AI NOȘTRI CA BRAZII: Doina Levintza – talent, personalitate, forță creatoare
Doina Levintza este unul dintre puținii designeri români a căror creație este binecunoscută peste hotare. I-a plăcut sculptura, a cochetat cu ideea de a fi teatrolog și a studiat arhitectura. Până la urmă le-a îmbinat pe toate, devenind pictor scenograf, iar mai târziu s-a lansat cu succes și în modă. Doina Levintza nu a abandonat niciodată ideea că orice om este, înainte de toate, un personaj. A îmbrăcat sute de personaje și a creat zeci de scene de teatru.
Expune pentru prima oară la Paris, în 1984, urmând prezentări ale creațiilor sale originale și la Monte Carlo. Michel Desforges scria în Le Figaro: ”E de ajuns să-i vezi o singură dată prezentarea de modă pentru a recunoaște apoi o ŤLevintzať în orice ocazie, la o petrecere sau la o Gală. Fiecare rochie e unică. Mătase brodată și rebrodată, broderii și lameuri. Pentru Doina Levintza vârsta nu există. Ceea ce contează este clipa. Ea știe să-și facă intrarea în scenă. Pentru ea teatrul vieții nu se oprește niciodată. Doina Levintza este înrudită de departe cu Federico Fellini și Salvador Dali”.
Au urmat peste 100 de prezentări ale brandului Levintza la Montecarlo, din nou la Paris, apoi Washington, New York, Londra, Praga, Geneva, Madrid, Japonia, China, Berlin, Bruxelles, Chicago.
Cariera internațională a culminat cu prezentările în cadrul ”Săptămânii Modei” de la New York, fiindu-i consacrate pagini în prestigioasa revistă ”Harper’s Bazaar”, unde a apărut alături de nume ca Bill Blass, Calvin Klein sau Donna Karan.
Este decorată, în 2012, de ambasadorul Franței la București, Henri Paul, cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler, „pentru extraordinara creativitate și pentru atenția pe care o acordă tinerelor generații pe care le susține neîncetat”.
În discursul său, Henri Paul a adus un „omagiu” Doinei Levintza, „stilistă apreciată”, „un simbol al modei românești moderne, care este și doamna remarcabilă, excepțională, o artistă unică și o prietenă”, elogiind arta designerului român a cărei artă „se găsește la confluența dintre spectacol și modă, dintre perfecțiunea dată de haute-couture și artificiul imaginii, dintre creația cea mai luxoasă și inventivitatea decontractată a costumelor”.
„Sunt fericită! E o medalie care mă onorează. Pentru mine, cel mai important este că îmi place ceea ce fac, dintr-o mare pasiune. Îmi iubesc meseria și iubesc oamenii”, a declarat, pentru AGERPRES, apreciata creatoare, care a amintit că a lucrat în Franța la 15 spectacole de teatru și a avut numeroase prezentări de modă.
Doina Levința s-a născut la 10 aprilie 1939, în București.
Absolventă a Facultății de Arhitectură din București, Doina Levința își leagă debutul de televiziune, pentru care a creat costume și decoruri, emisiunile lui Alexandru Bocăneț rămânând un reper pentru originalitatea lor vestimentară. Mai târziu, începe colaborarea cu lumea teatrului și a filmului.
Realizează, printre altele, costumele comediei muzicale ”Bună seara, Domnule Wilde” în regia lui Alexandru Bocăneț, după piesa „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, a urmat ”Samy” (1970), în regia lui Cornel Todea, o adaptare TV a „monodramei” lui Ken Hughes, ”Ciuta” (1970), în regia lui Geo Saizescu, adaptare a piesei cu același nume de Victor Ion Popa, comedia ”Nebunia lui Pantalone” (1971), în regia lui Alexandru Tatos, ”Zestrea” (1972), în regia Letiției Popa, o ecranizare a piesei cu același titlu de Paul Everac, ”În noaptea asta toată lumea e a mea” (1974), un moment umoristic TV în regia lui Alexandru Bocăneț.
Colaborarea dintre cei doi a luat sfârșit în mod tragic, când în urma cutremurului din 4 martie 1977, maestrul Alexandru Bocăneț, care îi era și soț, și-a pierdut viața.
Dându-și demisia din televiziune în același an, începe să lucreze pentru Fondul Plastic, descoperind o nouă lume, acea a modei. ”Aici amestecam bucăți de materiale cu pasmanterii, ciucuri, mărgele și nasturi. Din toate peticele am început să fac fuste și genți. Nu pierdeam nici un centimetru de material. Astăzi, după 35 de ani, mă întâlnesc cu multe persoane care își aduc aminte de bluzele și rochiile pe care le făceam la Fondul Plastic. Deci, în orice domeniu unde lucrezi trebuie să ai continuitate, exercițiu de gândire, idei noi și multă muncă. Altfel nu poți să ajungi un bun profesionist’ declara Doina Levintza într-un interviu pentru revista ELLE.
Un alt capitol important în cariera creatoarei de modă a fost acela al colaborării cu lumea teatrului și filmului, unde și-a pus amprenta plină de originalitate în realizarea costumelor pentru filme și spectacole de teatru celebre.
Colaborează cu regizorii Cornel Todea, Radu Gabrea, Sergiu Nicolaescu, Lucian Pintilie, Dan Pița, Bruno Coppola, Nae Caranfil, Stere Gulea pentru filmele: ”Adio, dragă Nela!” (1972), ”Dincolo de nisipuri” (1973), ”Nu filmăm să ne amuzăm” (1974), ”Tufă de Veneția” (1976), ”Profetul, aurul și ardelenii” (1977), ”Nea Marin Miliardar” (1978), ”Ultima noapte de dragoste” (1979), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), ”Faleze de nisip” (1982), ”Punctul zero” (1996), ”Stuff That Bear!” (2003), ”Orient Express” (2004), ”Restul e tăcere” (2008), ”Ceva bun de la viață” (2011), ”Sunt o babă comunistă” (2013), ”Closer to the Moon” (2014), filme care au beneficiat din plin de harul său creator.
În ceea ce privește costumele pentru spectacolele de teatru, creatoarea și-a exersat meticulozitatea cusăturilor, ingeniozitatea întrepătrunderilor de materiale și broderii, reușind să recreeze cu măiestrie vestimentații ale trecutului ce fascinează, încă, privitorul. Costumele pentru teatru sunt în așa fel concepute încât acestea vin în completarea jocului actorilor din punct de vedere vizual, în acest sens primând capacitatea Doinei Levintza de a percepe și procesa fantezia construcției dramaturgice.
Poeta Sânziana Pop arăta despre creațiile sale că acestea sunt artă: ”costumele Doinei Levintza înseamnă Artă. Se poate vorbi despre ele ca despre o carte sau despre un tablou”.
Semnează scenografia pentru spectacole de teatru în regia lui Andrei Șerban, Mihai Măniuțiu, Dragoș Galgoțiu, Liviu Ciulei, Răzvan Mazilu, Beatrice Rancea, Dan Puric, Gyorgy Harag, spectacole jucate atât pe scenele din țară, cât și pe cele din străinătate.
”Trilogia Greacă”, ”Noaptea Regilor”, ”Livada de vișini”, ”Troienele”, ”Richard al III-lea”, ”Noaptea călugărițelor portugheze”, ”Nunta”, ”Omor în catedrală”, ”Caligula”, ”Îmblânzirea scorpiei”, ”Antigona”, ”Viața e vis”, ”Berlin Alexanderplatz”, ”Societatea de vânătoare”, ”Epopeea lui Ghilgameș”, ”Hamlet Machine”, ”Portretul lui Dorian Gray”, ”Ascensiunea lui Arturo Ui”, ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”, ”Opera de trei parale”, ”Dama cu camelii”, ”Hic sunt leones” — sunt doar unele din numeroasele spectacole de teatru la care semnează creația costumelor.
În 1990, a înființat prima sa casă de modă specializată, colecțiile sale fiind prezentate atât pe cele mai importante podiumuri de modă din lume, cât și la noi în țară. În vara anului 2010, Doina Levintza, împreună cu soțul ei, designerul Dan Coma, a deschis o firmă specializată în design de costume pentru teatru și film.
”Levintza prezintă” este, din 2000, singura emisiune de modă din România, difuzată la Prima TV, în care pot fi urmărite tendințele analizate de designerul român, dar și cele mai recente show-uri ale industriei.
În 2005, Principesa Margareta i-a acordat titlul de furnizor oficial al Casei Regale, titlu acordat din nou în 2009 și 2012.
Creația sa este premiată de-a lungul timpului, cu cele mai importante distincții: premiul ACIN pentru filmele ”Profetul, aurul și ardelenii” (1978) și ”Ultima noapte de dragoste” (1980); premiul Criticii pentru cea mai bună creație de costume (1992-1993); premiul UNITER pentru costumele la spectacolul ”Richard al II-lea”; premiul UNITER pentru întreaga activitate artistică (1994).
Este nominalizată, în 2012, la Premiile Gopo, la categoria cele mai bune costume pentru lungmetrajul de ficțiune ”Ceva bun de la viață” (2011, r. Dan Pița). Apoi, în 2013, este nominalizată la Galei Premiilor Operelor Naționale, alături de maestrul Andrei Șerban, pentru spectacolele ”Indiile Galante” și ”Troienele”.
În cadrul expozițiilor „Epoca de Aur din Couture: Paris și Londra 1947-1957” de la Muzeul Victoria & Albert din Londra, din septembrie 2007, „Levintza. Haute-couture în teatru”, din noiembrie 2008, de la Madrid, ”Dressing the Story: Film & Theatre Costumes by Doina Levintza” din 2011, de la Cluj, ”The Rest Is Tomorrow” de la ICR Londra, 2013, alături de alți designeri români, au putut fi admirate o parte dintre cele mai reușite costume autohtone de film și teatru, dar și creații vestimentare.
După o pauză de câțiva ani, în 2013, revine la „Sibiu Fashion Days” cu o nouă colecție, Doina Levintza prezentând pentru prima dată, și celebra rochie de mireasă care a apărut în nenumărate editoriale.
Tot în 2013, este invitatul de onoare la cea de-a IX-a ediție AUTOR, dedicat designului de bijuterie contemporană.
Cu o putere de muncă fascinantă, dornică de frumos și creatoare de frumos în jurul său, Doina Levintza este unul dintre acei rari artiști pentru care harul se sprijină pe cultură și pe cunoaștere.
Sursa: AGERPRES