Un jurnalist nu e dat lumii/breslei de o diplomă, ci este cel care simte meseria prin toți porii
interviu cu George Onofrei, editor coordonator al ediției online a ziarului „Ultima oră”
- Sunteți editorul coordonator al ediției online a ziarului „Ultima oră”. Când și cum a început acest parcurs?
- În 2009. În online, mai exact din luna noiembrie a anului 2009, când bunul și extraordinarul prieten Lucian Berbetocu, unul din pilonii de bază, în acele vremuri, al ediției print „Ultima oră”, mi-a propus preluarea frâielor site-ului. Recunosc că pe atunci, deși mai publicasem câteva articole de opinie în ediția tipărită, habar nu aveam cu ce se „mănâncă” lumea presei scrise, eu venind în această zonă media din spațiul radiofoniei. Un alt stil de lucru, un alt ritm al vieții. Dar am privit și primit în același timp propunerea ca pe o nouă experiență. Ori, mie îmi plac la nebunie noutățile, schimbările „de macaz”. Evident că un rol determinant în preluarea atribuțiilor de coordonator al versiunii online „Ultima oră” l-a avut – și îi voi rămâne pentru totdeauna recunoscător – regretatul jurnalist Ion Marin, directorul – de fapt nu greșesc cu nimic dacă îl numesc mentorul din ultimii 20 de ani de existență a ziarului – un OM minunat, de la care am învățat enorm de multe despre presa scrisă, despre „bucătăria” internă a unui ziar.
- Cum se menține un ziar online deopotrivă în linia întâi a informării și în atenția constantă a publicului?
- Avantajele unei publicații online sunt incontestabile din mai multe unghiuri de abordare a problemei. Și voi detalia doar pe trei paliere elocvente. În primul rând, profităm în mediul virtual de cumularea unor elemente specifice doar lumii radioului și televiziunii (ne referim aici la sunet și la imagine), ceea ce face ca mesajul pe care îl transmitem să iasă din clasicul informațional al unui ziar tipărit, să fie mult mai interesant, mai atractiv, mai clar, complet, cu detalii care nu pot fi exprimate decât apelând la efecte specifice audiovizualului. În al doilea rând, abordăm problema din perspectiva accesului și conexiunii permanente la informație, asul din mânecă al online-ului, orice știre, chiar și din cel mai îndepărtat colț al planetei ajungând la cititori dacă nu instant, măcar în decurs de câteva minute (necesare traducerii în limba publicului-țintă al publicației respective). Dacă publicul este unul cunoscător al limbii în care este scris mesajul, ceea ce de altfel se și întâmplă în majoritatea cazurilor, e și mai bine. În al treilea rând, avem în față cititorul avid, mare consumator de informație. Sunt milioane de utilizatori care intră zilnic pe internet, dornici să afle cât mai multe despre orice. De aici și o paletă largă de nișe numai bune de exploatat de către jurnaliști, trusturi media ori simpli specialiști pe un anume domeniu. Lumea virtuală e mare, deocamdată pare a nu se opri din dezvoltare, trece dintr-o dimensiune în alta a tehnologiei și, practic, deschide lumea, chiar și cosmosul, tuturor celor alfabetizați tehnologic. Altfel spus: loc există pentru toți, fie că vorbim de jurnaliști sau de public receptor. Orice avantaj, sau mai bine spus orice parte pozitivă vine și cu una de sens contrar: mediul online, în prima sa fază, a informării navigatorilor/vânătorilor de știri, reprezintă și un bun propagator de „fake-news”, titluri senzaționale cu un conținut manipulator, ori unul lipsit de valoare informațională, ceea ce complică un pic – nu prea mult, însă – rolul pe care redactorul unui site îl are în raport cu adevărul faptelor prezentate, sursele citate trebuind să fie din prima linie a credibilității.
- Este redactorul online foarte deosebit de cel de print?
- La prima vedere, nu. Funcțiile/calitățile unui redactor, indiferent de mediul în care activează, sunt aceleași. Trebuie să aibă un bagaj minim de cunoștințe în privința tehnicilor de redactare jurnalistică și să îi fie clară, pe lângă politica publicației și aşteptările publicului cititor, limba țării căreia se adresează. Totuși, nu putem trece peste calitatea lingvistică a unui text publicat online, întrucât limba vorbită este o importantă carte de vizită pentru fiecare individ parte a unei comunități. Iar când acel individ mai este și exponent al respectivului grup social, responsabilitatea crește. Ca să continui o idee exprimată ceva mai sus, redactorul online trebuie să fie un adevărat filtru în ceea ce privește selecția informațiilor prezentate, pentru a evita, de dragul atragerii de audiență, intrarea în zona derapajelor comunicării. Pentru că poate îi merge o dată, de două ori, dar a treia oară cu siguranță va fi taxat de către posibilii cititori, ori prin comentarii acide, ironice etc., ori prin refuzul de a mai accesa site-ul respectiv (iată încă un avantaj al online-ului: reacții imediate din partea publicului).
- Care considerați că sunt reperele fixe ale jurnalismului virtual?
- Repere fixe la care trebuie să ne raportăm… Cred că importante pentru noua sferă a presei sunt tot acele caracteristici specifice clasicului – și le enumăr într-o ordine, zic eu, firească pentru dimensiunea virtuală: curiozitate, pasiune, răbdare, corectitudine, acuratețe, responsabilitate și rapiditate în transmiterea informației către cititori. Dar și acele repere ce țin de dimensiunea eticii și deontologiei profesiei. Respectă-mă ca să te respect! Respectă ca să fii respectat! Un jurnalist nu e dat lumii/breslei de diploma pe care o obține. Un jurnalist adevărat este cel care simte meseria prin toți porii ființei sale. Prin urmare, odată cu dezvoltarea virtualului, apare o șansă pentru fiecare de a deveni nu informator (că sună urât…), ci formator social. Cu o singură condiție: să îndeplinească măcar 50% din caracteristicile enunțate mai sus.
- Ce înseamnă pentru „ultima-ora.ro” parteneriatul cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști?
- Colaborarea cu UZPR e un pas înainte și certifică, practic, rolul pe care ziarul „Ultima oră” în perioada edițiilor print l-a avut din punct de vedere social. Pe de altă parte, parteneriatul ne obligă să tratăm și cu mai multă seriozitate subiectele aprofundate, să ridicăm calitatea actului informațional și să menținem ștafeta acolo sus, unde a fost stabilită de mentorul Ion Marin cu ani buni de zile în urmă. Este un demers „periculos” dintr-o anume perspectivă, cea a audienței, una tot mai iubitoare de scandal și de senzațional, sferă de care ediția online „Ultima oră” se ține departe, dar, zic eu, atât timp cât simțim că facem parte din marea familie UZPR, nimic altceva nu mai contează.
Interviu realizat de Roxana Istudor