Conferința internaţională «Masacrele de la Lunca şi Fântâna Albă»
După cum s-a anunţat în presă, duminică, 16.03.2014. în sediul PALATULUI NAŢIONAL AL ROMÂNILOR din Cernăuţi, (Piaţa Centrală,9) Societatea GOLGOTA a Românilor din Ucraina susținută de societăţile româneşti din Nordul Bucovinei au organizat Conferința internaţională «Masacrele de la Lunca şi Fântâna Albă». La acţiunea de comemorare au participat reprezentanţi ai intelectualităţii româneşti din ţinut, activişti ai Societăţii „Golgota”, reprezentanţi ai Consulatului General al României la Cernăuţi, oaspeţi de la Dorohoi şi Rădăuţi din România.
Tragedia românilor bucovineni din anii 1940-1941 s-a aflat sub tăcere aproape jumătate de secol, deşi cultul personalităţii principalului vinovat al ei – Iosif Stalin – a fost condamnat la doisprezece ani după cele întâmplate. Odată cu crearea în 1991 a Societăţii „Golgota”, a început să se audă tot mai puternic glasul adevărului, să fie publicate listele românilor deportaţi în Siberii a românilor bucovineni, amintirile celor ce au supravieţuit acest calvar al neamului, cercetate evenimentele de istorici din Ucraina şi România, să fie ridicate cruci simbolice în localităţile bucovinene în cinstea jertfelor regimului totalitar sovietic, dar mai ales la Lunca şi Fântâna Albă, unde au avut adevărate masacre şi şi-au pierdut viaţa oameni paşnici, care nu au dorit să suporte odioasa orânduire şi să plece în România. Viaţa şi dorul lor de libertate au fost curmate de gloanţele grănicerilor sovietici.
Din 1991 şi până în prezent, la 1 aprilie în pădurea de lângă satul Fântâna Albă, raionul Hliboca, unde a avut loc măcelul din 1941, autorităţile locale organizează mitinguri de doliu. Şi de fiecare dată se accentuează că lecţiile istoriei au fost însuşite pentru ca să nu se repete în viitor asemenea tragedii. Însă de data aceasta, participanţii la conferinţă au vorbit cu o oarecare îngrijorare despre aceea că istoria se repetă pe spirală şi că un regim totalitar, cel din Rusia, iarăşi şi-a dat arama pe faţă, introducându-şi armatele pe peninsula Crimeea ce aparţine Ucrainei şi sub ţeava armei îi impune pe locuitorii de acolo să voteze la aşa-numitul referendum anexarea Autonomiei la marea şi puternica Rusie. Şi aceasta se face neruşinos şi autoritar în văzul opiniei mondiale, cu încălcarea normelor internaţionale convenite, a tratatelor încheiate. Prin urmare Rusia, care şi-a sumat în 1994 rolul de garant al securităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei, din garant s-a transformat în agresor. Şi aceasta în secolul al XXI-lea! Tătarii din Crimeea, popor băştinaş de pe peninsulă, care în 1944 a fost supus deportării totale de către regimul lui Stalin şi după 1990 au revenit la locurile de baştină, acum s-au pronunţat ferm împotriva regimului lui Putin, ignorând farsa cu referendumul şi declarând ca Autonomia să rămână în componenţa Ucrainei, că nu doreşte noi deportări.
Reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuţi, Ivan Ionel, a subliniat că, într-adevăr, istoria se repetă pe spirală şi că ţara sa împărtăşeşte îngrijorarea poporului din Ucraina şi susţine tendinţele democratice şi opţiunea europeană ale lui. În România s-au aflat la tratament persoane rănite pe Maidanul din Kiev. Domnul Ivan Ionel a ţinut să menţioneze faptul că la 1 aprilie, în România, la nivel naţional sunt comemorate jertfele masacrului de la Fântâna Albă.
Scriitorul şi publicistul Dumitru Covalciuc, un cercetător insistent şi pasionat al Golgotei neamului românesc din Bucovina, a precizat că în primul an de ocupaţie de către sovietici a regiunii Cernăuţi au avut loc cinci masacre, cinci încercări de trecere în grupuri mari a graniţei sovieto-române, însă tragediile din valea Prutului şi de la Fântâna Albă rămân cele mai sângeroase. Domnul Dumitru Covalciuc i-a criticat pe unii istorici sau publicişti din România care operează cu cifre neveridice referitor la jertfele masacrelor şi insistă să aceste pagini negre şi sângeroase din istoria neamului românesc din Bucovina să fie cercetate minuţios şi generalizate de specialişti în materie.
A adus date concrete şi fostul preşedinte al Societăţii regionale „Golgota”, Petru Grior, care a activat până la pensionare la Arhiva Regională de Stat, iar în prezent conducător al Centrului de cercetări istorice şi culturale din Cernăuţi, şi a studiat multe documente referitoare la deportări şi la evenimentele de la Fântâna Albă şi Lunca. Iar activistul Societăţii „Golgota”, Octavian Voronca, s-a referit mai mult la tragedia din Lunca, explicând că acolo au murit mai mulţi tineri din Mahala şi satele din vecinătate, de vârsta premilitară, care se temeau să fie înrolaţi în Armata Roşie, şi au decis să treacă în România, unde s-ar fi simţit liberi. Un alt veteran al învăţământului public, Gheorghe Onofriiciuc, care a activat în calitate de profesor de istorie la mai multe şcoli din raionul Hliboca, susţine opinia că, totuşi, jertfele tragediei de la Fântâna Albă sunt destul de numeroase, fiindcă, după împuşcarea celor ce au încercat să treacă graniţa la 1 aprilie 1941, ostaşii sovietici i-au urmărit pe cei, care au scăpat cu viaţa, şi îi omorau. Astfel în satele din valea Siretului au fost împuşcaţi mulţi români nevinovaţi.
Cercetătorul acestei teme, Ştefan Rotaru de la Rădăuţi, a anunţat că pe banii statului român au fost editate la Cernăuţi două volume ale „Cărţii durerii” cu listele martirilor, născuţi în România, condamnaţi de către dictatura stalinistă şi întemniţaţi în lagărele de concentrare din fosta Uniune Sovietică. Aceste volume sunt difuzate în localităţile judeţului Suceava.
În finalul conferinţei, Vasile Bâcu, directorul Grupului editorial „Cuvântul” din Herţa şi preşedintele Societăţii pentru cultura românească „M. Eminescu” din regiunea Cernăuţi, a prezentat cartea „Durerea memoriei” de Octavian Bivolaru, în care sunt adunate materialele semnate de jurnaliştii cernăuţeni, având ca temă comemorarea jertfelor regimului totalitar şi deportările în masă a românilor din ţinut. Este o cronică detaliată a activităţii Societăţii „Golgota” în decursul a douăzeci şi patru de ani. Iar autorul cărţii a precizat că ea a văzut lumina tiparului graţie ajutorului financiar primit din Elveţia.
Vasile CARLAȘCIUC