Ultima ora
Publicat: duminică, 19 ianuarie 2014

Vis de iarnă, episodul opt: Cutiuţa cu amintiri

Iarna nu este tocmai anotimpul meu preferat. Însă de vacanța de iarnă nu m-aș putea lipsi din diverse motive. Este un prilej de a-mi revedea bunicii, de a petrece mai mult timp cu familia, de a savura o ciocolată caldă la o conversație lungă cu prieteni vechi. Iarna nu-ți trebuie nicio scuză pentru a lenevi întreaga zi, în fața unui roman mult iubit, în timp ce sufletul ți se scaldă într-o căldură îmbietoare, ce te face să uiți de frigul de afară.  Iarna, mai mult ca niciodată poți fi din nou copil.

Iarna te poți întoarce acasă la mama, tânjești să guști din nou din preparatele ei. Poți simți, de departe, aroma aceea atât de familiară a mâncării specifice acestor sărbători. Lângă părinți, îți permiți, parcă, să mai uiți de griji și să te refugiezi spre brațele lor protectoare; iar dacă în timpul anului nu prea se poate, atunci acesta este un motiv cu atât mai bun pentru a aștepta cu drag sărbătorile. Savurezi un vin fiert alături de cei ai casei și îți amintești povești din copilărie. Îți amintești de prima dată când ai mers la colindat, de primele amintiri cu bradul, de cadourile modeste pe care obișnuiai să le primești si de toate eforturile părinților să îl acopere, cât mai multă vreme, pe Moș Crăciun. Îți amintești și râzi de cât de credul puteai fi când mama a venit acasă cu o sacoșă plină cu dulciuri, spunând că l-a întâlnit pe Moșul pe stradă. Și cum, în naivitatea ta, nici măcar nu te-ai întrebat de ce tu nu-l vezi niciodată.

Iarna îți amintești cum fratele mai mare i-a deconspirat într-un an pe părinți, după ce, ani buni, s-a amuzat pe seama credinței tale oarbe în Moșul. Tu nu l-ai crezut, iar el ți-a arătat unde erau ascunse jucăriile. Iar apoi, pentru a nu-i întrista pe mama și pe tata, te-ai prefăcut, pentru prima dată, surprins. Acela a fost anul când ai încetat a mai lăsa scrisorile pentru Moșul pe holul de la intrare.

Iarna simți mirosul de brad și al cozonacilor gătiți de mama și, indiferent de vârstă, parcă aștepți din nou prima ninsoare. Și, deși ai propriul tău brad, parcă tot mai frumos este să-l împodobești pe cel de-acasă. Acum, că ai mai crescut puțin, o și ajuți pe mama să gătească. Pentru că ai fi în stare să cauți orice prilej pentru a sta cât mai mult în preajma ei, atunci când mergi în casa-n care ai copilărit.

Iarna aștepți să mergi la țară, la bunici, și parcă visezi la vremurile-n care te duceai la săniuș, visezi la fericirea de alb de odinioară. Îți amintești, râzând, cum tata lega sania de mașină și te plimba pe o stradă ferită de circulație. Cum te țineai strâns de fratele mai mare, pentru că, deși tata nu mergea cu viteză, tot aveai emoții.

Stai lângă bunici, la gura sobei, pentru că ei încă mai au soba cu plită pe care o știi dintotdeauna. Beți împreună o cafea și îi asculți povestind pățanii din copilăriile lor. Dintr-o dată, simți că te-ai întors în timp și că ai iarăși 10 ani.

 Și, pentru câteva zile, ajungi să crezi, din nou, că magia există. Poți crede, din nou, în prințese și zâne. Poți crede că binele triumfă, indiferent de circumstanțe. Și nu-i o perioadă mai bună de văzut filme Disney vechi, așa cum este iarna. Privești, așa cum făceai și înainte să ai laptop, „Anastasia”. Asculți melodia „Once Upon a December” și te întristează iarăși soarta bietei fete. Cauți apoi optimismul în lumea lui Peter Pan, personajul tău preferat, iar apoi treci de la Neverland la Wonderland, în căutarea lui Alice.

Iarna devii din nou prieten cu Dickens și cu Grimm. Chiar dacă nu vrei să recunoști, parcă și acum mai lăcrimezi puțin la „Fetița cu chibrituri”. Și parcă adormi cu teamă ca nu cumva fantomele trecutului să-ți apară în cale, să îți arate greșeli din trecut, ca într-un „Colind de Crăciun.” Iar dacă simți nevoia de puțin romantism, citești „Love story” de Erich Segal, în timp ce în gând îți răsună melodia aceea tristă la pian.

Iarna vezi luminițe la toate geamurile și realizezi că ai cel puțin un lucru în comun cu toți necunoscuții pe lângă casele cărora treci zilnic. Iar asta te bucură. Te face să te simți parte integrantă a acestui mare lanț uman.

Iarna, un an moare, cu promisiunea de a se naște unul mai bun. Este momentul prielnic de a-ți lua angajamente noi față de sine, de a încerca să scoți la suprafață o versiune îmbunătățită a propriei persoane, de găsi un moment pentru a reflecta la toate lucrurile frumoase petrecute în anul ce va să treacă. Visezi la anul ce va veni și îți propui să îți depășești limitele. „ Anul viitor voi…”  îți zici. Poate că nu vei realiza tot ce îți propui. Poate lucrurile te vor lua prin surprindere. Poate va trebui să înfrunți obstacole grele. Însă iei cu tine în Noul An, un suflet plin de speranță.

Iarna visezi, vrei, poți. Și nimeni nu îți poate sta in cale!

Roxana PETRE

Ziarul Ultima Oră este de acord cu orice tip de comentariu atât timp cât păstrează termenii unui limbaj civilizat, fără atacuri injurioase ori diverse amenințări la adresa semnatarilor articolelor susmenționate. Restul mesajelor ( cu un conținut inadecvat, injurios, nepotrivit cu ținuta morală și etică a publicației noastre ori având o clară tendință de mesaj publicitar) va fi eliminat din sistem iar ”atacatorii” vor fi blocați. Vă mulțumim!

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>