”Comori ale muzicii românești”

 

Așa s-a intitulat remarcabilul spectacol găzduit de sala Teatrului de Revistă ”Constantin Tănase”, în fața unui public receptiv și cunoscător. Edificator este faptul că locurile au fost rezervate în doar cîteva ore, așa cum ne-au declarat oficialii Centrului pentru Seniori al Municipiului București, organizator impecabil al manifestării, ca și precedentele două, fiindcă acest concert a făcut parte din mai amplul proiect ”Romanța ne unește”, inițiat de Alina Mavrodin Vasiliu anul trecut.

Directoare artistică a Festivalului internațional al romanței ”Crizantema de aur” de la Tîrgoviște, cunoscuta interpretă a avut același rol și la concertul de față, propunînd gazdelor un florilegiu de artiști valoroși din toate generațiile, dar mai ales tineri, laureați ai ”Crizantemei de aur”. Romanța, gen muzical gustat îndeosebi de melomanii ceva mai în vîrstă, are numeroși susținători pasionați între seniorii Capitalei (cetățeni cu vîrsta de peste 50 de ani), aspect subliniat de directorul general al C. S. M. B., Alexandra Dobre, în cuvîntul său introductiv, ceea ce a făcut-o să organizeze de fiecare dată aceste concerte memorabile, girate și încurajate fără ezitare de primarul general Gabriela Firea.

După uvertura oferită de orchestra ”Romanța”, dirijor Lucian Vlădescu, Alina Mavrodin Vasiliu ne-a propus, la rîndu-i, o introducere muzicală, cu ”Să-mi cînți de dor și of” de Dan Stoian și ”Romanța mea tîrzie” de Dan Mizrahy, compozitori extrem de legați de ”nava-amiral” a romanței românești, pe care sînt invitați în fiecare toamnă, la Tîrgoviște (orașul capătă în octombrie, iată, ieșire la mare!), iubitorii genului.

După care, într-un expozeu absolut necesar pentru cei care nu erau la curent cu preocupările în domeniu, solista, de această dată și în postură oficială, ne-a vorbit cu eleganță despre preocupările și reușitele în domeniu – colaborarea fructuoasă cu Centrul românesc pentru UNESCO, cu primăria din Tîrgoviște și Consiliul județean Dîmbovița (”Casa romanței” nu are corespondent în peisajul artistic autohton) – în perspectiva celei de-a 52-a ediții a ”Crizantemei de aur”, cînd se speră că romanța românească va fi făcut pașii decisivi pentru introducerea ei pe lista Patrimoniului imaterial UNESCO, asemeni suratelor ei canzoneta, șansoneta sau fado-ul. Pentru că, a reamintit ea, actualul Imn de Stat al țării noastre are la bază romanța ”Din sînul maicei mele” de Anton Pann, pe versurile poetului Grigore Alexandrescu.

Protagoniștii acestui concert sînt aproape toți absolvenți ai facultăților de muzică, fapt evidențiat de prestația lor vocală superlativă. Mai mult, unii dintre ei, așa cum ne spunea Alina Mavrodin, au ales calea studiilor muzicale academice după succesul de la Tîrgoviște, cînd au participat la concursul de Interpretare. Este cazul lui Andrei Cocîrlea, premiul 3 și Premiul presei la ediția jubiliară a ”Crizantemei de aur”, în 2017.

Spre deliciul publicului, care, orice am spune, preferă romanțele vechi, celebre, el a optat pentru ”De ce m-ați dus de lîngă voi?”, pe versuri de Octavian Goga, căreia i-a alăturat tot o creație clasică, să spunem – ”Nu se poate!”, muzică și versuri Henry Mălineanu. Mult mai experimentată, Geanina Munteanu este artist liric la Filarmonica ”George Enescu” din București, unde a ajuns după cucerirea premiului 2 la ”Crizantema de aur” în 1993.

Ca o firească reverență, ea a dat viață lucrărilor mentorului său pe acest tărîm, Dan Mizrahy – ”Romanța toamnei” (versuri Tania Lovinescu) și ”Eu te iubesc, romanță!” (versuri Mircea Block). În schimb ieșeanca Theodora Manolache, descoperire a lui Titel Popovici, face parte din generația foarte tînără, mîndrindu-se cu premiul 2 la ”Crizantema de aur” și cu prima poziție la surata mai mică de la Chișinău ”Crizantema de argint”, ambele distincții obținute în 2018. Clasicei ”N-ai să știi niciodată” (în cazul unora din romanțele vechi nu se cunosc autorii) i-a alăturat o creație a concitadinilor Constantin Bardan, muzica, și Angela Georgică, versurile – ”Nu mai veni dacă nu rămîi…”. O altă voce de mare viitor a muzicii culte ce-și datorează ascensiunea romanței este Mădălin Băldău, artist liric la Teatrul național de operă și balet ”Oleg Danovschi” de la Constanța, distins cu premiul 1 la ”Crizantema de aur” în 2017, la puternica ediție jubiliară.

Cu vocea sa impresionantă a adus la microfon ”Cîntați romanțele” de Alexandru Mateeaș și ”Romanța înstrăinării” de Paraschiv Oprea, pe versuri de Eugen Rotaru. Anul trecut, la ediția a 51-a a concursului de la Tîrgoviște, Trofeul a intrat, absolut surprinzător, în posesia unei soliste fără studii muzicale din Aninoasa, jud. Dîmbovița, dar Nicoleta Vasile a confirmat și aici că victoria sa a fost absolut meritată. Ea ne-a reamintit ”Bătrînul tei” de Dan Mizrahy și ”Viața-i joc de noroc” de Constantin Bardan. Mulți dintre soliștii importanți din aria romanței au studii teologice, în această categorie intrînd și tîrgovișteanul Bogdan Hrestic (premiul I la ”Crizantema de aur” 2003). El a făcut să fremete spectatoarele, clar majoritare ca număr (între care Livia Gauzin și Jenny Surugiu, mama lui Fuego, nelipsite de la concertele de gen, inclusiv la Tîrgoviște), cîntînd splendid ”Du-te inimă-n concediu” de Ioan Tomescu și mai ales ”De ce nu-mi vii?” de Iancu Filip, pe celebrele versuri eminesciene.

Veterana concertului a fost Domnica Sorescu, Trofeul ”Crizantemei de aur” în 1980 și în egală măsură cîștigătoare a faimosului, cîndva, concurs de muzică ușoară ”Steaua fără nume” al Televiziunii (să nu uităm că și Alina Mavrodin a triumfat aici, ca și la Mamaia). Ea s-a oprit la două titluri foarte îndrăgite, ”Mi-e dor” de Nelu Danielescu (la împlinirea a 100 de ani de la nașterea compozitorului) și ”Și în chioșc fanfara cînta…” de Aurel Giroveanu, pe versuri de Aurel Felea, piesă atribuită în unele lexicoane și lui Florentin Delmar. Marius Mitrofan a avut o promițătoare carieră în muzica ușoară, cu apariții chiar pe scena Teatrului de revistă ”Constantin Tănase” (între altele a colaborat fructuos cu Domnița Moroșanu, voce importantă a romanței), înainte de a deveni artist liric al Teatrului național de operetă și musical ”Ion Dacian” din Capitală și a dobîndi premiul 2 la ”Crizantema de aur” în 1996.

În studioul său s-au făcut ultimele înregistrări ale compozitorului Marcel Dragomir, cu două piese în duet cîntate de Luminița Dobrescu și Florin Piersic… Cu toate că în secțiunea de Creație a festivalului național al romanței s-au lansat în ultimele decenii zeci de lucrări valoroase, publicul vibrează mai intens, așa cum spuneam, tot la refrenele intrate în patrimoniul genului, aspect pe care Marius Mitrofan l-a exploatat la maxim, cu un repertoriu incluzînd ”Călugărul din vechiul schit” de N. Pascu Dorianu, versuri Traian Demetrescu, ”Îți mai aduci aminte, doamnă?” de Ionel Fernic, versuri Cincinat Pavelescu și ”Deschide, deschide fereastra!”, cu autorii pierduți în negura timpului. Recitalul ce a încheiat concertul a fost absolut fabulos, cu o Alina Mavrodin Vasiliu într-o formă excepțională, îmbinînd dramatismul specific genului cu fervoare, intensitate a pasiunii și talent actoricesc autentic. Repertoriul ales de ea a promovat deloc întîmplător romanțe laureate la ”Crizantema de aur”: ”Dragă toamnă”, minunata creație a lui Vasile Veselovski pe versuri de Mihai Maximilian, ”Ai revenit” de Ioan Tomescu (versuri Stelian Filip), ”Romanță-rugăciune” de Dan Stoian (text Mircea Block) și ”Anii vin, anii trec” de Paraschiv Oprea (versuri Eugen Rotaru).

De mare efect au fost cele cîteva intermezzo-uri intitulate ”Poeme printre romanțe”, cu un dialog încîntător între Cristina Munteanu, harpă, și actorul Silviu Biriș.

Cel de-al doilea a recitat, cu farmec și umor, din creația unor Mihai Eminescu,  George Coșbuc, Teodor Mazilu, Victor Bîlciurescu, Matei Cassavan, pe fondul muzical delicat al unor partituri semnate Marțian Negrea, George Grigoriu, Robert Maxwell, Laurențiu Profeta, Guilelm Șorban. La final, toți protagoniștii au revenit, fericiți și emoționați, pe scenă și au primit frumoase buchete de flori din partea Alexandrei Dobre.

 

Cu ele lîngă inimă și însoțiți de un cor din 500 de piepturi, aparținînd spectatorilor ovaționînd în picioare, artiștii au dat viață, ca o surpriză, acestui adevărat imn care este ”Ciobănaș cu 300 de oi”. După care minute bune spectatorii n-au părăsit sala, făcînd fotografii și transmițînd o rugăminte fierbinte organizatorilor: ”Mai vrem!”…

 

   Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.