21 decembrie, ziua ultimelor aplauze pentru Tovarășul

La 33 de ani de la „extragerea” soților Ceaușescu din sediul Comitetului Central  al PCR, asediat de mulțime, moment care a însemnat în orele de prânz ale zilei de 22 decembrie părăsirea puterii de către liderul României, sunt încă multe necunoscute legate de desfășurarea evenimentelor din ziua anterioară.

Elementul-cheie care a declanșat revoluția în București a fost montat chiar de soții Ceaușescu, care au crezut că un miting de amploare ar transmite că regimul este solid și revolta de la Timișoara, doar un accident.

Din postura de martor, implicat prin funcția pe care o aveam atunci în conducerea ziarului Informația Bucureștiului, pot susține că mitingul din 21 decembrie a fost determinant pentru intrarea pe tobogan a regimului comunist, care s-a prăbușit apoi în următoarele 24 de ore.

Departe de a considera că această apreciere înseamnă că fără acel miting familia Ceaușescu s-ar fi putut menține la putere pentru mult timp.

Regimul de la București scârțâia, iar vizita la Moscova din 4 decembrie 89 l-a îngrijorat pe Ceaușescu, discuția cu Gorbaciov întărindu-i convingerea că acesta este „un om periculos”.

Revolta de la Timișoara, aprinsă și ea de o scânteie accidentală – evacuarea lui Tokes Laszlo din locuința parohială – căzută pe un butoi cu benzină, prevestea un sfârșit sumbru al regimului.

În 20 decembrie nu existau însă informații despre amploarea represiunii din Timișoara, doar un grup restrâns de la vârful puterii ar fi avut aceste date, filtrate de Securitate, unele ținute ascunse chiar și membrilor Comitetului Politic Executiv.

Paradoxal, amploarea evenimentelor din Banat a fost certificată chiar de Ceaușescu, prin discursul televizat din seara zilei de 20 decembrie, când a pus distrugerile pe seama unor huligani.

După difuzarea acelui discurs, Ceaușescu împreună cu Elena trec la următorul pas greșit: convocarea unei mari adunări populare, care, similară manifestației din august 1968, să fie semnul rezistenței față de planurile Uniunii Sovietice.

Pentru a organiza adunarea, conform mecanismului acestor manifestări, trebuia formal să treacă răspunderea spre Comitetul Municipal de partid București. Au fost ezitări legate de pericolul unei convocări de masă, dar decizia finală, luată de Nicolae și Elena Ceaușescu, la sfat cu Emil Bobu, a fost transmisă conducerii locale spre miezul nopții.

În ședința secretariatului Comitetului Municipal, potrivit unor mărturii orale ale unora dintre cei cinci participanți, votul decisiv l-a avut primul secretar Barbu Petrescu, o persoană care prin șiretenie masca o gravă debilitate de cultură și judecată.

În cursul nopții s-a desfășurat planul de mobilizare, care era după tipicul altor mitinguri, devenite o rutină. Pe circuit s-au strecurat însă multe neclarități și chiar ordine contradictorii care se vor materializa spre dimineață într-o dezorganizare programată.

Alex Mihai Stoenescu, în volumul 4 al monumentalei lucrări consacrate loviturilor de stat din România, acordă spații mari evenimentelor din București. Autorul marchează analiza cu ghilimele semnificative în titlul: „Revoluția din Decembrie 1989” – O tragedie românească. Stoenescu reține un pasaj din articolul „21 decembrie ’89: mitingul nimănui” publicat în Jurnalul Național, în care semnalam în 2004 câteva cazuri semnificative legate de subiectul respectiv.

Noi, cei de la Institutul de Mecanică Fină, veneam pe jos de la Obor până la Piața Palatului. Am intrat, spre locul nostru, spre Cina, lângă Biblioteca Centrală Universitară, dar după câteva minute am fost trimiși înapoi spre Institut. Mi s-a spus că mitingul se anulase. Când am ajuns la Institut, am plecat înapoi spre Piața Palatului, unde trebuia să ajungem după noul ordin pe la 10.45. Așa că noi am fost de două ori în Piață”, precizează Ionică P, salariat pe atunci la Institut.

O altă mărturie vine de la Uzinele 23 August: „Cei din platformă, de la Faur, trebuiau să vină spre centrul Capitalei cu autobuzele trimise de la ITB, așa cum se proceda de obicei la mitinguri. Cineva a anulat comanda pentru autobuze, așa încât miile de oameni au venit pe jos, aproape 10 km”.

Confuzia a fost creată de opoziția pe care a primit-o Barbu Petrescu în ședința de secretariat menționată, în care cel puțin doi secretari, cu propaganda și organizatoricul, au considerat mitingul o eroare.

De aceea, pâna la o nouă confirmare a mitingului, cerută de Barbu Petrescu lui Ceaușescu, nu s-a știut exact dacă se organizează adunarea sau vor fi numai adunări pe întreprinderi, de susținere a declarației făcute seara de liderul PCR referitoare la Timișoara.

În sediul Comitetului Municipal „organizatorul mitingului”, căruia îi fusese pasată acțiunea „la cererea colectivelor de oameni ai muncii”, în cursul nopții 19/20 decembrie a fost mare agitație. În unele birouri, spre zorii zilei s-a trecut la scrierea cuvântărilor pentru cei care urmau să le citească la miting.

O stare de tensiune suplimentară a apărut spre dimineață, după ora 6, când activiști de partid care conduseseră adunările „spontane” de solidaritate din uzinele cu trei schimburi, i-au luat pentru protecție pe câțiva dintre muncitorii care, spontan, luaseră cuvântul pentru a cere căldură și mâncare. Securiștii voiau să-i înhațe, dar ei au fost aduși la sediul de partid și eliberați rapid, fără alte formalități.

În atmosfera de confuzie în creștere s-au desfășurat și forțele de ordine. Generalul Gianu Bucurescu, comandantul Securității București, a dat ordinul specific de protecție a mitingului în cursul nopții, dar „au fost breșe”, cum menționează un subordonat.

Culoarele de afluire spre locul adunării erau blocate doar de milițieni, iar deplasarea haotică a coloanelor era evidentă. Când Ceaușescu a început să vorbească din balconul CC, la ora 12.30, nu se mai știa exact amplasarea întreprinderilor în caroiajul Pieței.

La un  moment dat, un vuiet, pornit după martori din fața magazinului Muzica, de pe Calea Victoriei, s-a propagat și amplificat spre masa zecilor de mii de oameni din Piață.

Originea acelui zgomot nu este elucidată, un „revoluționar de profesie”, Nica Leon, vrea să și-l asume. Și Sergiu Nicolaescu se bagă în poza deturnării mitingului, tot fără dovezi. Haosul, spaima, busculadele au întrerupt cuvântarea lui Ceaușescu și transmiterea televizată a mitingului.

La reluare, după câteva minute, peisajul din Piață era cu totul altul. Lozinci căzute, mulți oameni plecaseră în fugă, lăsând lozincile aruncate vraiște. Figura lui Ceaușescu, descompusă, anunța începutul sfârșitului.

Miile de oameni, scăpați din chingi, simțeau deja gustul libertății. Străzile erau ale lor. În următoarele ore, sub căldura nefirească adusă de un soare puternic, se va coagula rezistența manifestanților.

Forțele de ordine se regrupează și încep, după ora 16, operațiunea de recuperare a punctelor principale – Piața Universității, Piața Romană, Bulevardul Magheru.

Ele vor fi „curățate” în cursul nopții. Un dispozitiv armat creează un scut în jurul Comitetului Central. El se va topi sub presiunea străzii care, în 22 decembrie, după ora 10, presează intrarea în ceea ce se va numi apoi Piața Revoluției.

La ora 11.50, soții Ceaușescu pleacă cu un elicopter de pe clădirea CC. Nu trecuseră 24 de ore de când începuse „mitingul nimănui”.

Dan CONSTANTIN

Sursa: jurnalul.ro

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.