Ultima ora
Publicat: vineri, 12 mai 2017

Un interesant studiu de caz pentru politicianul roman – alegerile prezidentiale din Franta

„Emmanuel Macron, tanar, neexperimentat politic, curajos, cu idei transformatoare, caut post de Presedinte al Frantei”. La acest anunt simbolic francezii au reactionat pozitiv – Emmanuel Macron a devenit Presedintele Frantei.

 Alegerile prezidentiale din Franta ne pot invata ceva, pe noi romanii, despre oportunitatea relansarii unui climat care sa se numeasca in sfarsit “Viata Politica”? Eu cred ca Da.

Dar pentru a intelege ce provocari antreneaza “ruptura” Macron in Franta, vreau sa expun cateva pareri subiective despre cei care l-au ales : francezii.

Am locuit 4 ani in Franta si i-am adorat pe francezi, contrar parerilor altor straini despre ei (aroganti, ciufuti, elitisti, etc, etc) si in ciuda faptului ca nu am fost  rasfatat deloc de ei. Cu toate acestea i-am admirat. Si-i admir in continuare. Poate ca am in mine acel ”numar” de care vorbea Pitagora si care te face sa simpatizezi sau sa antipatizezi spontan pe cineva, care are sau nu acelasi numar ca tine. Daca este vorba de asa ceva, este usor, nu trebuie sa-mi explic atractia.

Francezii nu  sunt usor de suportat. Nici chiar in prietenie. De ce? Sunt perfectionisti si sunt exigenti. In primul rand cu ei insisi. Ei isi creeaza si isi distrug periodic atmosfera, pentru a putea progresa. O prietena, frantuzoaica, a tinut sa rateze complet intalnirea festiva pe care mi-a pregatit-o dintr-un motiv care pentru ea a fost esential: a gresit compozitia sosului pentru iepure. Mie mi s-a parut delicios, dar degeaba. Taunul ei socratic a urecheat-o si nu a mai vorbit toata seara. Este greu sa tii pasul cu ei. Cand te plac, se daruiesc total. Ca sa ne simtim bine o ora la Restaurantul “Crocodile” din Strasbourg, prietenul meu Hubert a cumparat un vin Cheval Blanc pe care l-a platit cu 10.000 de euro. Dar cand nu te plac, te fac praf.

Ca sa-i placi unui francez trebuie ca tu insuti sa te simti bine in pielea ta si sa-i tii piept. El este caustic, critic, nemilos uneori. Si nedrept. Face lucruri sublime sau groaznice cu aceeasi usuratate. Francezul sufera de complexul Francois Vatel, celebrul “Maitre d’Hotel” al lui Fouquet si al lui Conde, pe vremea lui Ludovic al XIV-lea. Vatel s-a sinucis pentru ca a avut un esec organizatoric la un festin: o intarziere in livrarea de peste. Asta dupa o serie de alte fapte sublime pentru care lumea il considera genial.

Daca esti turist in Franta, francezii nu se vor purta mai frumos cu tine pentru ca cheltuiesti banii in folosul lor. Nu-i suficient. Iti corecteaza tot timpul  gramatica, expresiile sau comportamentul.Trebuie sa ai grija ca ei sa nu iasa din atmosfera pe care o adora. Ei isi poarta atmosfera cu ei ca un scut, chiar si in public, pe care il considera ostil din principiu. Numai viata privata le asigura fericirea.In public reactioneaza ori de cate ori se simt agresati. Problema este ca tu, ca strain, nu stii intotdeauna ce anume ii agreseaza. Eu nu am stiut, de exemplu, ca nu este bine sa vorbesc romaneste pe strada. Am simtit asta pe pielea mea , tot la Strasbourg. Vorbeam cu fiul meu. Ne-a oprit un tanar, foarte iritat, si ne-a spus ca ne aflam la Strasbourg si nu la Stressbourg. Daca le tii piept, te respecta si spun ca ai personalitate.

Admira tarile care au fost imperii, au cucerit alte popoare, au supus oameni. Te intreaba, ca niste copii, pe cine a batut poporul tau in istoria sa. Nu admira tarile sarace, cu oameni cumsecade, care vor sa le intre in voie.A trebuit sa ma obisnuiesc cu atractia spontana a francezilor fata de rusi si de musulmani. Si cu antipatia fata de romani, in general. Sunt stereotipuri la care nu renunta, pentru ca sunt indelung forjate de propria istorie. Tot asa cum istoria romanilor le forjeaza alte seturi de stereotipuri.

Perfectionismul francezilor s-a manifestat din plin la alegerile prezidentiale din acest an. Nu cred ca Emmanuel Macron ar fi fost ales in alt loc. Foarte tanar pentru un presedinte-39 ani-si un necunoscut pe plan politic pana acum trei ani. Un super-tehnocrat, stralucitor ca inteligenta, pregatire profesionala si cultura inalta. Cu o viata personala bizara. Un antipopulist care si-a sustinut pana la capat teoriile, mai mult stiintifice decat politice. Corect cu el insusi si cu ceilalti, neobsedat de imaginea pe care o lasa. A invatat din mers , din propriile greseli. Dar nu i-a fost deloc frica sa le faca. Francezii au apreciat acest lucru mai mult decat populismul lui Marine Le Pen. Si Macron a fost alesul ! Perfectionistii au stiut sa aprecieze un perfectionist.

Alegerea lui Macron s-a facut pe fondul respingerii tuturor partidelor care s-au vanturat pe la putere in ultimii 50 de ani si care si-au dovedit, in timpul crizei actuale, neputinta – socialistii si partidele de dreapta. Trebuia sa vina cineva care sa incerce sa transforme Franta si nu doar sa o reformeze. Cu reformele nu a mers deloc. Macron a spus ca se va amesteca in tot, depasind statutul de presedinte normal al lui Hollande. El va fi un presedinte “jupiterian”: un om cu o buna energie jupiteriana are idei bune in momentele care trebuie si actioneaza in directia buna.

Macron, in incercarea de a transforma Franta, va merge in principal, pe trei mari trasee:

1) Moralizarea vietii publice, in general, si a celei politice, in special. Principalul cal de bataie va fi desfiintarea conflictului de interese – dupa o judicioasa definire a lui.

2) Va face o mare transformare a educatiei, pentru ca ea sa serveasca nevoile pietei si sa permita dezvoltarea personala a fiecaruia;

3) Va transforma legislatia muncii: reformarea asigurarii pentru somaj, reformarea sistemului de formare si de calificare profesionala (caruia Franta ii asigura in medie 30 miliarde euro pe an).

Toate aceste transformari se vor face apelandu-se la organisme cu oameni competenti, agreate de stat . De altfel, cuvantul de ordine al perfectionistului-tehnocartului Macron este competenta.

In legatura cu alegerea lui Emmanuel Macron ca presedinte mi s-a parut pertinenta analiza pe care a facut-o Dov Aflon in cotidianul israelian Ha’Aretz (Patria)- Courrier International, 08.05.2017.

Emmanuel Macron a castigat alegerile din Franta urmarind cinci reguli, din care s-ar putea inspira orice politician inteligent.

1) Sa nu te temi sa-ti construiesti electorii: in toata campania Macron a recurs la argumente complexe, fara sa se teama ca electorii nu vor intelege sau il vor trata ca elitist. Marine Le Pen s-a exprimat in termeni populisti, simplisti, spunand “eu vorbesc limba poporului”.

2) Inceteaza sa vorbesti despre terorism: Macron n-a pretins nici un moment ca ar detine expertiza perfecta in materie de securitate. Solutiile sale s-au dorit, in acelasi timp, realiste pe plan securitar si pozitive in plan socio-economic. A riscat sa afirme ca in materie de terorism nu exista risc zero. La randul ei, Marine Le Pen a crezut ca poate infricosa electoratul eliberand un mesaj isteric si isterizant : o mana de asasini islamisti este capabila sa distruga Franta. Asta in contextul in care in toate sondajele terorismul intra pe pozitia a cincea in ceea ce priveste preocuparile francezilor.

3) Sa fii determinat: Macron s-a desprins de Elysee dupa trei ani de zile, dupa ce a venit de niciunde, depasindu-si in permanenta erorile si dejucand capcanele in care au cazut partidele clasice. A infrant-o pe candidata Frontului National, sustinuta fatis de doi lideri mondiali puternici : Trump si Putin.

4) Sa incarnezi cu adevarat noua politica: in fata lui Macron, un novice in politica, in timpul dezbaterilor calamitoase dintre cele doua tururi ale alegerilor, Marine Le Pen a aparut batrana si uzata , cocosata de cei 25 ani de experienta politica.

5) Cum spunea Napoleon, “nu trebuie sa-l impiedici niciodata pe adversar sa comita erori”: la ultima dezbatere publica Macron a asteptat 20 minute inainte sa dea replici contra atacurilor imunde ale lui Marine Le Pen. Ea folosea deja stiri false din actiunea MacronLeaks, stiri ce urmau sa apara a doua zi in ziarele rusesti. In Statele Unite sau in Israel o astfel de tactica ar fi fost sinucigasa pentru Macron. In Franta insa a mers foarte bine: s-a relevat vulgaritatea si caracterul infam al lui Marine Le Pen.

Desigur, sarcina lui Macron nu va fi usoara : 36,9% din electori i-au respins fatis programul – 25,4% s-au abtinut si 11,5% au dat voturi albe si nule. In special voturile albe si nule reflecta respingerea programului sau de transformare a Frantei.

Nici presa semnificativa din strainatate nu-l priveste cu mare simpatie .

“Il Tempo” il numeste “Il Giocondo” – discurs fara emotie si victorie neta dar nu definitiva

“Bombay Mirror” il numeste “ Cel mai tanar Maharaja”;

“Frankfurter Allgemeine -Zeitung” il numeste “Golden boy cititor de Goethe”;

“The Spectator” il numeste “Noul imparat al Europei”

Personal, mie mi-a placut revendicarea talentatei Anne-Sinclaire , directoarea lui Huffington Post-Franta : “Uimiti-ne,  Domnule Presedinte !” (08.05.2017)

Si eu mi-as dori ca un politician roman sa ne uimeasca. Macar unul! Am fi salvati!

Ion Dan Trestieni,

manager.ro

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>