Vis de iarnă, episodul şase: Poveste de Crăciun
Din cerul senin cad fulgi călători spre bucuria copiilor. Pomii îmbracă o culoare argintie redată de fulgii de nea înghesuiți pe o ramură. Grădinile își schimbă culoarea din maroniu într-un alb pur devenind astfel un loc de joacă pentru micii ștrengari. În farurile mașinilor se zăresc fulgii care iau cu asalt pământul, pregătindu-l pentru venirea lui Moș Crăciun. Vântul s-a mai domolit, ajutând la realizarea unui peisaj perfect.
Pe înserate, copiii renunță la omătul proaspăt așternut ca o manta asupra pământului și intră voioși în căsuțe, așteptându-l pe Moș Crăciun. Mulți dintre ei, abia ajunși acasă se îndreaptă către bradul cumpărat pentru ornare. Minuțioși, dorind să ajute, aduc cele mai frumoase betele pentru a realiza din pomul de Crăciun mai mult decât ceea ce este, adică un simbol al venirii sărbătorilor de iarnă. Când lumina din casă întâlnește globurile se creează o sclipire, atât pe globuri, cât și în ochii fermecați ai copiilor. Aceștia aranjează cu grijă fiecare beteală pentru a-l impresiona pe moșul, în speranța că acesta le va lăsa mai multe cadouri. Micuții se opresc din foirea perpetuă la îndemnul mamelor care doresc ca aceștia să o ajute în aranjarea mesei de Crăciun. Au mai rămas doar câteva ore până la momentul mult așteptat. Atmosfera de pace sufletească din casă este combinată cu cea de afară, unde totul este de un alb îngeresc. Micuții mai aruncă o privire pe geam în speranța că îl vor vedea pe Moș Crăciun cu sacul lui plin de bunătăți. Dezamăgiți însă, își aruncă privirile asupra celorlalte ferestre frumos împodobite cu instalație electrică. În mintea lor răsare ideea de a orna și ei geamurile așa. Sar fericiți de gâtul mamei și îi promit că vor fi cei mai cuminți dacă va face ca și ferestrele lor să arate la fel de bine ca cele ale vecinilor. Mamele se supun, neputându-le rezista la dorința atât de vizibilă în ochii lor. Acum că și geamurile au fost împodobite nu mai așteaptă decât venirea moșului. Cu sufletul la gură speră ca moș Crăciun să vină cât mai repede. Mulți chiar adorm lângă brad cu gândul acesta. Părinții se îngrijesc de micuți și îi poartă pe brațe până în camera lor.
Sania moșului se apropie cu repeziciune, acesta verificând încă o dată scrisorile copiilor să fie sigur că nu a uitat pe nimeni. Prin puterea cu care a fost investit îi face pe copii fericiți în mai puțin de o noapte. Moș Crăciun reușește să împartă toate cadourile în decurs de o noapte cât timp cei mici visează deja la mult așteptatele daruri.
Dimineață, razele soarelui se luptă cu norii puternici în speranța că va putea lumina pământul, așa cum Moșul a luminat fețele copiilor. În zăpada fină se observă lăbuțele gingașe ale vreunei pisci care s-a hotărât să înfrunte natura pentru a se hrăni. De pe ramurile dezgolite ale copacilor cade încet, încet împinsă de o rafală de vânt, promoroaca adunată pe timpul nopții. Este timpul ca ștrengarii să se trezească și să descopere bucuria venirii Crăciunului și, în special, a moșului. Pe fața lor minusculă se citește încântarea și dorința continuă de mai mult. Cu groază descoperă cum toate cadourile au fost desfăcute, însă în adâncul lor sunt fericiți de cele primite. Împreună cu părinții se îmbracă și pornesc prin omătul proaspăt în călătoria spre casa bunicii unde se reunesc, în fiecare an, de Crăciun pentru a sta la un pahar de vorbă și a-și spune ofurile, pregătindu-se pentru noul an ce va veni.
Mădălina VIULEŢ