteva râuri şi chiar un ţărm de mare cu o Deltă unică. Această alcătuire atât de pitorească şi atractivă încât Sf. Petru nu şi-a putut reprima un sentiment de revoltă: Doamne, ce faci? La ăştia le-ai dat de toate, nu-i nedreptăţeşti pe ceilalţi? La care Domnul, în infinita sa înţelepciune i-a replicat: stai să vezi ce popor le dau!

*Pentru cei care nu mai ştiu indigoul şi la ce servea acesta, răspunsul se ştie: un xerox dintr-o foaie.

Comments

comments

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>