USL trăiește periculos (I) – C.F. POPESCU

Pericolul nu provine din partea opoziției parlamentare decimată, incoerentă și non etică, dar zgomotoasă și adepta loviturilor sub centură într-un registru demagogic și logic mai mult decât penibil. Pericolul nu provine nici din marile zăcăminte de răutate, de obstrucționare, de dușmănie viscerală ale căror cauze ne scapă, zăcăminte depozitate în hrubele actuale ale Dealului Cotrocenilor. Pericolul provine din incapacitatea sau din lipsa dorinței USL de a acționa coerent, de a face ceva cât de cât util. Pericolul provine din aceea că USL pare lipsit de capacitate organizatorică și de viziune.…

Read More

Reforma statului? Un moft! – C.F. POPESCU

    Ne apropiem de finalul a două mandate prezidențiale agitate și puse sub semnele întrebărilor și al contestărilor din cele mai diferite unghiuri de abordare. De la legitimitatea/legalitatea discutabile ale adjudecării celui de-al doilea mandat (la o analiză foarte atentă, nici adjudecarea celui dintâi mandat nu este scutită de întrebări), la invalidarea flagrant ilegală a unui referendum de demitere, la nenumărate semne de întrebare legate atât de direcții strategice, cât și de destule aspecte punctuale. Simplu spus. Încotro a evoluat România în plan extern și intern de 10 ani încoace?…

Read More

Despre competența politică – C.F. POPESCU

În intervențiile anterioare, am descris o serie de disfuncții sistemice ale vieții noastre sociale, culturale și politice, cu o severitate născută dintr-o serie întreagă de așteptări contrazise, din așteptarea fundamentală că, în mod normal, din an în an, din mandat în mandat, ar trebui să progresăm, să învățăm din greșeli și să le repetăm mai puțin și nu să facem un mic pas fals înainte și trei salturi înapoi incomensurabile. Așa se face că am folosit sintagme precum” calificați la locul de muncă”,” aiureala politică”, somnolența aleatorie a” câinelui de…

Read More

Romii, Franța și România – C.F. POPESCU

      Curând, după ce a câștigat scrutinul prezidențial, președintele Nicolas Sarkozy a publicat în anul 2006, un volum (tradus în limba română și publicat sub egida Săptămâna Finaciară în anul 2007, sub titlul ”Martor” – mai exact ar fi fost ”Mărturie”).           Ne interesează aici, mărturiile ministrului de interne Nicolas Sarkozy (în al doilea mandat prezidențial al lui Jacques Chirac), referitoare la relațiile cu România.           ”[La sfârșitul lunii august 2002, am constatat că aveam] probleme mari cu România în domeniul imigrației clandestine și în cel al proxenetismului…

Read More

Franța, un prieten neglijat – C.F. POPESCU

    De-a lungul istoriei moderne, cultura, curentele de idei, revoluțiile petrecute în România au urmat în cea mai mare parte, modelul francez. Creativitatea (căci românul este născut poet) a făcut, treptat, posibilă evoluția de la simpla imitație la configurarea unei identități românești culturale valoroase. Pașoptiștii noștri au fost studenții și emulii lui Edgar Quinet, un filoromân pasionat, ai lui Jules Michelet, un alt mare prieten al României. Franța a făcut posibilă unirea principatelor. Franța a fost aceea care i-a introdus pe români în Europa secolului al XIX-lea, în calitate de…

Read More

Visul American și râul Dâmbovița – C.F. POPESCU

Simplu spus, American Dream, a cărui expresie vizuală este faimosul monument identitar Statuia Libertății, este unul din miturile fondatoare ale națiunii americane conform căruia, libertatea conține posibilitatea prosperității și a succesului, indiferent de clasa socială. Probabil, John D. Rockefeller și, peste ani, Martin Luther King Jr. sunt unele din întruchipările cele mai proeminente ale mitului în secolul al XX-lea. Posibilitatea prosperității indiferent de clasa socială căreia îi aparții prin naștere, presupune însă muncă, dăruire, pasiune, credință, efort cinstit, autoperfecționare/progres prin propriile eforturi. De aici, o altă valoare etică și socială…

Read More

Țara aiurelilor politice – C.F. POPESCU

Vorbim, firește, despre România. Circulă insistent stereotipul conform căruia, un popor are conducătorii pe care îi merită. Credem că aserțiunea este incorectă. Nu poporul este vinovat că are încredere la un moment dat. Nu poporul este vinovat că foarte repede după 1990, combinatorii politici au aruncat bani grei (nu se știe ai cui) pe consultanțele politice și pe trucurile construirii imaginii, adică pe trucurile construirii APARENȚEI. Nu poporul se face vinovat că personaje cu minimă cultură politică, democratică și generală, cu minimă onestitate își pun ca în Commedia dell’Arte, de…

Read More

Realitatea din spatele știrilor – C. F. POPESCU

Sau fapte pe lângă care trecem nepăsători. Și atunci, nu le acordăm importanță. Drept rezultat, nu înțelegem prea bine ce se întâmplă și de ce. Vinovată: lumea jurnaliștilor, dar nu numai. Citeam acum mai mulți ani, pe vremea când încă ziarele apăreau în format tipărit, relatarea acestui fapt. În miezul unei zile de lucru, în centrul orașului Târgu Mureș, un domn între două vârste, aflat la volanul mașinii sale, însoțit de soția sa, așteptând la semafor, observă cum din mașina de alături, patru tineri încep să-și arunce gunoaiele din mașină…

Read More

Nedumeririle unui păcătos – C.F. POPESCU

În cele ce urmează, ne străduim să nu fim nici ipocriți, nici pudibonzi (pudibonderie = pudoare exagerată până la ridicol; la limită, a te rușina de lucruri de care nu trebuie să te rușinezi). Nu vorbim în aceste rânduri nici despre credința în Dumnezeu, nici despre dreptul de a crede într-un fel sau în altul, ci despre instituții. Începem să nu mai înțelegem. România este un stat laic sau se străduiește să devină un stat fundamentalist? Ce se înțelege azi, corect din punct de vedere politic, prin stat laic? Mai…

Read More

Ce ceață deasă… – C.F. POPESCU

 Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă… /Nu mai cunoaştem drumul către casă”, scria Eugen Jebeleanu în” Surâsul Hiroshimei”. Ce ceață deasă, domnilor Ponta și Antonescu, vorba unui eminent comunicator public, v-o spun cu toată dragostea. Cât să fie? Să fie un an și ceva de când guvernați cu o majoritate de 72%? Ați promis că schimbați în plan legislativ tot ce a fost greșit și nu ați schimbat mai nimic. Din nou cu toată dragostea, am impresia că nu ați examinat sub toate aspectele cum a fost posibil ca…

Read More

Nevoia de televiziune publică (II) Păcatul originar – C.F. POPESCU

Motto: Televiziunea este prea importantă, Ca să fie lăsată pe mâna jurnaliștilor. Cum am văzut în intervenția precedentă, zicerea acestui parlamentar britanic nu a putut fi pusă în aplicare în posturile publice din Europa Occidentală. În România însă, ea a fost tradusă în spirit, adică în alte cuvinte, în Legea privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune (Nr. 41 din 17 iunie 1994), articolele 20 și 21 (Capitolul 3. Organizare şi funcționare). Ne dăm seama că riscăm să fim pedanți, adică plictisitori, dar…

Read More

Nevoia de televiziune publică (I) Standardele europene – C.F. POPESCU

Motto: Televiziunea este prea importantă, Ca să fie lăsată pe mâna jurnaliștilor. Formularea pe care am ales-o drept motto, cu referire la televiziunea publică britanică, nimeni alta decât BBC, aparține unui parlamentar britanic oarecare, din anii ’60. Exprimarea fiind concisă și foarte clară, a circulat de atunci, detașată de numele autorului ei, ca un fel de proverb. Deceniul ’60-’70 a fost marcat în Europa Occidentală, de o amplă dezbatere în legătură cu renunțarea la poziția monopolistă a televiziunii și a radioului publice, deci a permiterii apariției posturilor private concurente, alternative.…

Read More

Despre câinele de pază al democrației – C.F. POPESCU

Teoria presei americane a ales de mai multe ori exprimări din comunicarea zilnică transformându-le, prin metaforizare, în termeni de specialitate cunoscuți și folosiți nu numai de profesioniști, ci și de publicurile lor. Un asemenea termen este unanim cunoscutul CÂINE DE PAZĂ AL DEMOCRAȚIEI. Să parcurgem însă răbdător, pașii analizei, urmând modelul specialiștilor americani. De obicei, aceștia explică fenomenele complexe, complicate, subtile, în cele mai simple și banale cuvinte. Așadar. Ce face în viața reală un câine dresat/învățat să păzească? El este la post. Posedă în memoria sa olfactivă, auditivă și…

Read More

Calificarea la locul de muncă – C.F. POPESCU

În vremea lui Ceaușescu, calificarea la locul de muncă ascundea un oarecare proiect de (re)inserție în societate a pușcăriașilor. Ecuația era oarecum simplă. Termenii ei erau un maistru, un ucenic, o mașină-unealtă (de exemplu un strung) și niște bucăți de metal. Rezultatul calificării era, de exemplu, un șurub. Din 1990 încoace însă, mai toți aleșii noștri și aceia care sunt numiți în funcții, s-au lansat într-un optimist program de calificare la locul de muncă, pe spezele societății. Altfel spus, în foarte multe cazuri, calificarea lor de bază, dacă au vreuna,…

Read More

Cui îi este frică de invățământ? Dezintegarea (III) – C.F. POPESCU

Din anul 1990 încoace, auzim pe toate vocile (parlamentari, miniștri, președinți, părinți, jurnaliști și pompieri, ca să îl parafrazăm pe Eugen Ionescu), această aserțiune care s-a golit de orice conținut (de aceea este pompieristică, adică artificială, găunoasă). Viitorul națiunii depinde de educație. În epoca Partidului Comunist Român, cadrele didactice (și cadrele sanitare) reprezentau o pătură sau o clasă, nici nu mai are importanță ce reprezentau ele, care nu produceau nimic. Așadar, un profesor universitar nu putea avea un salariu mai mare decât un mecanic de locomotivă. Profesorul universitar stătea la…

Read More

Cui îi este frică de învățământ? Deznaționalizarea (II) – C.F. POPESCU

De o vreme, istoricul Dinu C. Giurescu, devenit între timp parlamentar, susține, deocamdată fără nici un succes, reevaluarea, adică reașezarea acolo unde i se cuvine, a istoriei românilor în programele de învățământ. Ba chiar, se pare că vocea academicianului Dinu C. Giurescu este politicos – ironic ignorată. Ne amintim cum acum câțiva ani, a apărut o dezbatere destul de aprinsă în spațiul public, pe marginea unui manual de istorie alternativ (conceput de un profesor de la Cluj-Napoca), în care Vlad Țepeș era redus la Dracula în câteva rânduri scurte. Atunci,…

Read More

Cui îi este frică de învățământ? Naufragiu (I) – C.F. POPESCU

Cincisprezece miniștri ai învățământului din 1990 până azi; dacă numărăm corect, șase prim miniștri proveniți din rândurile profesorilor, începând cu mai tânărul pe atunci, carismaticul și populistul Petre Roman, un președinte al Republicii (din trei până în acest moment), fost profesor și Rector al Universității București, cu un singur rezultat. Ce se întâmplă cu sistemul de învățământ (și cu sistemul de sănătate) din 1990 încoace (și după toate aparențele și în continuare), ridică grave, tulburătoare și neliniștitoare probleme legate de bunăstarea mentală și fizică a acestui popor. Cum s-a ajuns…

Read More

SECTARISMUL ÎN CULTURĂ – Cristian Florin POPESCU

Alăturarea celor doi termeni din titlu este o contradicție în termeni. Pe de o parte, un grup organizat de persoane care împărtășesc aceeași credință (secta); comunitate închisă cu intenții spiritualiste în care maeștrii exercită o putere absolută asupra membrilor (al doilea sens al termenului cf. Dictionnaire Robert); aderentul intolerant al unei religii (sectar); persoană care profesează opinii strâmte, fiind intolerantă (al doilea sens al termenului, cf. același dicționar); sectarism și dogmatism (ambele indicând intoleranța. Iar intoleranța, oricum am interpreta, rimează cu tentația dictaturii). De cealaltă parte, pluralismul, libertatea gândirii, libertatea…

Read More
Switch to desktop version
%d blogeri au apreciat: