500 de ani de când a fost scrisă Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului Hanăș Begner

În luna iunie, limba română, asemenea reginelor din povești, cu un ochi râde, cu altul plânge.
Au trecut 132 de ani de la contopirea lui Mihai Eminescu cu Universul care ni-l dăruise. Dar anul acesta aniversăm și o jumătate de mileniu de când limba română a fost atestată oficial.
500 de ani de când a fost scrisă Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului Hanăș Begner, primul document in limba română atestat până în prezent. Pentru bucuriile și tristețile neamului românesc, atât de frumos amintite in  graiul nostru, ar trebui să mulțumim cu toții!
Mulțumesc în fiecare zi că m-am născut în limba română. Mulțumesc că minunățiile acelea străvezii care colorează aerul se numesc fluturi, că iarna, din bicele și buhaiul colindătorilor ne mai amintim că  Leru-i Ler, mulțumesc că am urcat ani de-a rândul  cu tata în Poiana Nogii să culegem zmeură, că pe ai mei ii cheamă Mircea și Silvia, că nu stiu ce mână sau vrere măiastră a luat vorbele dacilor, ale românilor, ale slavilor și le-a frământat până a plămădit graiul acesta minunat!
Mă minunez și mulțumesc în fiecare zi  că de mii de ani Făt Frumos o iubește pe Cosânzeana și pentru ea se bate cu balaurii cei mai fioroși, că Împăratul Verde domnește in palate de cleștar, că faurii și solomonarii s-au  îndurat de hăruiții noștri povestitori și le-au spus povesti câte ceva din câte mai umblă prin lumile nevăzute, mulțumesc că piticii, cumătra vulpe sau  vulturii  ce pot grăi cu grai omenesc mai adastă cîteodată și pe biroul meu, mulțumesc că ni s-au dat Eminescu și Nichita și Coșbuc, mulțumesc pentru mamele care scornesc pentru pruncii lor cântece de râs în somn și de alungat  visele rele!Mulțumesc regilor, vitejilor, hangiilor, tâlharilor, preoților, oamenilor ce trudesc pe ogor, pustnicilor, copiilor, nebunilor și tuturor celor care au rostit vreodată o vorbă românească!

Mulțumesc și mă leg și eu  ca voinicii din balade, mândru legământ  pe-o pală de vânt și-un pumn de pământ să fiu vrednic și să prețuiesc  acest minunat dar- limba română!  
   
   Vasile Lupașc Sfinteș           

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.