Alegerile europarlamentare şi legea electorală

Alegerile pentru Parlamentul European sunt în continuare în mare parte organizate în conformitate cu tradițiile și legislațiile naționale. Există norme comune ale UE care prevăd că alegerile trebuie să se desfășoare prin vot universal direct, în mod liber și confidențial. Deputații în Parlamentul European trebuie să fie aleși în statele membre pe baza unei reprezentări proporționale. Cu toate acestea, fiecare stat membru decide dacă va folosi un sistem de liste deschise sau închise.

În cazul în care votarea se bazează pe un sistem de liste deschise, alegătorii își pot exprima preferința pentru unul sau mai mulți candidați de pe listă. Acest lucru se întâmplă în Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, Slovacia, Slovenia și Suedia. În cazul în care votarea se realizează pe baza unui sistem de liste închise, partidele politice stabilesc ordinea candidaților, iar alegătorii pot vota doar un partid. Acest lucru se întâmplă în Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Portugalia, România, Spania și Regatul Unit (cu excepția Irlandei de Nord). Între timp, în Irlanda și în Malta, precum și în Irlanda de Nord, se folosește sistemul de vot unic transferabil.

Fiecare stat membru își poate stabili circumscripțiile electorale pentru alegerile pentru Parlamentul European sau își poate împărți teritoriul electoral în mod diferit. Majoritatea statelor membre au preferat să considere întreaga țară o circumscripție electorală unică. Belgia, Franța, Irlanda și Regatul Unit au mai multe circumscripții sau zone electorale. În Germania, Italia și Polonia, voturile sunt, de asemenea, exprimate în circumscripții electorale separate, dar rezultatele alegerilor sunt stabilite la nivel național.

Perioada alegerilor se stabilește la nivel național, dar data exactă a votării și ora de deschidere a secțiilor de votare variază în funcție de legislația electorală națională.

Votarea este obligatorie în Belgia, Cipru, Grecia și Luxemburg.

Există diferențe între statele membre cu privire la vârsta minimă pentru a participa la vot și vârsta minimă pentru a fi ales. În mai multe state membre, se poate vota și candida la vârsta de 18 ani (Danemarca, Finlanda, Germania, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia, Slovenia și Suedia). Cu toate acestea, în Austria vârsta minimă de vot este de 16 ani, iar cea pentru a candida este de 18 ani, în timp ce în Italia, Grecia și Cipru vârstele minime sunt de 18, respectiv 25 de ani.

În unele țări, de exemplu în Franța și Regatul Unit, este necesară înregistrarea prealabilă pe o listă de alegători. În multe alte țări, acest lucru este realizat automat.

Cetățenii UE care locuiesc într-o altă țară decât țara lor de origine au dreptul să voteze și să candideze la alegerile europene din țara lor de reședință, dar în acest caz legislația electorală națională poate stabili anumite proceduri specifice. De regulă, cetățenii au, de asemenea, dreptul de a vota în țara lor de origine (de exemplu, prin poștă sau la ambasadă), dar acest lucru depinde și de legislația electorală națională. Cetățenii din Commonwealth, de exemplu canadienii și australienii, ale căror nume figurează pe listele de alegători din Regatul Unit au, de asemenea, drept de vot. Există numeroase exemple de deputați aleși în Parlamentul actual care au candidat la alegeri într-o altă țară decât țara lor de origine.

În conformitate cu regulamentele UE, există mai multe funcții incompatibile cu funcția de deputat în Parlamentul European. Un deputat în Parlamentul European nu poate fi membru al unui guvern național sau al unui parlament național, nici funcționar în exercițiu al instituțiilor europene. Unele țări stabilesc incompatibilități suplimentare.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.