Dublă lansare de carte Nicolae Croitoru la Muzeul Național al Literaturii Române

Joi, 17 iunie, ora 16,00 la Muzeul Național al Literaturii Române va avea loc o dublă lansare de carte Nicolae Croitoru cu volumele În cercul marelui balans și Pandemia Albastră.

Participă: Ion Cristoiu, Ilie Bădescu, Valeriu Râpeanu, Ștefan Mitroi, Cristian Niculescu, Alexandru Mironov

Momentul artistic este susținut de George Mihăiță și Ion Bogdan Ștefănescu. Expoziție Done Stan, cu ilustrație la opera lui Nicolae Croitoru, curator Mircia Dumitrescu.

Parteneri media: Radio România Cultural, RFI, Agerpres, Observator Cultural, Zile și Nopți, Agenția de Arte, Contemporanul, Iqool, Radio Trinitas, Ultima Oră

Secvențe din aprecierile unor scriitori, critici și personalități despre volumele În cercul marelui balans și Pandemia Albastră de NICOLAE CROITORU

Prefață de Octavian Știreanu

”În prezentul volum, reflecția filosofică predomină asupra expresivității poetice. Relația Omului cu sine însuși și cu divinitatea, tema centrală a creației literare a lui Nicolae Croitoru, este ridicată acum la nivelul următor, poezia devenind un „joc secund” în umbra meditației filosofice.

De la un capăt la altul, volumul arată un triumf al ideilor asupra narațiunii. Seducția imaginilor poetice este depășită de provocarea lansată cititorului de a-și pune întrebări cu privire la propria-i existență. Poezia nu mai domină prin imagini, ci prin idei. Limbajul poetic devine vehiculul accesibil pentru ceea ce limbajul filosofic este prea ermetic.

Mult mai pregnant decât în volumele anterioare, scriitorul Nicolae Croitoru  transformă cu abilitate prospețimea expresiei literare din scop al inovării lingvistice în mijloc de susținere a unor idei. Imaginile poetice, forța de sugestie a cuvintelor, versificația și celelalte unelte literare specifice autorului permit ca o problematică ontologică destul de complexă să iasă din specificul filosofiei și să fie transferată către  cititor într-un „ambalaj” poetic incitant.

Nicolae Croitoru ne propune un volum de „eseuri și poezii”. Dar cititorii trebuie să știe că multe poezii sunt ele însele veritabile eseuri. După cum și eseurile propriu-zise sunt construite în ritmuri și imagini poetice, neavând  forma clasică a acestui gen publicistic.”

”În poezia lui Nicolae Croitoru, „Omul nu depinde de Dumnezeu, este propriul său făcător, dar în nici un caz atotștiutor” (Apocalipsa).

La existențialiști, definiția esenței ca fiind „ce reușește omul să facă din el însuși” rămâne deschisă, generică și imprecisă.

În poezia lui Nicolae Croitoru, esența – ca stare ulterioară existenței – are, însă, un conținut concret: Omul va ajunge la esența existenței sale și  va fi „Dumnezeul meu după ce va reuși să fie pe deplin stăpân pe sine însuși”, afirmă poetul.”

” Poetul are visul fierbinte al eternității creației sale: „Mi-e foame doamne de etern/Să curg în stele nemurite” (Un vis fierbinte). Dar are îndoieli că opera sa va dăinui: „Fi-voi oare/Creatorul unei clăi de apă  rece /Pot să stăpânesc izvorul/Pentru timpul care trece?/Hai să-ncerc /Să fiu drumețul peste luminiș de soare /Să sap stele cu hârlețul /Și-n izvor să torn o mare” (Floarea bunelor credințe). Imboldul lăuntric spre creație este irepresibil, „să mă ard, în foc de mine, dar curg în ploi, printre denii și prin crânguri de nevoi, prinse-n zodii, pentru dragostea de voi” (Eu mă ard dar curg în ploi). Chiar dacă scrisul său nu scapă de riscurile eșecului, salvarea îi vine de la cei pentru care scrie: „Era să cad urcând în sus/ Spre poarta raiului din noi/Dar tot zburam prin nepătruns/Plecând/încet /Trăind/prin voi” (Plecând încet,  trăind prin voi).„

Un alt aspect la care n-am putut zăbovi din lipsă de spațiu este poezia de dragoste cuprinsă în volum (cap. III, cu titlul  atât de frumos „Te pitesc de dor în mine”). Remarcabil și, totodată, surprinzător, lirismul lui Nicolae Croitoru are acuratețea unei mari sincerități, candoarea unui suflet senin și profunzimea unor trăiri de invidiat.

          Dar prezenta carte are și o semnificație mai generală: ea reprezintă în sine o ilustrare practică a teoriei existențialiste potrivit căreia Omul „este responsabil pentru ceea ce el este”. Altfel spus,  Nicolae Croitoru există prin ceea ce a reușit să facă din sine odată cu această  creație literară.

Existența sa de până acum doar i-a precedat esența la care a ajuns prin literatură. Poezia l-a ajutat să fie „propriu său făcător”, să-și „spele sufletul cu marea, să bea un praf de stele” și „să încalece pe valul biruinței/reușind să fie/pe deplin stăpân pe sine însuși”.

Nicolae Croitoru  ni se dezvăluie cine este abia acum, prin poezia sa.

Urmându-i versul și gândirea, s-ar putea spune că abia acum el este propriul său Dumnezeu.„

Postfață de Valeriu Râpeanu

”Într- o emoționantă profesiune de credință și -a numit poezia “În cercul marelui balans “ Nicolae Croitoru își definește lucid personalitatea lirică . Aceste trăiri de o bogăție sufletească neistovită , aceste necontenite călătorii în lumea visului , aceste aspirații către etern , această candoare pe care o cânta și nu o dată o află ,  conferă  versurilor sale un farmec aparte , prin sinceritatea  mărturisirii . De aceea nu ne vor uimi , dimpotrivă, acele poezii în care autorul cu franchețea care îi caracterizează expresia , respinge tot ce maculează idealul fiintei sale însetată de puritate ,   pe care îl cântă necontenit , bucuros să-l pună în lumină  . Mânia  “bine temperată” a poetului o aflăm în versuri ce au răsărit dintr-un suflet rănit de ceea ce vede și aude în jurul lui . Poetul a găsit de-a lungul drumului parcurs , modalități estetice originale , noi, moderne , a așternut pe hârtie  neașteptate împerecheri de ‘gânduri” , imagini menite să pună în   lumină – așa cum spuneam , un univers în care trăiesc și se înfruntă stări sufletești contrastante din care învinge acea dragoste de infinit si de vointă. Omul , Umanismul , Omenirea sunt esențe perene ale creației poetice ale lui Nicolae Croitoru .

Acum când poetul a urcat pe a cincea  treaptă a prezenței sale în literatură , poate privi înapoi cu bucuria că ceeace a început să împărtășească cititorilor săi nu a fost doar un spectaculos foc de artificii.  Dimpotrivă a urcat necontenit păstrându-și neîncetat crezul , exteriorizându-l în versuri de o îndrăzneață expresie artistică și de o profundă substanță umană. Într-o perspectivă de istorie literară numele și opera sa de până acum se înscriu la capitolul celor care au inovat  în profunzime, care de la o carte la alta au dovedit o consecvență ideatică funciară pusă în evidență cu mijloace artistice  necontenit îmbogățite de un spirit neliniștit,  care nu-și limitează orizontul , ci dovedește că filonul inspirației sale  nu s-a secătuit. Dimpotrivă . Volumul de eseuri și poezii “In cercul marelui balans “ recent apărut, care ne-a dat posibilitatea acestor considerații retrospective asupra prezenței sale în peisajul liricii românești, conține toate atributele altor împliniri așa cum ne-a obișnuit până acum poetul Nicolae Croitoru . De aceea suntem îndreptățiti să  asteptăm încă un semn literar al patosului său ideatic la apropiata împlinire a trei sferturi de veac care au marcat viața tulburătoare a scriitorului Nicolae Croitoru.”

Pandemia Albastră

Eugen Uricaru: Deschizător de perspectivă

”Nicolae Croitoru, un autor original, plin de curaj estetic, ne oferă, de data aceasta, un posibil parcurs viitor al Umanității în contextul inevitabilului fenomen de globalizare. Punctul de vedere al autorului e cu totul original. Cartea nu este doar un demers de tip ecologist, deși sănătatea mediului înseamnă supraviețuirea omenirii, ci și un adevărat manifest social- politic pentru o nouă construcție societară. Nicolae Croitoru introduce termeni noi în locul celor ”obosiți” de globalizare și democrație și anume omniglobalizare și omnicrație. Statele ar trebui să cedeze din prerogativele lor către o Autoritate Administrativă Globală pentru a face posibilă evoluția, evitând așadar revoluția. Un text și un apel, nu lipsit de emoție, în tonuri grave, care este singular în contextul cultural românesc și care introduce o neliniște, sperăm creatoare, cititorului. Cred că Nicolae Croitoru e un deschizător de perspectivă într-un orizont care acum pare a fi întunecat. Viitorul nostru comun nu poate fi comun decât dacă ne privește pe fiecare în parte- acesta este mesajul autorului, la care subscriu.”

Dinu Săraru: Un scriitor de linia I

”Surpriza și bucuria de a descoperi în Revista Clipa numele unui original poet, Nicolae Croitoru, din stirpea autorului ”Cuvintelor potrivite”, eveniment confirmat de trei volume de poezie venind să consacre un scriitor de linia I a literaturii de azi de o individualitate frapantă prin cultivarea unei limbi românești fermecătoare și prin virtutea descoperirii comorilor limbii române, a fost întărită în pagini de proză care lăsau să se bănuiască un romancier din aceeași linie a prozei de azi.

Astăzi avem între copertele romanului alegoric ”Pandemia Albastră” un prozator modern de o viguroasă maturitate în cercetarea universului social contemporan investit, la fel ca poetul, cu o semnificativă stăpânire a limbii române și vocația sondării psihologiei umane, în condițiile dramatice ale lumii de astăzi. Salut, asemenea reputatului critic Valeriu Râpeanu, această surprinzătoare și binevenită apariție.”

Valeriu Râpeanu: Un roman modern

”Parafrazând celebrul vers arghezian  am putea spune că noua carte a lui Nicolae Croitoru reprezintă o treaptă în drumul său literar. Cea de a șasea . Dar așa cum și-a obișnuit cititorul fiecare treaptă urcată nu înseamnă  o cifră pe răbojul unei performanțe cantitative. Dimpotrivă încă de la  primul său volum de versuri * cei ce  l-au citit, cei ce au însemnat pe hârtie impresiile lor de lectură au fost uimiți de  noutatea pe care o aduceau paginile sale care nu urmau obedient pașii unui maestru, ci săpau adânc la temelia cuvântului pentru ca aceasta să exprime, de cele mai multe ori într-o formă inedită, clocotul unui suflet și al unei conștiințe. O luptă luată mereu de la capăt cu fiecare pagină ce se aduna  fără grabă în  volumele de versuri, de schițe și nuvele,  de cugetări de o factură literară aparte și acum al unui roman allegoric”

”Privind în perspectiva cărților apărute până acum am putea spune că în Pandemia Albastră filonul meditativ al scrisului său  devine dominant. Debutul său în roman vădește aceeași maturitate ca cel de pe tărâmul poeziei. Am putea spune că autorul stăpânește  direcții estetice  care la prima vedere par a nu se îngemăna într-o  unică formulă epică. Dar în cartea sa Nicolae Croitoru dovedește contrariul. Pentru că factura  realistă se însoțește firesc, organic  cu ceeace am numi ficțiunea științifică. Ambele se transpun, cum spuneam, într-o permanentă meditație privitoare la ceeace un filosof român numea,  înainte de război,  Destinul omenirii. Toate aceste coordonate ale scrisului său , nu își pierd identitatea atunci când trec în marele fluviu al romanului, rămân aceleași, dar întregul se dovedește  a fi cu totul nou, neîntâlnit în scrisul său, cu o pecete proprie.”

”Omul cu toate avatarurile trăite de -a lungul mileniilor bântuite nu o dată de catastrofe naturale, de vrăjmășii, pornite din dorința nesățioasă de stăpânire, de îmbogățire, de dominare fără drept, se află în centrul acestui roman care așează la temelia acțiunii sale valorile umanismului. Fiind un roman al zilelor noastre, al unui moment tragic din istoria omenirii așa cum spuneam mai sus, romanul nu poate face abstracție când urmărește  drumul eroilor,  de acea continua căutare a viitorului, prin confruntarea ideilor, prin disecarea soluțiilor, prin tot ce omenirea poate crea pe calea binelui. Romanul lui Nicolae Croitoru este caracteristic pentru “ timpurile moderne “ și  pentru ceeace are să vină .

Totul este sintetizat și încununat în acea “Scrisoare către om“ manifest, program, privire optimistă și lucidă în timp și peste timp, profesiune de credință ce a crescut și s-a închegat cu fiecare pagină și cu fiecare episod, un îndemn pornit din meditația provocată de imaginea “pământului cernit” așa cum se intitulează primul capitol al cărții și de la căutarea  drumurilor care duc spre binele omului și împlinirile virtuților morale supreme ale lumii.”

Alexandru Mironov: Personajul principal este autorul

”Personajul principal al volumului ”Pandemia Albastră” poate fi însuși autorul. Politician de un uriaș bun simț la tinerețe, dar și în vremuri de confuzie și neliniște, antreprenor de succes și mai apoi, la senectute, constructor de imagini literare pătrunzătoare ce vor rămâne în primă linie în câmpul virtuos al creației Nicolae Croitoru, prietenul meu apropiat, lansează acum o carte memorabilă, purtătoare a deznădejdilor și viselor sale pentru o lume mai bună pentru Om și luminoase pentru omenire”.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.