Amestecul în alegerile altor state, o modă internațională

„Deutsche Welle” se concentrează, într-un articol, pe posibile interferențe ucrainene în alegerile din SUA, din 2020, așa cum sunt acestea investigate în prezent.

Oficialii de la Kiev ar fi răspândit știri false despre Joe Biden, potrivit unui raport citat de publicație, care face trimitere la procurorii Statelor Unite. Ancheta juridică, menționată și de „New York Times”, investighează dacă oficiali ucraineni s-au amestecat ilegal în alegerile prezidențiale de anul trecut, folosindu-l pe Rudy Giuliani, care era avocatul fostului președinte Donald Trump la acea vreme.

Ancheta este gestionată de procurorii federali din New York și este separată de o altă investigație în curs privind relațiile lui Giuliani în Ucraina.

Un parlamentar ucrainean, Andrii Derkach, este în centru atenției, întrucât Departamentul Trezoreriei l-a sancționat anterior, identificându-l ca „agent rus activ timp de peste un deceniu”.

Avocatul lui Giuliani, Robert Costello, a declarat pentru „New York Times” că interacțiunea clientului său cu Derkach a fost doar o parte a investigației sale asupra pretențiilor de corupție din partea fiului lui Joe Biden, Hunter.

Dar aceste amestecuri în alegerile altora sunt o adevărată modă. Un studiu din 2019, elaborat de Anna Lührmann, sub auspiciile Institutului Varieties of Democracy, din Suedia, a rezumat rapoartele mai multor țări pentru a concluziona că în 2018, cele mai intense intervenții, prin intermediul informațiilor false despre problemele politice cheie, au fost făcute de China în Taiwan și de Rusia în Letonia; următoarele locuri care au înregistrat niveluri înalte de amestec extern în alegeri au fost în Bahrain, Qatar și Ungaria; cele mai scăzute niveluri au fost în Elveția și Uruguay.

SUA și Rusia, campioane mondiale

Puțin mai departe în timp, un studiu din 2016, realizat de Dov H. Levin, professor de Relații Internaționale la Universitatea Hong Kong, a constatat că, dintre 938 de alegeri globale examinate, Statele Unite și Rusia (inclusiv predecesorul său, Uniunea Sovietică) combinate s-au implicat în aproximativ una din nouă, în majoritatea cazurilor – 68% – amestecul fiind exercitat prin acțiuni ascunse.

Același studiu a constatat că „în medie, o intervenție electorală în favoarea unei părți care contestă alegerile își va crește cota de vot cu aproximativ 3%”, un efect care a fost suficient pentru a fi posibilă schimbarea rezultatelor în șapte din cele 14 alegeri prezidențiale din SUA de după 1960, de pildă.

Potrivit rezultatelor consemnate de Levin, SUA au intervenit la 81 de alegeri externe între 1946 și 2000, în timp ce Uniunea Sovietică sau Rusia au intervenit în 36.

Iată și exemple menționate de aceste cercetări. De pildă, în timpul administrației președintelui Barack Obama, Departamentul de Stat al SUA a trimis aproape 350.000 de dolari către o organizație non-profit israeliană, OneVoice.

Au apărut acuzații potrivit cărora fondurile erau destinate încercării de a-l elimina pe premierul israelian Benjamin Netanyahu, în favoarea lui Isaac Herzog și Tzipi Livni.

Mai departe în timp, dar nu mai puțin relevant: la alegerile italiene din 1948, administrația lui Harry Truman, aliată cu Biserica Romano-Catolică, a direcționat milioane de dolari către Partidul Democrației Creștine și către alte formațiuni, într-un efort de a preveni o victorie electorală pentru Frontul Popular Democrat alcătuit din partide care jucau roluri-cheie în mișcarea de rezistență din timpul războiului.

Rusia, la rândul său, nu a stat degeaba în ultimul secol. Deși acordurile de la Conferința de la Yalta prevedeau alegeri „libere și fără restricții” în Polonia, Kremlinul nu avea intenția de a permite aqșa ceva. Liderul sovietic Iosif Stalin era foarte conștient de faptul că, dacă Polonia ar organiza alegeri libere, aceasta ar avea ca rezultat un guvern antisovietic.

Așa că legile electorale introduse înainte de alegeri au permis guvernului – care de la înființarea sa în 1944 de către Comitetul polonez de eliberare națională fusese dominat de comuniști – să scoată 409.326 de persoane din listele electorale.

Alegerile din 1947 (împreună cu referendumul anterior, din 1946) au fost organizate și monitorizate îndeaproape de specialiștii poliției secrete a URSS. În unele regiuni, peste 40% dintre membrii comisiilor electorale care trebuiau să monitorizeze votul au fost recrutați de serviciile secrete sovietice. Însuși Bolesław Bierut, șeful parlamentului provizoriu polonez și președinte în exercițiu, a cerut asistență sovietică la alegeri.

Rusia s-a amestecat și în Ucraina, la alegerile din 2014. Hackerii pro-ruși au lansat o serie de atacuri cibernetice pe parcursul mai multor zile, pentru a perturba alegerile prezidențiale din această țară, eliberând e-mailuri pirat, încercând să modifice conturile de vot și amânând rezultatul final cu atacuri distribuite.

Deși candidatul de extremă dreaptă Dmytro Yarosh a fost eliminat din Comisia Electorală Centrală din Ucraina cu mai puțin de o oră înainte de închiderea urnelor, Channel One Rusia susținea că Yarosh a câștigat și difuza imagini false, citând site-ul web al comisiei electorale. De altfel Rusia este omniprezentă în campanile electorale din Ucraina.

S-a amestecat și în 2004, când președintele rus Vladimir Putin a acordat sprijin public candidatului Viktor Ianukovici și a făcut vizite în Ucraina. Pentru a menține Ucraina în raza de acțiune rusească s-au canalizat finanțări și expertiză direct în campania lui Ianukovici sau a guvernului Ucrainei. În paralel, SUA, Canada, Polonia și Slovacia finanțau edificarea de partide politice în aceeași Ucraina.

Țările emergente vin tare din urmă

Lângă cele două superputeri se află și alte state care se amestecă în alegerile interne ale altora. Este cazul referendumului pentru Brexit – arena electorală a cuprins, pe lângă SUA și Rusia, Arabia Saudită.

De altfel, există și în prezent o anchetă în desfășurare a Comisiei Electorale din Marea Britanie, a Comitetului pentru cultură al Parlamentului Regatului Unit și a Senatului SUA, cu privire la presupusa ingerință rusă în „Brexit”.

De asemenea, demnă de remarcat este omniprezența interferențelor țărilor din Golf în alegeri din foarte multe state, dar și operațiuni similare derulate de China, Iran, Israel, chiar Vienam sau India, cu unele dintre aceste state recurgând la astfel de manevre mult mai vizibil din 2010 încoace, ceea ce poate reprezenta o dovadă în plus că lumea multipolară pe care o creează ascensiunea Chinei le priește teribil unor țări.

O altă cercetare, din 2018, realizată de amintitul Levin, a constatat că intervențiile electorale externe au determinat în foarte multe cazuri identitatea câștigătorului.

Roxana Istudor

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.