Cetatea Râșnov
În Țara Bârsei, la 15 km de orașul Brașov, pe vechiul drum comercial care leagă Bran de Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov. Cetatea se află pe un deal stâncos, împrejmuit de pădure, singura cale de acces fiind dinspre est.
Prima atestare documentară despre cetatea Râșnovului datează din anul 1335, când tătarii au pătruns în Țara Bârsei. Au atacat cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și cetatea Râșnovului, însa acestea fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viețile locuitorilor ce s-au refugiat între zidurile lor.
Cetatea a suferit de-a lungul timpului numeroase modificări, imaginea contemporană păstrează încă elemente arhitecturale ce pot reconstitui istoria unei fortificații ce a rezistat asediilor la care a fost supusă.
Fortificația are un stil arhitectonic simplu, fiind apropiat de construcția caselor obișnuite, adaptat cerințelor de fortificare. Zidurile au o înălțime de 5 metri fiind construite din piatră și cărămidă, erau acoperite cu țiglă iar traseul lor este neregulat din cauza terenului accidentat. Cetatea are două curți : exterioară și interioară. Curtea exterioară era folosită pentru adăpostul vitelor, având o intrare pentru armament și alimente iar sub turnul pătrat o intrare pentru vite. În curtea interioară erau casele locuitorilor care serveau ca adăpost în timpul asediilor. În anul 1650, pe vârful colinei, a fost construită o școală și o capelă.
Primul asediu executat de o armată otomană a avut loc în anul 1421, însa cetatea rezistă atacului. Aceștia au mai asediat cetatea din Râșnov și în anii 1436 și 1441 însă fără succes. În anul 1612, principele Transilvaniei, Gabriel Bathory, ocupă cetatea, fiind singura dată când aceasta s-a predat. În anul 1718, Râșnovul a fost afectat de o puternică epidemie de ciumă, iar în același an, un incendiu distruge orașul și ajunge până la cetate, distrugând casele și capela. După reparare, cetatea a mai fost folosită în secolul al XVII-lea, urmând ca în 1802 un cutremur să distrugă o parte din turnuri. În timpul revoluției din 1848-1849, localitatea a fost străbătută de revoluționarii maghiari și de trupele imperiale austriece și țariste, fapt ce i-a determinat pe râșnoveni să se retragă în spatele zidurilor cetății.
La jumătatea secolului al XIX-lea, cetatea a fost părăsită și lăsată în paragină.
În prezent, turiștii pot vizita interiorul cetății și muzeul de artă feudal, în care sunt expuse arme, unelte, mobilier de epocă, armuri, dar și câteva obiecte de tortură. Casele vechi ale locuitorilor cetății s-au transformat astăzi în buticuri, de unde turiștii pot achiziționa suveniruri, iar în centru cetății s-a mai amenajat și un bar-terasă destinat turiștilor obosiți după lunga plimbare prin ruine.
În anul 2001, a fost descoperit un tezaur care a zăcut ascuns timp de 400 de ani lângă unul dintre turnurile de piatră aflate la intrarea în cetate. Comoara este formată din cuțite, vârfuri de săgeți și arbaletă, un compas, piese de uz comun, trei căni din cositor, una dintre ele având înscris pe capac anul 1600. În lădița de lemn în care au fost găsite aceste obiecte se mai aflau și 416 monede de argint ce au fost bătute în perioada 1509-1610.
Mai multe fotografii aici, pe edanielasite.wordpress.com